FINAL ÎN GROAPĂ?

Campionatul s-a încheiat așa cum am bănuit. Și așa cum, probabil, s-a dorit…

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Steaua ar fi beneficiat de cele două goluri din ofside care au făcut Clujul campioană. Vă închipuiți ce-ar mai fi vuit presa și televiziunile. Ce-ar fi fost la gura Bursucului și a lui Balaj… Dar, na, că totul s-a terminat cu bine pentru Mândria Ardealului. Arbitrii ca arbitrii, dar cei care au contribuit decisiv la noul titlu al cheferiștilor au fost… steliștii. Nu mai aduc aminte de numeroasele puncte pierdute prostește după gafe în apărare și după atacuri ratate incredibil. Dar, deh, asta e! Poate la anu`, cu GgB acolo unde ne tot promite că se retrage, că altă soluție nu văd…

Acum mai rămâne meciul de mâine care ar putea marca o premieră în fotbalul nostru: retrogradarea Muribundei. Acum, hai să fim serioși, chiar dacă e o biată echipă de liga a II-a, ar fi o surpriză de zile mari ca „U” Cluj să piardă returul la 3 goluri diferență. Deși s-au mai văzut de-astea, chiar în anii trecuți, când idolii DDB-ului au scăpat miraculos de retrogradare. Cum oare? Se știe…

Om vedea, chiar o să mă uit la meci, ar fi prima oară după mult timp, că doar nu era să-mi pierd timpul cu caraghioasele meciuri ale celor din Groapă. Cum să renunț eu la filme și seriale pentru alde  Torje, Filip & co.? Dar acum e de văzut și cum s-o termina totul, că ați văzut lozincile dedebiste: „Vă dezbrăcăm, sărim din peluză/ 3-0 fără nicio scuză” și „B=Bătaie!” Sper ca jandarmii să fie la post, că tare mi-e milă de amărâții ăia ai lui Uhrin…

IARĂȘI…

Iaca, bre, că iar am fost ca Rapidul. Când ziceam și eu că se poate, na, că ne-am înecat la mal…

Un meci care trebuia câștigat la scor s-a terminat 2-2, ceea ce face iar campioană din CFR. Că doar n-oți gândi că deseară îi încurcă oltenii! Nu, bre, spre deosebire de Steaua, CFR știe să joace meciurile decisive: fără scrupule, fără milă. Să vedeți dat la gioale și tumbe la orice atingere de către adversar…

Despre meciul de aseară, nici n-are rost să vorbim prea mult. Voluntarii au avut un portar în zi de grație, steliștii au ratat exasperant, fundașii au cam uitat că rolul lor e să apere poarta, nu să se avânte în atac și să lase spațiu de manevră contraatacurilor ilfovenilor. Și uite așa, în loc de 7-8 goluri, Steaua a dat doar 2, iar Nemec și băiatul ăla de care n-am auzit până acum au făcut ca meciul să se termine cu o remiză mincinoasă, după un meci care mi-a amintit de 0-2 cu Craiova, după o partidă pe care am dominat-o copios.

Așadar, iar locul 2. Și în ediția următoare o luăm iar de la capăt…

SE POATE!

De meciul ăsta m-am temut. Nu de alta, dar la București pierduserăm prostește, după ce dominasem tot meciul, iar acum jucam pe un stadion plin ochi cu fanii pătimași ai oltenilor. Și, în plus, fluierul era în gura lui Kovács…

Încă din startul partidei s-a văzut iar superioritatea Stelei, care ataca în valuri. Oltenii, cum îi știm: meșteri în dat la gioale și în simulări penibile. Numai că, la fel ca la București, golul întârzia să cadă în poarta lui Pigliacelli. Și n-am putut să nu mă gândesc că tradiționalele gafe ale băieților noștri ar putea să ne coste iar. Și, ați văzut, barele ne-au salvat de două ori… Iar Kovács nu s-a dezmințit – a acceptat jocul dur al oltenilor (câte faulturi trebuiau să facă Bancu, Vătăjelu și piticania Gustavo ca să vadă măcar un galben?) și n-a acordat penalty pentru Steaua în două ocazii. Cel puțin brânciul cu care Papp l-a dat jos pe Cristea a fost ultra clar. În fine, a venit golul izbăvitor al lui Mamut și… încă visăm la titlu. Mai rămâne să vedem dacă oltenii vor fi la fel de bățoși și la Cluj, unde mă aștept la un recital de tăvăleli de ambele părți, că la asta-s tare pricepuți și unii și alții, nu?

Hilare declarațiile lui Cârțu de după meci. Cică „Au jucat două echipe, una ghinionistă, alta norocoasă.” Ghinioniștii fiind oltenii, bre!!! Iar norocoșii, „în special când joci cu Universitatea” ar fi fost steliștii. Că doar „Până la acea fază a fost un meci al cărui rezultat putea fi în favoarea noastră la cum au decurs ostilitățile.” Ba, ca să fie clar pentru toți, „Cupa era obiectivul principal, pentru locul 2 depindeai de un rezultat indirect.” Deci, să înțelegem că meciul cu CFR e obiectiv secundar, nu? Bre, parcă-mi pare rău că Mamut n-a dat gol cu mâna, din offside. Atunci să fi văzut declarații la Sorinache…

Așadar, după următoarea victorie, cu Voluntarii, finala! Hai băieți, că se poate!

VISEZ ȘI EU

După câteva meciuri penibile, iată că Steaua reușește ce n-a mai făcut de un car de ani: bate CFR-ul chiar în Gruia. Ba chiar și cu Kovács la centru…

După cum începuse meciul, cu cotonogelile clujenilor (marcă înregistrată, nu?) trecute cu vederea de Pistike, și cu dominarea sterilă a alor noștri (altă marcă înregistrată), nu mă așteptam la prea multe. Vorba aia, n-am uitat meciul cu oltenii, dominat categoric de Steaua, dar pierdut lamentabil cu 0-2. Aseară n-a fost greu să domini o echipă în care mult-lăudații Debeljuh, Omrani, Petrila sau Deac erau aproape invizibili. Însă, repet, faulturile grosolane puteau să ne termine. Atâta călcat pe picioare și îmbrânceli (s-a detașat mai ales Boateng) n-am mai văzut de multă vreme. Văd că Porumboiu și Zotta apreciază arbitrajul lui Kovács, dar fără indiferența lui față de faulturile clujenilor, cel mai util jucător al Stelei, Olaru, n-ar fi ajuns la spital. Nici măcar Kovács n-a putut trece cu vederea oribila intrare a lui  Sušić și l-a eliminat. Bineînțeles, Dan Petrescu a văzut altceva…

Numeroasele ratări ale steliștilor (13-1 la șuturi pe poartă!) erau cât pe-aci să se termine catastrofal cu un gol luat în prelungiri. Dar uite că s-a cam terminat cu bafta chioară a cheferiștilor și a rămas 1-0 pentru Steaua. Mai sunt 2 (DOAR DOUĂ!!!) puncte și e prima oară când am început să cred că… poate-poate… Dar îmi vin în minte atâtea și atâtea puncte pierdute prostește în ultimii ani taman când mi-era lumea mai dragă. Și, în plus, să vedem câți steliști or mai fi valizi în următoarele meciuri, că aseară au cam fost bumbăciți. E o veste bună că Olaru nu are fractură, dar MM a zis că are o contuzie foarte urâtă.

Așadar, urmează etapa a 6-a. CFR joacă la Voluntari, iar Steaua la Ovidiu. În ultimele 10 meciuri cu CFR, Voluntarii au scos doar o remiză și au luat 9 bătăi, pe când Steaua are 6 victorii, două remize și două înfrângeri cu Farul, inclusiv cea de acum nici două luni pe Arenă. În ultima etapă, atât Voluntari, cât și Farul au pierdut acasă, dar cu balonul ăsta rotund te poți aștepta la orice. Ce-ați zice de: Voluntari-CFR 1-0 și Farul-Steaua 0-1? Visez și eu…

THE END IS NEAR

Kінець близько, Володя…