Căutam de ceva timp filmul “C.F.”. Un horror, gen de film pe care nu-l agreez. Dar, în filmul lui Peter Engert era anunţat… Dinică. Ba şi Maia Morgenstern şi Anna Széles…

Abia acum aflu că, în cele din urmă, i-au schimbat titlul în „Andrássy Street 60”. Titlu incitant, pentru că la Budapesta, pe Andrássy út, la numărul 60, există “Muzeul Terorii” (Terror Háza).

Iniţial, aici se afla un bloc de apartamente de lux. În 1944, când Horthy a intenţionat, precum vecinii săi de la Răsărit, să rupă alianţa cu Germania nazistă, partidul fascist al crucilor cu săgeţi (Nyilaskeresztes Párt) al lui  Ferenc Szálasi a preluat puterea şi a transformat blocul în  sediul partidului, dar şi în închisoare şi loc de tortură. Ceea ce a rămas şi în timpul comunismului, când a devenit sediul securităţii, AVO, creată după modelul sovietic de către un fost croitor evreu, Benjamin Auspitz, devenit Gábor Peter.Andrássy út 60 devenise echivalentul Liubiankăi…

După revoluţia maghiară din 1956, celulele din subsolul sinistrei clădiri au fost acoperite, iar restul clădirii a fost transformat în birouri. În 2002, aici s-a deschis un muzeu care să amintească de anii terorii. Pereţii holului de la intrarea în clădire sunt acoperiţi cu fotografiile miilor de victime, unele camere au fost dedicate istoriei regimului comunist, s-a amenajat şi o sală de judecată, cu pereţii acoperiţi de mărturii smulse cu forţa de călăii AVO. De asemenea, se pot urmări vechi jurnale de film de la procesele cardinalului Mindszenty, sau ale foştilor leaderi comunişti László Rajk (fiu de cizmar din Odorheiu Secuiesc…), sau Imre Nagy. La subsol, s-au reconstruit câteva celule, camere de tortură şi de execuţie. Doar nyilas-iştii au executat oameni aici. Pentru comunişti, era o pedeapsă mai mare să laşi victima în viaţă, dar sub teroare… S-a refăcut şi biroul personal al lui Gábor Peter, căzut şi el victimă a ultimelor epurări staliniste şi salvat de moartea Tătucului … “Muzeul Terorii” e mărturia marii minciuni a “celei mai avansate societăţi”, zdrobită de realitatea sistemului poliţiei secrete, a camerelor de tortură, a proceselor-spectacol şi a gulagului…

Nu ştiu dacă filmul, se pare ultimul în care a jucat Maestrul, tratează şi tema terorii comuniste, e anunţat doar ca un film de groază, dar o să încerc să-l găsesc…

Ţara Maramureşului a fost, până în 1920, un ţinut unitar, ce se întindea pe o suprafaţă de peste 10 000 kmp. Trianonul a împărţit ţinutul în două, parteA de dincolo de Tisa (2-3) revenind Cehoslovaciei şi fiind anexată URSS, repectiv RSS Ucrainene, după al doilea război. Componenţa etnică a fost drastic afectată de maghiarizare, apoi de rusificare, dar multe localităţi îţi păstrează caracterul pur românesc. Naţionalismul ucrainean, al celor ce au vrut să înlocuiască la Cernăuţi statuia lui Eminescu cu cea a lui… Bandera, e extrem de agresiv.

Chiar dacă sunt destui cei care privesc cu scepticism, ba chiar cu antipatie,  existenţa UE şi a proiectelor sale, sunt multe activităţi menite a apropia oamenii despărţiţi de frontiere adesea trasate artificial şi abuziv.

În cadrul programelor Phare de cooperare transfrontalieră, sunt prevăzute multe acţiuni comune care vizează dezvoltarea socio-economică şi culturală comună în zona de graniţă. Parteneri într-o astfel de colaborare sunt Baia Mare şi Baia Sprie cu localităţile ucrainene Strâmtura (ei îi zic Glubokii Potik) şi Apşa de Jos (sau Dibrova). De exemplu, proiectul „Turism Verde în Carpaţii Transfrontalieri” a dus la reabilitarea a 124 km de trasee turistice. De asemenea, se urmăreşte cooperarea în domeniul transportului şi reţelelor de energie, a mediului, pregătirea pentru situaţii de urgenţă, precum şi managementul resurselor de apă şi al deşeurilor.

 Mi se pare un excelent prilej de cunoaştere de către etnicii români din Ucraina a realităţilor româneşti de azi, dar şi de eforturi din parte României de a acorda sprijin asociaţiilor culturale ale românilor din Ucraina, supuşi unui proces de asimilare forţată…

 Nu ştiu să existe vreun proiect care să implice şi Apşa de Mijloc (Seredne Vodiane), o să mă interesez. Acum aproape patru ani, cu ocazia ceremoniei inaugurării unui nou pod peste Tisa si a unui punctului de trecere a frontierei, Băse a vizitat şi biserica acestei localităţi în care aproape toţi sunt români. E vorba de o comună care a înflorit în ultimul timp, mai ales datorită banilor aduşi de cei plecaţi la muncă în străinătate. În Vest, ca şi ai noştri, dar şi la Moscova sau chiar şi în îndepărtatul Sibir… Ministrul de finanţe basarabean, Mihail Pop, e din Apşa de Mijloc.

 Ce necazuri au românii de acolo? Găsiţi aici câteva amănunte extrem de interesante.

Scormonind rahatul ligii lui Mitică, în căutare de noi şi noi motive de zâzanie şi scandal, gesepeteviştii au apelat la Dinu Vamă pentru a comenta victoria Stelei, 2-0 cu Unirea Alba Iulia. Printre hăhăieli zgomotoase de petrecăreţi şi clinchete de pahare, distinsul preşedinte al Braşovului, atins de aburul parşiv al alcoolului, a avut o ieşire necontrolată. Mizerabila creatură (şi, credeţi-mă, ştiu ce spun…), pe care călăul Stelei ar fi vrut să-l aducă preşedinte la Steaua, părea că dă în apoplexie…

“Steaua a furat 3 puncte, aşa cum a tot furat în istoria ei,” a tunat  fostul vămuitor a tot ce trecea pe la Vama Chitila.

“Gigi Becali, cred că a fost sifonar la Securitate,” a afirmat dinamovistul pur-sânge, neuitând de conflictul de la meciul cu Steaua, când era să se ia la bătaie cu fostul său amic…

“SuperSteaua de care vorbeşte Becali e aia de la petrecerile lui Vasile Avram cu Valeriu Argăseală!” a răbufnit, împrăştiind miasme de trăscău până şi prin ecranele televizoarelor

“Mihai Stoichiţă să tacă din gură! Nu îi e ruşine de modul în care a cîştigat? Ce arată el semne la suporteri? ” a pârât ca la grupa mică observatorul tuturor mişcărilor de parai din vama pe care o păstorea… Gestul lui Stoichiţă, absolut civilizat – a cerut spectatorilor să înceteze cu injuriile pe care i le adresau – a fost interpretat tendenţios şi de Radu Naum & co., care au tradus în aviară: „Ciocu’ mic!” Desigur, era mult mai pe gustul lor să le arate deştu’, sau să sară la el, ca mult-regretatul MM…

Sunt declaraţii venite din partea unui oficial al unei echipe din prima ligă. Alţii au fost penalizaţi drastic pentru vorbe mult mai inofensive. Să vedem care vor fi urmările. Atât în presă, cât, mai ales, la comisia de disciplină…

Bineînţeles, nu putea lipsi de pe lipsa invitaţilor la analiza meciului ultrasul cu izmene roşii, cămaşă albă cu inimioare roşii şi pufăitor de trabuce. Neadus la tăcere nici măcar de umilinţele suferite în ultimul timp (à propos, pe când DVD-urile cu miracolele turceşti?…), Borcea a lătrat: „Arbitrii au fost orientaţi. Penalty neacordat oaspeţilor la 0-0 şi ofsaid la primul gol.” Offside pe care altă panaramă de conducător, ce nu-şi poate vinde ruina cu nici un chip, nici măcar pe şeStache, l-a apreciat la trei metri. Şi că n-ar fi fost o întâmplare. Deh, vârsta, necazurile. Şi tovarăşii de şpriţ… Că, de data asta, Argăseală a găsit cuvintele potrivite pentru croncănelile venite dinspre Tâmpa:  “La băutură şi la supărare se văd adevăratele caractere.”

Să ne amintim o declaraţie din primăvară: „Poate par subiectiv, dar cred că am fost executaţi. Arbitrajul a fost părtinitor. Această brigadă a fost pusă să execute Universitatea astăzi. Tuşierii au fost total depăşiţi, de rea credinţă.” Aceste cuvinte au fost taxate de Comisie cu… 300.000 de lei. Noi. Dar, deh, era vorba de ţăranu’ ăla de Mititelu, nu de nişte domni cu sânge alb-roşu…

 *

Şi ceva despre meci.

Lotul subţire şi infirmeria plină l-au obligat pe Stoichiţă să improvizeze. Ciudată, totuşi, insistenţa cu care antrenorul Stelei vrea să impună un sistem 3-4-3… Aseară, Baciu, care nici el nu-i cine ştie ce lungan, a fost încadrat de Golański şi de… Petre Marin. Tot respectul pentru profesionalismul bătrânului nostru Roberto Carlos, dar, totuşi, n-are nici măcar 1.70 m… Iar Székely şi Bănel n-au prea coborât în ajutorul improvizatului trio. Noroc că Unirea s-a dovedit o echipă subţire tare. Ceea ce a îndemnat oastea stelistă să atace. Cu riscul de a fi prinsă descoperită. Aşa s-a primit golul, corect anulat pe motiv de offside, Aşa a fost posibil atacul la care s-a cerut penalty (aiurea!).

Atacul Stelei, în ciuda unei vioiciuni mai mari ca de obicei, a fost la fel de ineficient, cu multe pase greşite şi şuturi aiurea.

Intrarea lui Kapetanos a fost providenţială. Un puncher de temut. Primul gol a fost marcat dintr-un offside greu de remarcat la grec. În schimb, asistentul trebuia să semnalizeze poziţia lui Dayro, care era afară din joc, dar a încercat să reia mingea spre poartă… Mă rog, n-ar fi prima oară când se înscrie din offside, dar reacţiile boromanilor sunt exagerate, nimeni neobservând că Steaua a dominat autoritar şi ar fi câştigat oricum. Golul doi a fost foarte frumos, mai ales că mă îmbolnăviseră cele câteva ratări din poziţii excelente. Penibilă şi încercarea de a mai trece pe răboj un penalty neacordat Unirii, la un şut în mâna lui Baciu, în ultimul minut.

Chiar dacă două goluri în plus ne-ar fi adus pe primul loc, jocul suferă în continuare şi va fi greu să obţinem victorii în ultimele două partide din Europa League şi în ultimele etape ale turului. Să sperăm că prezenţa în teren a lui Ghionea, Rada sau Stancu va aduce un plus. Şi dă speranţe jocul lui Tănase, poate cea mai limpede minte la mijloc, acolo unde suferinţa e mare.

Hai, băieţi, se poate!

Dar ce ne facem cu suporterii? Aşa-zişii suporteri, de fapt nişte anti-gigişti, care uită că, mai presus de orice, ar trebui să sprijine echipa. Şi, zău, oricât mi-aş dori să dispară caricatura europarlamentară din Ghencea, nu văd rostul neostoitelor scandări injurioase…

Partida din Groapă, disputată pe un stadion jalnic de gol, a fost însoţită de un alt “meci”, cel al galeriilor. Prosportul ne informează prompt despre desfăşurarea ostilităţilor. “Spionajul” rapidist a aflat conţinutul principalului banner al câinilor: “Membrii PCH şi-au luat un nou aparat / Staţi drepţi, zâmbiţi, să iasă totul minunat“. Bineînţeles, în “cadru” erau nişte suporteri rapidişti. Mai… bronzaţi… Replica surpriză dinspre galeria vişinie a fost “Frustrarea de azi stă într-un aparat/ Dar din păcate filmul vostru este voalat!…” Mă rog, nu’ş ce motiv de frustrare o fi fost… culoarea…

Dar vişina de pe tort a fost un alt banner, din lunga serie ”Mândru că sunt analfabet”:

Nu-mi rămâne decât să le adresez din nou, cu aceeaşi căldură, îndemnul: LA ŞCOALĂ, BĂIEŢI! Ştiu, e degeaba, ăştia şi prin şcoală tot degeaba trec… Ia să mai încerc, poate s-o prinde ceva de ei, în afară de petarda aia…

P.S. Se pare că aparatul PCH a funcţionat. A stat drepţi, a zâmbit, a ieşit minunat…