23
Oct
14

AVE, TAMARA!


Tamara Press

N-am văzut meciul Simonei, mă uit rar la tenis, da` zău că-mi pare rău. Păi, după scor, zici c-a jucat cu vreo puștoaică ajunsă-ntâmplător prin Singapore, cu cortu`. Și, când colo, ce să vezi, ditai Serenoaica, matahala aia de zici că-i reîncarnarea Tamarei Press ”in disguise”. Nu cred că au auzit mulți de Tamara Press, erați prea mici. E una din cele două atlete sovietice poreclite de presă ”the Press brothers”, amândouă dispărute brusc, după apariția legii ăleia cu verificarea sexului… Tamara era aruncătoare cu discul și greutatea, cred că e singura care a reușit ”dubla” la Olimpiade, la probele astea. Față de Serena noastră, mi se pare chiar mai suplă…

Ei, și ce văd eu ieri în GSP? Simona a zdrobit-o pe Serena cu 6-0 (!!!), 6-2. După revanșa în fața lui Bouchard, această victorie e ceva absolut incredibil, care cred că a închis gurile multor cârcotași gata să minimalizeze munca minunatei noastre fete. Acum, fiindcă nu-i mai trebuie decât un game pentru a se califica în semifinale, e posibil ca Simona să joace relaxat cu Ana Ivanović și să piardă, așa că și-o reveni și alde Banciu, că noroiu-i pregătit…

După două nopți de vis, pentru unii (ah, Bayern, ah, Real…), sau de coșmar, pentru alții (ah, Roma, ah, Liverpool…), cu nea Mircea prefațându-și grandios sosirea la cârma Naționalei, ne-ntoarcem în lumea noastră, mai mică, mai modestă, așteptând meciul de deseară, etapă importanta a traseului campioanei României spre primăvara europeană. Habar n-am cine-s Ave ăștia, or fi slabi, cum se tot chinuie să ne convingă mâzgălicii ăia cu noroiu`, dar mă uit și eu pe clasament și-i văd pe locul 6. Al ligii portugheze, care… orișicât… Mă rog, se poate discuta. Dar văd că pe gesepiști îi preocupă mai mult câți spectatori vor fi, precum și faptul că, vai, intră bișnițarii-n faliment. Bine măcar că recunosc că Steaua umple stadioanele oriunde joacă-n campionatul nostru. Alții ne informează prompt că ”Florentin Pham-Huy şi alţi trei prieteni şi-au făcut de cap duminică dimineaţă în localurile din centrul Bucureştiului. ” Cum, care Pham-Huy? Cică-i fotbalist la Steaua… Copilu` a apucat să zică ”Am fost in oras sambata seara cu mai multi prieteni de varsta mea, insa nu am stat dupa miezul noptii si, in nici un caz, nu am consumat bauturi alcoolice. Imi pare rau ca se scriu astfel de lucruri despre mine, fiindca toti oamenii care ma cunosc stiu ce fel de persoana sunt.” Așa o fi, bre, Hai-Hui, dar ce rămâne e titlul anonimului, scris cu aldine de-o șchioapă. Alții tot trimit steliști după Pițurcă, ne prezintă cu lux de amănunte ultimele profeții ale oracolului din Bălcești, acuș-acuș aflăm și pertinentele opinii ale doamnei Oriflame, a.k.a Tatoiu. Presă sportivă, deh…

Despre celălalt meci, în care Steaua Scoției întâlnește o echipă la fel de necunoscută ca Rio Ave, ce să scrie băieții? Necaz mare: doi giurgiuveni, cu neaoșele nume de Kehinde Fatai şi Seidu Yahaya, erau gata-gata să nu primească vize de GB… Cred că a intervenit Iosif Vissarionovici Vamă și a rezolvat.

Una peste alta, la 8 seara, vom urmări noua victorie a steliștilor și, cine n-are ce face, pe la 12, așteaptă noile răbufniri ale magnatului din Giurgiu…

20
Oct
14

ȘI-NCĂ UNA…


… s-a mai dus. Și tot în frunte. Așa cum ne stă bine…

Așadar, aseară, Ogăraru a revenit în Ghencea. Ca antrenor al U. Cluj, însă. Primirea a fost pe măsură, fanii neuitând că el e stelist din naștere. Produs al centrului de copii și juniori Steaua, nea Gigi, dacă știi ce-i aia… Era așteptat și Bichonul, alt jucător mult îndrăgit. Bietul de el. Mi se rupe sufletul ori de câte ori e vorba de el. Doamne, s-o mai putea ceva?

Meciul în sine a fost lejer, plăcut, dar cu surprinzător de multe accidentări. Care ar putea să ne coste. Mai ales că urmează o perioadă densă, cu 7 meciuri în 20 de zile…

Am remarcat o poftă de joc, de spectacol, un sentiment de superioritate, de siguranță. Nu știu ce le-a spus Ogăraru băieților lui (o trupă modestă, cu prea puține lucruri de remarcat), s-o fi bazat pe masivitatea lor și le-a cerut să încerce să se impună prin forță. Era să le reușească după 2-3 minute, și au mai fost câteva ocazii. Dar asta din cauza steliștilor, un tăvălug ce se năpustea mereu spre poarta adversă, ajungând adesea cu fundașii în careul clujean, dar lăsând largi spații pentru contra-atacurile clujenilor. Ne-am obișnuit cu irosirea unor faze începute entuziasmant, spectaculos, ne-am obișnuit cu ratarea senină a unor ocazii, dar avem parte și de goluri destule. Aseară au fost (doar) patru, puteau fi mai multe, ceea ce îmi lasă un sentiment de insatisfacție. Ce să fac, îmi place golul, victoria la scor… Dar, să nu-l mânii pe Dumnezeu, e bine și așa: primul loc, 9 victorii din 11, un golaveraj de 27-7 (da, știu, puteau fi 50-60…) și o certitudine: e greu să se opună cineva cuceririi celui de-al 26-lea titlu…

Urmează meciuri din Europa League, meciuri la Națională, Cupă, campionat și aștept maximum de la băieți: titlul, cupa, primăvara europeană, calificarea pentru faza finală a CE. E mult? Poate pentru alții…

17
Oct
14

BANANA SI DRONA


Primesc printr-un agent sub acoperire un comunicat al Federației Albaneze de Fotbal. Slavă Domnului, e tradus, că altfel nu știu ce m-aș fi făcut cu limba șkipetarilor… Așadar:

Suntem alaturi de poporul iugoslav, victima a dronelor, asa cum am fost si noi in repetate randuri!
1. Suntem profund dezgustati de faptul ca la un meci al echipei noastre, a fost lansata o drona care purta steagurile kossovar si albanez deasupra stadionului și le-a lasat apoi sa cada pe gazon. A fost un gest izolat, al unui singur spectator, un atac murder si las, petrecut pentru prima oara la un meci al Albaniei.

2. Intelegem foarte bine prin ce trece poporul iugoslav si suntem intru totul alaturi de el, pentru ca de foarte multe ori in ultimii ani, suporterii si jucatorii nostri au fost victimele dronelor. Daca atunci ar fi fost luate masurile care se impuneau, probabil ca gestul regretabil nu s-ar fi produs.

3. Facem precizarea ca gestul condamnabil nu s-a produs in sectorul rezervat echipei oaspete pe stadionul belgradean, astfel incat Albania nu poate fi facuta responsabila de acest gest si nici marea masa a suporterilor albanezi. A fost un gest individual, iar autorul trebuie sa suporte rigorile legii.

4. Rugam institutiile mondiale si pe responsabilii nationalei iugoslave sa contribuie la identificarea cat mai rapida a autorului acestui gest reprobabil. Indiferent cine ar fi, odata identificat, va primi interdictie PE VIATA la toate meciurile organizate de Albania.

5. Speram din tot sufletul ca UEFA va judeca la fel de adanc ca FRF si va lua o hotarare asemanatoare cu cea luata după meciul Concordia-Rapid. La urma urmelor, mare diferenta intre banana si drona nu e! Cika-laka!!!

Așteptăm cu interes urmarea. Până atunci, diseară, la 9, cu toții în Giulești, să susținem clubul veșnic discriminat, care a plătit cele mai multe amenzi. Și pentru ce? Că doar ”Poate oricine să vină cu un fular al Rapidului şi să arunce cu obiecte în teren”, cum ne-a lămurit doct strategul Marian Halloween Rada…

15
Oct
14

DE-ALE CALIFICĂRII


Meciul cu Ungaria m-a enervat încă înainte să înceapă. Zile întregi până la el, presa ne-a tocat cu tot felul de tâmpenii – prea puține erau legate de fotbal, marea lor majoritate se baza pe filozofările unor minți crețe pe baza istoricei animozități între cele două nații. Și eu consider că pericolul principal la adresa bietei noastre țări l-au constituit secole de-a rândul ungurii și rușii, mai precis cele două state, dar asta nu înseamnă că umblu cu bâta la mine, să crap capul oricărui bozgor sau muscal (așa se zice, nu). În schimb, ”adevărații”, ultrașii rași în cap, tatuați și forțoși nevoie mare au dat buzna pe Arena Națională să lupte împotriva dujmanului, să-i arate cine-i superior. Ați văzut hoarda în negru, bine-ntreținută cu pálinka, agitându-se vitejește să arate că n-a uitat Trianonul, mama lor de büdös oláhok… Ai noștri, pe de altă parte, formaseră batalioane gata să treacă Ardealul, să elibereze Har-cov-ul, ba, mai știi, și mai departe, pân` la Budapesta, să agațe pe Parlament perechea opincii puse acum aproape un veac de un oștean hâtru… Teribilisme ce nu fac decât să arunce în derizoriu nobila idee naționalistă. Pentru că asta e urmarea capetelor sparte și vandalismelor de pe Arenă…

Meciul în sine a fost departe de ceea ce mă așteptam. Dacă, decenii la rând, ungurii ne-au căpăcit mereu, în ultima vreme s-a întors roata. După victoria maghiară de la Budapesta, din 13 martie 1981, au urmat 9 meciuri în care ai noștri au obținut 5 victorii, ungurii mulțumindu-se cu 4 remize, incluzând-o și pe cea de sâmbătă… De aceea, nu-i de mirare bucuria afișată de ei pe gazon la sfârșitul meciului, de ziceai că au câștigat Mondialul, nu alta. Un egal făcut cadou de o echipă românească impotentă. Un meci ce trebuia și putea fi câștigat la pas, se putea termina și mai rău. Tipic românesc, aș zice, cu Ludogorețul în minte… M-am gândit, totuși, că, paradoxal, suntem în grafic. Punctele câștigate la Atena au fost pierdute la București, așa că tot 4 sunt, după cum îmi făcusem calculele…

Finlanda trebuia bătută, ceea ce s-a întâmplat, dar mult mai greu decât mă așteptam. Noroc cu Motanul, omul care pare că nu face nimic, dar înscrie mai mereu… Oricum, prestație dezamăgitoare în ultimul (?!?) meci cu Pițurcă la cârmă. Dar, să nu uităm: scorul contează. Să vedem cum o fi cu irlandezii, surpriza de până acum a grupei. Asta dacă uităm de dezastrul Greciei, care plecase favorită la primul loc, nu?

Meciul s-a terminat, Piți pleacă, așa că mâzgălicii au subiect gras de discuții – cine vine? După ce s-au vehiculat variante decente – Oli, Laci – îmi încep ziua de azi cu zâmbetul pe buze: ”Postul de selecţioner e mereu tentant. Eu sînt dispus să discut cu cei din Federaţie, dar nu depinde doar de mine. Am contract cu Getafe.” Până la ultimul cuvânt era să cred că era vorba de ăl mic. Că doar el ne-a mai făcut bucuria asta… Nu-i vorbă, și Contra e din același aluat. Ba, ce ne facem, că tre` să ne punem pe naturalizat la greu. Măcar vreo 20 de New-Romanians, să nu-l derutăm pe bravul Guriță… Una peste alta, într-o grupă atât de slabă, până și unul ca el n-are cum să piardă calificarea.

Până ne-om lămuri ce și cum, să revenim la oile noastre. Că duminică avem iar antrenament. Cu U. Cluj. Alți insolvenți…

07
Oct
14

A ZECEA


S-a mai dus o etapă. A zecea. Mai e destul și totul merge bine…

Neașteptatele poticneli ale Stelei – Ceahlăul (!!!) și Astra – mai aprind un pic speranțele celorlalți la iluzoriul titlu. Nu de alta, dar chiar în condițiile actuale, destul de nefavorabile, Steaua nu prea are cum să nu câștige al treilea titlu consecutiv. Mai vedem, că surprize pot apărea oricând… Ultima etapă a adus Stelei o victorie mai clară decât o arată scorul. Un 3-0 la Galați care, cu ceva răutate, i-ar fi făcut pe localnici să se creadă… brazilieni. Ca-n meciul cu Germania din vară. Dar ne-am obișnuit cu ”mila” atacului lui Gâlcă.

Celelalte, ”pretendentele”, au făcut ce știu ele mai bine: rahatul praf! Petrolul s-a chinuit rău de tot ca să obțină un 1-0 destul de dubios. Astra a pierdut lamentabil pe stadionul propriu, scoțându-l iar din minți pe grețosul ei patron, iar CFR a fost umilită de echipa de elefanți din Neumarkt – cred că alde N`Doye și ai lui ridică media de vârstă la peste 30 de ani. A, să nu uit de comicii lui Stoican, și ei cu gânduri la titlu. Oltenii Olguței făcură ce făcură și, de nu era fluiericiul milos, plecau cu toate punctele acasă.
Așadar: Steaua 25, CFR 22, Petrolul 20, Astra 19 și, dacă amicul Dawson prevedea 7 victorii în primele 7 etape, eu mă aștept la o serie de 7 în următoarele, că am scăpat și de Ceahlăul, și de Astra. Și sper ca mie să-mi iasă pronosticul: 15-1-1, cu 46 de puncte și-un retur de antrenamente cu public.

Nu pot să nu amintesc de viitoarea participantă în divizia secundă, care se zbate de mama focului să nu cadă în uitare. De fotbal nu poate fi vorba, e jenant să-i vezi la lucru pe idolii cartierului de sub pod, așa că ni se tot relatează episoade din telenovela insolvenței, de nu mai ajung batistele-n Grant. În plus, avem parte de un lacrimogen comunicat al clubului veșnic discriminat: ”Suntem alaturi de Wellington Carlos da Silva, victima a rasismului, asa cum am fost si noi in repetate randuri!” Să vedeți cum o dau la-ntors corsicanii… Cică ”A fost un gest izolat, al unui singur spectator, un atac murder si las, petrecut pentru prima oara la un meci al Rapidului… FC Rapid nu poate fi facuta responsabila de acest gest si nici marea masa a suporterilor rapidisti. A fost un gest individual, iar autorul trebuie sa suporte rigorile legii… odata identificat, va primi interdictie PE VIATA la toate meciurile organizate de FC Rapid” Bre, ăștia ne cred proști. Mai lipsesc iesplicațiile lui Rada, antrenorul, educatorul. Că el nu plânge ca o muiere, nu?…

04
Oct
14

NE RÂDEM CU IDOLII…


Ai Giuleștilor. Cu Șumi și Rada, adică.

Binecunoscuți comici ai stadioanelor, cei doi, ajunși antrenori… naiba știe cum, au ioc rezultate, dar gura nu le tace. Cu prilejul derby-ului comunal de la Chiajna, am avut parte de noi clipe de fior și râs.

Pe cai mari după victoria de la Iași împotriva unei echipe care a obținut 4 puncte în 9 meciuri, Ăl-cu-aia- mică a întâmpinat cu lejeritate meciul cu una dintre echipele care se chinuie să scape de ultimele 6 locuri. Deh, pe el îl preocupa în continuare faptul că Moți a trimis Steaua în ”istoria neagră a fotbalului mondial”… Dincolo, regele grătarelor, Rada, la a 7-a (da, a șaptea!!!) reînscăunare, rămâne același autist legat cu cârpe vișinii la ochi și minte.

Meciul în sine se pare că i-a plictisit până și pe puținii care s-au încumetat să-l vadă. Cel puțin așa reiese din presă. Singurul lucru reținut a fost… atitudinea rasistă a fanilor rapidiști. Cum, bre, vajnicii milogi la toate forurile anti-discriminare să se fi dedat la așa ceva? Noooo… aici e mâna dujmanului, precis! Reiese clar din declarația lui Lovin (păi, ce putea să zică un fost stelist…): ”Încă odată suporterii rapidişti dovedesc că nu au educaţie.” Să zică merci că nu i-au tras niscai brichete iar…

Și tonul la distracție îl dă alt stâlp al Concordiei, care ne lămurește: ”Acel suporter nu este un rapidist. Eu am jucat 10 ani în Giuleşti, am întîlnit Steaua, Dinamo şi alte rivale şi nu s-a întîmplat aşa ceva. S-au aruncat brichete, torţe, dar nu cu banane. Cel care a aruncat nu e rapidist, pentru că un fan rapidist nu s-ar fi pretat la aşa ceva .” Bre, Vasilică, bre, Maftei, bre, ești mortal! Ai o lojikă demnă de peluza aia veșnic goală. Deci, n-a fost rapidist, că n-a dat cu bricheta sau bombardeaua…

Ba, să începem ziua cu bună dispoziție și hohote de râs, ni se redă și declarația glumețului șef Marinică fără frică Rada. ”Pentru un nume ca Rapid, acest egal nu e mulţumitor. Am pregătit meciul să cîştigăm. A fost un meci echilibrat, iar scorul este unul echitabil. Ne-au lipsit Dică şi Pancu. ” Ei, să mai fi fost și Țâră, Goanță și cu Gheară… Dar speranța moare ultima : “Sper ca în această perioadă de pauză să îl conving pe Niculae. La Săpunaru e ceva mai dificil.” Și, senin ca o zi de vară, Rada ne liniștește : nu se teme nici de meciul cu CFR din Cupă, că doar “Rapid are tot timpul obiectiv să cîştige Cupa României, indiferent de situaţie. ” Finalul e grandios: ”Ne-am fi propus să cîştigăm şi Cupa Ligii, dacă mai eram în competiţie.” Abia aștept să aflu cum e cu campionatul. Te pomenești că-l câștigă și pe-ăsta. Că doar sunt în competiție…

Dar Șumi? Antrenorul Chiajnei… Păi, el a preferat să facă pe niznaiu`. ”Nu mă interesează ce au făcut fanii Rapidului! Nu vreau să intru în conflict cu nimeni.” Deh, cum să dai în fratili tău? Și, ca să aibă și el șanse la topul declarațiilor tembele, a scos-o pe-asta: ”Trebuia să udăm terenul. Nu am avut viteză la joc. Ar fi avut alt ritm meciul dacă am fi udat terenul, dar am crezut că, datorită orei de disputare, se va aşeza roua şi nu va mai fi nevoie să udăm terenul. Am greșit cu toții” Cum, bre, parcă ăștia aveau gazon artificial. Ce drac` să ude la el?

03
Oct
14

ÎNFRÂNGERE


Curios… La meciurile din liga noastră, cu echipe subțiri, Gâlcă bagă doi închizători – de obicei, Prepeliță și Breeveld. Acum, cu o echipă de talia lui Dinamo Kiev, un singur închizător. Păi, cum să ții piept unor jucători înalți, puternici, agresivi, unii chiar știind ce să facă cu mingea? Ba, colac peste pupăză, cu un arbitru care permite jocul tare…

Așa s-a făcut că orice minge pierdută de steliști și recuperată de rapizii ucraineni (hai să le zic așa…) se transforma în contra-atac periculos. La primul gol, arbitrul n-a sancționat un fault al unui dinamovist, dar a fost prompt în acordarea unei lovituri libere împotriva Stelei în continuarea fazei. Execuția loviturii a surprins apărarea stelistă visând și… 1-0. Golul 2 a fost urmarea unei serii de erori : o pasă la adversar, extrema kieveană a pătruns nestingherită pe lângă un Papp cu gândul la Chievo, a centrat unui coechipier nederanjat de Lato, și el cu gândul spre alte meleaguri, apoi centrarea a mers precis la alt adversar complet liber. Și… 2-0. Frumosul gol al lui Rusescu n-a fost dublat, în schimb Dinamo a înscris tot după eroare de arbitraj. Un henț clar, steliștii s-au oprit, dând din mâini către arbitri, faza a continuat, centrare precisă de lângă (se putea altfel?) Latovlevici și… gol. Că a fost offside sau ba, chiar că n-are importanță. Oricum, ar fi fost nedrept alt rezultat. Ca să-l parafrazez pe Vameșul șef de la Giurgiu, dacă n-am picat și noi cu Salzburg…

Totuși, înfrângerea asta nu-i un cap de țară, intra în calcule. Se califică primele două din grupă, așa că accentul trebuie pus pe meciurile cu portughezii și danezii. Zic și eu așa, ca să nu vedeți voi ce nervi am…




Urmează..

AL 26-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834/index.html

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.