21
Jul
14

DUPĂ… DERBY


M-au distrat eforturile presei de a prezenta Rapid-Steaua drept derby. I-auziți: ”Rivalitatea reînvie! Azi e cel mai încins meci al debutului de sezon.” Adică, dacă am înțeles eu bine, meciul campioanei cu o nou promovată, într-o competiție bizară, pe un stadion ce stă să cadă, e derby. Te pomenești că și UCL e sub Cupa Ligii…

Când vine vorba de Rapid, nu te poți aștepta decât la caraghioșenii la foc automat. De la Masonu` la Massone. Care nu mai vine… De arabi nu se mai aude nimic. Nici de Iancu cel Mare, nici de baronul Porumboiu. Acu` speranțele-s în Basarabia, la prosperul Valerii Moraru. Care ar schimba Sâmbureștii ce se lăfăie pe tricourile vișinii cu… berea Azuga sau apa Perla Covasnei. Apă chioară, poate…

Scos de la naftalină, dulăul Hizo (dulău printre înaripate…) cujeta adânc: “Cred că Steaua va alinia cea mai bună echipă…nu are de ce să odihnească jucătorii. Contează foarte mult primele 20-30 de minunte, dacă Steaua înscrie, atunci roş-albaştrii îşi vor face partida uşoară, dacă va fi invers, jucătorii cu experienţă ai Rapidului îi vor trage şi pe cei tineri după ei.” Ăl mai iesperimentat era, bineînțeles, Pancu, alt veșnic obsedat de Steaua. Cică ”Lui Pancu trebuie doar să-i scrii pe tablă `astăzi jucăm cu Steaua!` şi ştie ce are de făcut”. Am văzut… Nu știe. Și-i tare târziu…

Cu coada mereu pe sus, simbolurile farmecului subpodar, Rada corsicano și Panco italiano, au prefațat partida în stilul lor caracteristic. Oricare altul s-ar jena să deschidă gura, dar nu ei. Farmecul vieții prăpădite, deh… Riscând să sperie copiii din fața televizoarelor, Marinică Rada, sub impresia Concertului pentru orga nr.2 BWV593 in la minor de Johann Sebastian Bach, de la care tocmai se întorsese, și-a iesprimat temerile cu privire la steliștii ăia fără educție fină de Grant: ”Sper să nu vină iar cu un manelist pe aici care să defileze pe teren, cu oameni care să dea cu călcîiul în leucoplast. Să nu vină cu bodyguarzi, cu oameni infiltraţi printre agenţii de pază”. L-au ascultat – fanii au preferat să evite riscurile contactului cu un stadion infestat de cine știe ce alte alea, iar Gâlcă a venit cu copiii…

Pancu a suflat în fiolă, după care și-a umflat mușchii: ”Şi cu juniorii dacă am juca, nu s-a inventat echipă care să plece ca favorită de pe Giuleşti… Mergem să ne batem cu Steaua indiferent unde vom juca. Steaua va pleca mai favorită ca niciodată într-un meci cu Rapid. În situaţia asta de criză, Marian Rada e cel mai bun antrenor care ar putea să antreneze această echipă.”

Și-a venit seara marelui derby. Aroganță maximă din partea lui Gâlcă – cred că băieții ăia jucau pentru prima oară împreună. Media de vârstă? 21 de ani. Ce-a ieșit? Cei mai tari jucători ai insolventei au fost… crainicii televiziunii lui Árpi, în stare să intre pe teren și să sprijine eforturile amărâților de a încurca Steaua. Un meci plicticos, animat de răcnetele dezaxaților din tribune, de clinciurile din teren, tolerate de un arbitru prostănac. N-au lipsit ratările incredibile cu care ne-au cam obișnuit steliștii. Dar am văzut prima candidată sigură la retrogradare: Rapid. Asta în caz că nu se desființează în câteva săptămâni sau luni…

Ceea ce nu i-a împiedicat pe cel mai bun antrenor care ar putea să antreneze această echipă să continue cu datu-n stambă: ”Echipa e puţin afectată. A fost un joc bun, echilibrat. Am greşit la cele două goluri, dar vom creşte de la meci la meci. Şi azi puteam cîştiga, dacă eram puţin mai atenţi. Am egalat repede, puteam reveni şi după golul al doilea.” E clar, e încă-n transă după Bach… Puțin afectat…

Pancu, în schimb, după o pauză de Sâmburești, vede viitorul în negru tuci: ”Cu acest lot nu numai că vom retrograda, dar nici n-am mai putea promova.” Și dă soluția: ”Suporterii ar trebui să pună presiune.” Ei, pregătiți-vă de sprinturi pe șine. E și Șumi p-acolo, cu-ncurajatu`…

CFR și Petrolul au urmat exemplul steliștilor și și-au trimis rezervele să lupte pentru Cupa Ligii, patronată de Leucoplast, pardon, de ”Adeplast”. Neobișnuite să aibă atâția români pe teren, cele două selecționate internaționale au pierdut lamentabil – CFR la Iași, iar Petrolul la U.Cluj (să fi fost nostalgia originilor?…). Deh, vorba aia, nu e pește ca stavridu`…

Una peste alta, jenantă mai e situația actuală a fotbalului nostrum. Și, zău, nu văd să se îndrepte ceva prea curând…

18
Jul
14

GATA PAUZA, SĂ-NCEAPĂ FOTBALUL!


După dezamăgitorul meci al campioanei, am urmărit ultimele 20-25 de minute ale prahovenilor (?!?) și repriza a doua a clujenilor (?!?). Cele două selecționate internaționale, întărite cu câțiva rumânași, au întâlnit adversari care te făceau să te gândești la goluri multe.

Ce ziceți, bă, ce tatuaje am?

Lupul, batavul și israelianul

Petrolul a jucat cu o echipă albaneză care a terminat a 7-a (!) în campionatul țării cu populație ceva mai mare decât a Bucureștilor. Lotul ar face 3 milioane de euro cu totul, cică. Lucrul s-a văzut, băieții ăia n-au arătat decât tradiționala combativitate a arbănașilor, și un fotbal vag. Chiar și așa, la 0-0, era cât pe-aci să amuțească hărmălaia din tribune… Pân` la urmă s-a făcut de-un 2-0 liniștitor, prin golurile batavului(!) Nepomuceno și ale israelianului(!) Tamuz, prilej de noi declarații amuzante ale Juniorului, zăngănind din lanțurile și lănțișoarele cu care s-a ales din scurta experiență printre nisipuri și cămile. E drept, de data asta a fost surclasat de Mutu, penibil în teren, penibil în discurs.

Pászkánezii au întâlnit o echipă de care abia acum am auzit – Jagodina. N-am găsit mai nimic despre ei pe internet. Noroc cu site-ul lor, din care am aflat că s-au clasat pe locul 3, la… 23 de puncte de locul 2, dar au reușit să câștige Cupa Serbiei. Remiza albă de la Cluj au salutat-o cu un titlu bombastic: ”Jagodina ponovo za istoriju”, adică ”Jagodina din nou în istorie”. Cine știe de când or fi așteptat și ei așa o ocazie…

Rămâne să ne lămurim și cu Astra, ei sunt gata de prelungiri și penalty-uri, sub ochiul de vultur al Vameșului.
Dar, problema nr.1 rămâne urmărirea meciurilor la TV. Cum ungurul nostru (al RCS-ului) e la cuțite cu ungurul lor (al Look-ului), singura salvare rămâne calculatorul. Aseară am prins un stream bunicel, dar imaginea și-a pierdut mult din calitate când am transferat-o pe TV. Mai vedem, poate cad băieții la pace…

Aflu de la un rapidist ( e blond, bre, o să râdeți…) că massonii ovulează de fericire – întâlnesc de două ori Steaua, mâine în ”Cupa Ligii” (ne-am dat dracu`, asta-i mai tare ca Samsungul…) și sâmbăta cealaltă în prima etapă a campionatului. Pe Giulești… Inconștienții au permis disputarea celor două meciuri în ruine… Doamne ferește de vreo nenorocire. Nu, nu de scor vorbesc, că mai mult de 3-4 nu dau amărâții lui Gâlcă…

17
Jul
14

TIGRUL AKBAR S-A DUS DINTRE NOI


Aflu cu câteva zile întârziere de dispariția unui fost mare fotbalist stelist, component al primei ”echipe de aur” a clubului militar. Reiau aici câteva rânduri pe care i le-am închinat acum 7 ani, pe fcsteaua.com.

Pe “Telesport” e o emisiune pe care, din cauza orei la care se transmite, o văd rar. Vechiul ziarist Mircea M. Ionescu invită în fața camerelor foste glorii, în cadrul emisiunii “Idoli și legende”.

Ieri, 12 martie 2007, invitatul s-a numit Vasile Zavoda. Cei tineri nici nu cred că au auzit de el. De fundașul dreapta de oțel al CCA-ului. De “Tigrul Akbar”..

Am apucat să-l vad spre finalul carierei, când încă era greu de trecut. Nu prea înalt, dar vânjos, cu o bună viteză și, mai ales, cu o dăruire exemplarĂ, “Laci” Zavoda rămăsese printre favoriții tribunelor. Iar cei care l-au văzut nu-l uită nici azi. Pentru că, așa cum zicea ieri bătrânul încă vioi și ghiduș la cei aproape 80 de ani, ”am și jucat ca să nu ne uite…”.

Născut la Rodna Veche, în Bistrița, în 1929, Zavoda II a debutat ÎN 1947 la Metalul Baia Mare, pentru a ajunge la CCA în 1950, împreună cu fratele său mai mare Francisc, Feri, cunoscut ca Zavoda I.

A jucat până în 1964, încheindu-și cariera tot la o echipă militară: cea din Tg. Mureș. A fost unul din cei care au format echipa primului deceniu de aur al clubului nostru, pentru care a disputat 248 de meciuri și a înscris două goluri, cu care a cucerit șase titluri și cinci cupe. Zavoda II a îmbrăcat tricoul Naționalei de 20 de ori, între 1951 și 1962.

A făcut parte din echipa care a cucerit primul titlu, în 1951, din cea care a umilit Luton Town cu 5-1 pe ”23 August” (Stadionul Național din complexul ,,Lia Manoliu”), din eroii legendarului turneu in Anglia din 1956, din Naționala care a învins Iugoslavia cu 1-0 la Belgrad și a smuls un 1-1 la Moscova, din CCA-ul care a susținut primul meci în CCE, în 1957, din echipa care a învins Internazionale cu 2-0, într-un amical din 1960…

Valoarea lui a fost amintită la aniversarea de 50 de ani a FIFA în cuvântarea lui Mircea Sandu, care spunea: ”Am avut jucători buni și dotări, dar ne-am găsit izolați din punct de vedere politic Și cu ocazii limitate de a juca împotriva echipelor vest-europene. De aceea, unii jucători ca Iosif Petschovsky, Ion Voinescu, Titus Ozon și Vasile Zavoda, (ca să numesc doar patru) au fost privați de recunoașterea internațională pe care o merită talentul lor. “

Au rămas legendare duelurile sale cu extrema dinamovistă Suru, de care-l lega o strânsă prietenie, dar cu care se lupta pe teren până la ultima picătură de energie.

De zeci de ani este vecin și prieten nedespărțit cu alți doi celebri jucători de altădată: legendarul portar al CCA și al Naționalei, Ion “Țop” Voinescu și fundașul rapidist Ilie “Cauciuc” Greavu.

Dintre apărătorii de azi ai Stelei îl apreciază pe Goian.

Dar bătrânul stelist poartă o durere în suflet. “Ultima oară când am vrut să văd Steaua la lucru, nu am putut nici măcar să intru pe stadion. Și se juca în Ghencea! La câte sacrificii am făcut pentru clubul ăsta, ar trebui să avem scaune cu numele noastre pe ele”. O idee pe care patronul de azi al celui mai mare club de fotbal din istoria României ar trebui să o pună în aplicare…

Pentru tot ce ai făcut pentru Steaua și pentru fotbalul românesc, îți mulțumim, nea Vasile. Să-ți dea Dumnezeu ani mulți și fericiți!

Și, iată, bătrânul Zavoda ne-a părăsit. Acolo, în cer, o să-și găsească scaunul cu numele său… Odihnește-te în pace, Laci-bácsi!

17
Jul
14

CE NE FACEM CU ĂȘTIA?


Uite că, având în față un adversar mai slab și decât Astra, Steaua era s-o pățească iar. Aceleași carențe observate la Supercupă – fundașii laterali sub orice critică, linia de mijloc incapabilă să protejeze apărarea, sau să sprijine atacul, vârfuri inexistente. Noroc cu Arlauskis și cele două intervenții minunate, cu fundașii centrali (și ei cu mici sincope, dar cine-i perfect?), cu muncitorii, dar cam haoticii, Prepeliță și Tănase și, mai ales, cu iscusita execuție a lui Iancu, altfel un ratangiu care te bagă-n boală. Incredibil de slabă evoluția lui Sânmărtean, care a greșit cât în 10 meciuri, și a hiper-nervosului Chipciu, pe care se bazau speranțele noastre. De Pârvulescu nu mai vorbesc, de la el nu mă aștept la nimic.

Prima repriză mi-a adus aminte de umilința cu Rosenborg, Steaua părând un grup de flăcăi îmbrăcați în grabă în tricourile altora și siliți să joace, deranjați de la admirarea minunățiilor din Norvegia. Românii ar trebui să le mulțumească străinilor, cei trei care au mai rămas – Arlauskis, Varela și Szukała, că au scăpat cu 0-0 la pauză. Repriza a doua a aparținut steliștilor, dar cele 4-5 ratări incredibile au făcut ca meciul să se încheie cu un minuscul 1-0, în locul unui posibil 5-2, să zicem. Bre, maifrenzilor, credeți-mă, mă tem de retur. Dacă o țin tot așa pe Arenă, rumânașii îi iau cu huo și tare mi-e că alde Chipciu și Sânmărtean își dau iar în petec și văd roșu una-două…

Oi fi eu într-o pasă proastă, dar viitorul nu-mi sună bine. Parcă văd că până și mas(s)onilor nu le vor da mai mult de 3-4 goluri în meciul de debut al campionatului. Iar, dacă se ratează calificarea în grupe, Giginho ne pune pe butuci, vânzând tot. În afară de echipă, din păcate…

Estimp, arabii lui Reghe fac hummus din Dinamo Kiev…

13
Jul
14

UN PIC DE FOTBAL


Desigur, chiar dacă amicalele nu contează prea mult, nu m-a încântat deloc seria de rezultate din meciurile de pregătire ale campioanei. Dar, cum una-i pe terenul de antrenament și alta-i pe un stadion cu public, am așteptat Supercupa să mă dumiresc cum e cu noua Steaua. M-am îmbolnăvit de… gâlci. Parcă am văzut un meci din epoca pre-Reghe, un amestec insipid de faze reușite cu gafe prostești, o sterilitate a atacurilor care mă îngrijorează în perspectiva dublei din UCL. Un meci stricat atât de prestația incalificabilă a unor steliști – Lato, Râpă, Iancu, Stanciu, se credeau încă pe plajă, probabil -, dar și de țigănia unor ”astrali” (Budescu – mereu cu… scula-n gură, criminalul Morais) tolerată de penibilul Tudor. Ca și în finala Cupei: 1-1! Și, tot ca acolo, Astra câștigă trofeul la penalty-uri. E și asta o performanță – să câștigi două trofee fără să învingi… Am remarcat jocul bun al lui Fatai, un atacant interesant.

Aseară, brazilienii și-au încheiat evoluția la Mondial cu o nouă umilință. Înțeleg, e greu să-ți revii după acel 1-7, dar nu eram în Românica, nu? Acolo jucau băieți de zeci de milioane, vedete ale unor cluburi grele, nu alde Pârvulescu sau Filip. Sunt curios cum vor evolua lucrurile pe-acolo. Cu Scolari e clar – la pensie, dar restul?

Să vedem și finala, unde nemții ar putea să repete isprava din semifinale, desigur la un scor mai normal, dar nici în ei nu mai poți avea încredere. Om vedea…

P.S. Cică de ce nu mai zic nimic de-ai lu` Masonu`, care, mai nou, cică-s ai lu` Massone. Păi, când oi vorbi de alba-neagra, nu de fotbal… Ori, pân-atunci mai e. Aud că au și-un sponsor nou: ”Te pui cu blondele?”…

09
Jul
14

DEȘTU`


luiz-gustavo-brazilPătărania cu Chile ne pusese în gardă, brazilienii nu erau chiar atât de forțoși cum se dădeau. Dar nici nemții nu păreau prea vioi, după luptele crâncene din diverse campionate pe unde-s risipiți. Dar ce fu azi-noapte e de poveste…

Neymar2Mă așteptam la o ciocnire între giganți, din care să sară scântei și așchii, să intre tărgile pe teren, să zboare ambulanțele. Mă gândeam la prelungiri, la penalty-uri de departajare, la descătușarea învingătorilor și prăbușirea învinșilor după clipe agonizante. Și, când colo, ce-mi văd ochii: panzerele zburdând pe tăpșanul din Belo Horizonte și dărâmând favelele braziliene. Bre, maifrenzilor, credeam că importul de Boatengi și Khedire a mai ros la baza spiritului aleman, dar văz că-i viță-vercea. Gnadenlos, cum ar zice Mustafi, Podolski sau Özil. Le-au arătat deștu`…

Am răsfoit presa, să văd reacțiile bieților brazilieni. Era clar că o s-o dea pe făcut prăpăd. Exact asta le mai lipsea. Sărmanul David Luiz a fost copleșitor: ”Am vrut să pot oferi o bucurie poporului, acestor oameni care suferă atât în fiecare zi. Din nefericire n-am reușit. Îmi cer iertare tuturor brazilienilor. Am vrut să-mi văd poporul zâmbind.Só queria ver meu povo sorrindo

Supărat ocnă după eliminarea Spaniei, Italiei și Angliei, parcă-parcă se punea de o finală pe gustul sud-americanilor, Brazilia-Argentina, care să răsucească pumnalul în rana europeană. Și, uite, acu` se ițește o finală între alți vecini. De-ai noștri, deh, ioropeni. Să vedem ce-o zice Messi…

29
Jun
14

STELIȘTII APROAPE DE O MARE SURPRIZĂ


După cum v-am zis, m-am uitat puțin și rar la Mondial, m-am păstrat pentru faza finală, unde-i care pe care. Am văzut, totuși, câte ceva și am fost martorul dezastrului european, cu Spania, Italia, Anglia sau Rusia, care n-au ieșit din faza grupelor, trimise acasă de outsideri. La asta chiar nu mă așteptam.

Aseară am urmărit integral Brazilia-Chile, meci care era să întristeze gazdele. A fost prima dată când n-am ținut cu… ”steliștii” roș-albaștri. Ce naiba, Brazilia este numai una, nu? Desigur, Chile bătuse Spania, ceea ce mă pusese în gardă, dar n-am crezut ca băieții din țara luuuuuungă de nu se mai termină sunt așa buni. Sau o fi jucat Brazilia mai prost decât poate? Oricum, cred că la bara chiliană din ultimele secunde le-a stat inima-n loc tuturor locuitorilor țării unde președinte e fiica bulgarului Petăr Rusev…

Una peste alta, un meci viu disputat, cu niște chilieni ce au crezut până în ultima clipă în șansa lor. Un sincer bravo. Bravo și lui Bravo, îngerul păzitor al porții ”steliste”…

Și-uite-așa, după ratări monumentale, prelungiri și penalty-uri, Brazilia merge mai departe. Sper eu până în finală, cu o echipă europeană, probabil Olanda. Om mai vedea acolo…




Urmează..

AL 26-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834/index.html

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.