Archive Page 2

27
Iun
17

DE-ALE HAITEI


După cum v-am zis, dinamoviștii par a se obișnui cu ridicolul și ne amuză zilnic cu tot felul de bazaconii. Mai e un pic și încep preliminariile Europa League (mă rog, o să fie două meciuri mari și late…), apoi campionatul. Și ce-mi făcură estimp idolii coregrafilor? Au vândut ce-au putut, pe sume ridicole, și se tot laudă cu transferuri-bombă, care nu se materializează. Până azi au plecat Palić, Cerniauskas, Dielna și Danu Spătaru, în plus au fost împrumutați altor echipe speranțele de care se tot vorbea: D. Popa, Pitic Petre și Vlad Olteanu. De venit? Nimeni. A, ba da, au revenit împrumutații I.Popescu și Vlad Olteanu, acesta în trecere spre Voluntari. Numai că Mutu nu tace, dar cică le și face. Astăzi a anunțat primul transfer: un portughez, Salamao, care ”va face furori”. Aici cred că are dreptate briliantul, ați văzut cu ce bunăciune umblă  lusitanul? Ar mai veni și-un italian, Margiotta, și se trâmbițează urbi et orbi că mai urmează și alte bombe. Asta-i ca aia cu îngrășatul porcului înainte de Crăciun…

Bine, bre, dar pe sărăcia de-acolo, de la RIN, cum de auzim tot de transferuri din Străinezia? Ne lămurește Mutu: Steaua-i de vină! ”Ei iau tot ce e mai bun din țară, pentru că doar pe fotbaliștii de aici dau bani. Asta ne limitează nouă mercato, de asta ne uităm mereu afară.” Ai naibii fecesebiști, cum limitează ei mercato și pun briliantu` să cate briliante prin Italia, Portocalia și naiba mai știe pe unde…

Cum gura nu-i doare, câinii se aruncă vârtos cu declarații războinice: suntem favoriți, luăm titlul, ”ne batem la toate trofeele” (Nedelcearu dixit). Deja ne-am obișnuit de peste 10 ani cu gargară de-asta de New-New-New Dinamo. Numai că acum ni se oferă și soluția, modul în care FC Dinamo 1948 va rupe tot. Strategia ne e explicată de Brănescu: ”Dinamo va lua campionatul dacă va juca în fiecare etapă ca şi cum ar evolua contra Stelei. Noi am pierdut punctele importante cu echipele mici, de aceea n-am fost campioni încă de acum.” Păi, eu zic ca echipele mici (care-or fi alea?) să nu se mai prezinte la meci. Poate așa… Oricum, în primele două meciuri de pregătire, gândul nu le-a stat la Steaua, așa că au luat-o pe cocoașă. Or fi fost și alea niște echipe mici… După prima înfrângere s-a motivat că băieții erau la început, nu erau puși la punct cu pregătirea, iar, după a doua, maistru` Bawab a  găsit rapid explicația: ”s-a simțit acumularea fizică și oboseala.” Cam repede…

Așteptăm și vești mai bune despre pianistul șef. Deocamdată văd că a pus batista pe… pian și nu se mai aude nimic de meciul cel mai important, cel cu Fiscul. Dar guralivul Mutu le dă o veste bună coregrafilor: au scăpat de pistă! Mușcându-și pumnii și scrâșnind din dinți, Negoiță a decis ca, din sărăcia lui, să joace meciurile acasă pe Arenă. Să vezi acum spectacole! În tribune, că în teren o să fie tristețe mare… Vorba lui Mister Contra: „Vă rog, nu ne băgați în seamă!” Bine, bre, Guriță!

21
Iun
17

CLARICE


Până azi, numele Clarice mi-aducea în minte un filmuleț de pe când Tosh cel mic era chiar mic, cu delicioasa șoricuță care-i pune pe jar pe Chip și Dale. Dar, iată că, într-un ziar pe care, în mod obișnuit, îl evit, o altă Clarice mă uimește printr-o analiză total diferită față de bălăcăreala de la TV. Vă las să apreciați singuri :   http://www.gandul.info/puterea-gandului/ticalosii-si-vanzatorii-de-tara-o-istorie-nuantata-a-amantlacului-politic-in-romania-16496501

18
Iun
17

A DRAC` POLITICHIE…


Na, că am lipsit și eu nițel de-acasă și s-au pus pe păruială… Sincer, nu mă așteptam. Livache și Sorinel au pornit un război care ar fi comic, dacă nu ne-ar privi pe noi toți. Așa, însă, devine tragic… Mai ales când reapare în prim plan și Dottore, cel care, să fi avut un minim bun simț, ar fi dispărut din viața politică după penibila demisie de după tragedia de la Colectiv.

A mai fost și alegerea președintelui PNL, terminată cu sforăitorul discurs al folkistului Orban, învingător detașat în meciul cu arătarea aia, cine-o mai fi și cum l-o chema. Bineînțeles, nu puteau lipsi Nicușor și salvatorii României. Și, deasupra tuturor, marinelul nostru fruntaș, cu sfaturi pentru toți și toate. El a decis că PSD e ”un partid inapt pentru guvernare”. Lăsați-mă să ghicesc care-i partidul ăl mai apt… Ăăăăă… Da! PMP, desigur! Și, vai, mai arțăgos ca niciodată, Klaus al nostru, căruia întâlnirea cu Tromful american pare să-i fi priit ca o sticlă de bourbon pe stomacul gol…

Mă rog, s-avem puțintică răbdare, de la politicieni te poți aștepta la orice, așa că să nu vă mire ca mâine, poimâine, să-i vedem pe cei doi cocoși de azi și pe cei din jurul lor… ”pupat toți piața endependenți”. Și întors rapid la rosul ciolanului ăla maaaaare…

Mai grețos decât circul pesedist și vânzoleala din jurul lui mi se pare, ați ghicit, pălăvrăgeala, gâlgâiala de la televiziuni, unde se-agită tot felul de panarame, de la d-na Oriflame la odrasla lui Mizil, de la Mircea Badea la Banciu, Ciuvică, Niels cel Șmecher, sclifositul  Rareș și alții, eiusdem farinae, tot felul de așa-ziși jurnaliști pricepuți la toate. Și, din off, nelipsitul GgB… Mai lipseau Tălpan și Mititelu!

De ce n-oi mai fi rămas eu nițel la Nessebăr? Că văd că pe-aici e și ploaie…

16
Iun
17

DIVAGAȚII LINGVISTICE


Ieri, la prânz, n-am găsit masă liberă, așa că l-am rugat pe-un tip să ne permită să luăm loc la masa lui. Cum avea o față roșie-roșie, am dedus că-i britanic și i-am vorbit anglizește. Dar, cum omul a mormăit ceva și doar ne-a poftit pe locurile libere, am priceput că-i altă nație. Abia când i-a venit consoarta am văzut că erau nemți. Am schimbat câteva vorbe cu ei, erau din fostul DDR, mi-am scuzat germana poticnită (deh, acu-mi dau seama că, practic, n-am mai vorbit-o de aproape 30 de ani…) și mi-am amintit de clipele petrecute la Berlin, la Leipzig, la Zwickau, la Potsdam cu prietenii mei Manfred sau Helga… Vremuri… Omul mi-a zis că vorbește nițel rusa, era generația mea și, ca și la noi, fuseseră obligați să învețe limba marelui prieten de la răsărit. Dar, tot ca la noi, mai toți aveau aversiune față de rusă, așa că el evita s-o vorbească.

Seara am cinat într-un mic salon cu meniu italienesc. Fata care ne servea a făcut ochii mari când am întrebat-o ceva în bulgărește și mi-a răspuns într-o engleză foarte bună. Nu m-am așteptat, bulgarii vorbesc engleza într-un mod cam comic. M-am uitat mirat la ea. Avea un ecuson cu numele pe el, iar numele se termina în ”enko”. Așa că am întrebat-o dacă e ucraineancă. Era. Așa că am dat-o pe rusește. A fost rândul ei să se mire. I-am explicat cum e cu noi, ăștia mai bătrâni, și am întrebat-o dacă acum mai e obligatoriu să învețe rusa la școală. Obligatoriu nu e, dar mai toți o vorbesc, mai ales cei din estul țării. Cu atâtea familii mixte e și normal, cred. E și motivul pentru care nu pricep de unde atâtea conflicte ruso-ucrainene în ultima vreme. Am aflat și cum se făcea că fata vorbea așa bine englezește – doi ani în State. Mai fusese și-n Italia și m-a întrebat dacă merită să lucreze și în România. I-am zis că i-ar plăcea, cu siguranță. Bre, avem o țară frumoasă, chiar dacă nu ne dăm seama mereu.

Pe-aici e plin de ruși, mulți dintre ei veniți cu copiii. Chiar dacă părinții nu sunt întotdeauna arătoși, ăia mici sunt delicioși. Toți blonzi, cu fălcuțe, gungurind ca niște guguștiuci. Au concurență mare – copiii polonezilor, la fel de blonzi și frumoși. Să le trăiască! Zilele trecute m-am amuzat teribil văzând la o masă alăturată un țânc de 6-7 ani  manevrând o tableta ca un expert. Iar eu îmi fac nervi cu telefonul ăsta, la care nu mă descurc nici acum…

15
Iun
17

ZGUDUIALA DE LUNI


Am  uitat să vă spun că am avut parte și de un mic cutremur. L-am simțit luni, pe la 15.30, câteva secunde doar… Se pare că a fost urmarea unuia care a avut loc în dimineața respectivă, în Turcia, care a avut zeci de replici. Normal, am dat repede telefon acasă, dar m-a liniștit soacră-mea. N-a simțit nimic. Și ea stă la 8.

Nu e prima oară când am parte de zguduieli prin străinătățuri. Mi-amintesc că am pățit așa ceva și în Spania, acum câțiva ani. Nu mai țin minte pe unde a fost, dar a ieșit cu scandal mare în Parlament, că s-au dărâmat niște clădiri noi. Curios, unde eram noi nu s-a simțit mai deloc…

14
Iun
17

CUM TRECE VREMEA LA NESSEBĂR


”Săptămâna Nessebăr” a început dezamăgitor. Am plecat vineri pe o vreme închisă, pe drum a plouat pe ici, pe colo și am făcut… 7 ore. Bre, parcă altădată nu dura atât… În fine, am ajuns. Vremea se îndreptase, dar era cam înnorat , temperatura numai bună de acomodat cu atmosfera. Din păcate, avantajul meu în relația cu vecinii, vorbitul pe limba lor, a dat chix – insensibilă la farmecul meu bulgarofon, gospojița de la recepție nu mi-a dat cameră cu vedere la mare, ci la… șoseaua care trece prin fața hotelului.  Cică nu-s locuri. Camera spațioasă, curată, baia așijderea, fuga la masă, că trecuse de două. Aici nimic de obiectat – mult și bun. Îmi ardea buza după o grozdova, așa că am dat fuga la bar. Când a auzit ce vreau, băiatul a pus mâna pe un păhăruț mai subdezvoltat, așa că am purces la obișnuitul instructaj: ia paharul ăla mai borcănat, umple-l cu  kubceta (adică cuburi de gheață, ați priceput…) și toarnă rakiika până sus. Mnogo dobre! Totul a decurs perfect după aia…

După masă am inspectat împrejurimile și am remarcat că am dat chix și la orientarea turistică. Alesesem hotelul după… hartă. Era pe țărm și la cea mai mică distanță de vechiul Nessebăr, minunata insuliță legată de țărm printr-o cale de acces ce o transformase în peninsulă. Numai că… Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Hotelul e despărțit de mare de o faleză ce duce până-n orașul vechi, iar plajă, nisip… neama! Sigur, au o piscină mare, dar e altceva… Ah, și ce grozav fusese la Țarevo! Dar, să nu-l mâniem pe Dumnezeu, raportul calitate-preț e în favoarea bulgarilor. La banii ăștia aș fi găsit la noi un sejur de numai 5 zile cu mic dejun și fără transport…

Nesomnul din noaptea precedentă și drumul lung au doborât-o pe nevastă-mea, care a tras un pui de somn (mai degrabă, o… găină) de câteva ore. Eu, conform obiceiului meu, am ațipit câteva minute și apoi m-am sculat. Ce să fac? Verific mailul, plătesc telefonul și lumina pentru mine și soacră-mea – avantajul home bank, deh… – apoi studiez pachetul de programe TV. Posturi bulgărești, rusești, nemțești, ba și unul polonez. Nimic rumănski… Dau pe FenTV de cealga lor.  Cred că am mai scris de asta, asemănarea cu manelele e aproximativă. Cealga pornește de la muzica lor populară (hai să-i zicem folclor de tip nou), cu puternice influențe orientale. Orientale, nu țigănești.  Într-un cântec, un flăcău întreba în… bulgaro-arabă: ”Habibi, ciuvaș li me?” Adică, ”Habibi, mă auzi?” Printre instrumentiști, unii excepționali, am văzut și unii mai tuciurii, dar soliștii, mai ales solistele, sunt albi, bre. Bulgăroaicele nu-s cine știe ce frumuseți, rar vezi una după care să-ntorci ochii pe stradă, dar printre ”cealgiste” sunt unele tare arătoase… Hai, să n-o mai lungesc, dacă la o petrecere la noi manelele mă pun pe fugă, azi am văzut și ascultat câteva piese chiar reușite. Ba una chiar a fost deosebită – o versiune a celebrei melodii a lui Bregović ”Ederlezi” din ”Dom na vešanje”(Vreme țiganilor). În interpretarea Ivei Davidova se numește ”Gherghiovden”, adică ziua de Sf. Gheorghe, și e dedicată memoriei tatălui ei.

După masa de seară, am luat-o pe faleză spre (pen)insulă – vreun kilometru și ceva, apoi am cotit-o spre hotel. Am avut timp și de-un film, desigur…

Sâmbătă dimineață a fost destul de răcoare, așa că am luat ”trenulețul” de lângă hotel și am mers pe insulă, în Stariia Grad (orașul vechi), unde se mai văd ceva din ruinele vechii cetăți grecești Mesembria. Dar locul e 100% turistic, cu locuri de cazare, restaurante și puzderie de locuri unde se vând tot felul de suveniruri și alte alea. Am vizitat vechea biserică ”Hristos Pantokrator”, monument UNESCO, cu superba arhitectură ortodoxă a sec. XIII-XIV. Înăuntru, din păcate, nu se mai păstrează nimic din cele obișnuite într-o biserică, ci sunt expuse câteva foarte frumoase icoane donate de diverse persoane. Oricum, dacă treceți vreodată prin zonă, vechiul Nessebăr nu trebuie ratat.

Cele două așteptate evenimente sportive au ocupat restul zilei. Păcat că m-au amărât. În semn de protest n-am văzut meciul de-aseară. Cred că am făcut bine, nu știu cum reacționam la 0-2…

Duminică am dat startul programului ”Bronz de Nessebăr”, drept care am zăcut pe un chaiselongue până la ora mesei de prânz. Cum era prima dată când făceam plajă, cele câteva ore de prăjeală s-au dovedit a fi exagerat de mult. Drept care, de atunci, evit soarele, iar nuanța roșie a pielii și mâncărimea sunt agasante rău.

După amiaza am fost la Sunny Beach (localnicii îi zic Slăncev Breag – Țărmul Însorit), la… minigolf. Nu mai jucasem de ani buni, de la minunatul pre-Crăciun din Halkidiki. Chiar dacă nu mai am îndemânarea de al`dat, nu m-am făcut de râs. Deh, Old Shatterhand al minigolfului…

Și-uite-așa trece timpul… O plimbărică, un cocktail, o berică, prânzul, nelipsita grozdova, cina. Slăbuț programul de distracții al hotelului. Grupul de tineri însărcinați cu animația se limitează la a face câteva mișcări de dans și la a ne invita la… gimnastică. Le-am explicat că, la cei ca mine, singurul sport acceptat e… vdigane na ceași, ridicatul paharelor, varianta mea la vdigane na tejesti (haltere).

Suport cu greu lumina soarelui pentru că mi-am rupt un braț al ochelarilor de distanță, care sunt și heliomat. La centrul de optică de aici mi-au zis că nu pot repara și mi-au propus o ramă nouă. Am refuzat, oricum intenționam să-mi înlocuiesc cele trei perechi de ochelari – citit, calculator și distanță – cu unii progresivi care să aibă de toate, și anti-reflex și heliomat, așa că primul lucru pe care-l fac când ajung acasă e să merg la oculist. Pentru orice eventualitate mi-am cumpărat de-aici o caraghioșenie de ochelari de distanță (”avariini”, cum le-a zis foarte amabila domnișoară de la optică), ultra înguști, pe care-i port într-un etui ce seamănă cu un stilou mai gros. Asta în caz că vreau să mă uit la TV, sau să văd ceva la distanță. Recunosc, i-am luat pentru că i-am găsit extrem de haioși.

Ei, azi o să-mi fac curaj și o să mă pun iar la plajă. Mi-am luat și o cremă, poate-mi mai ogoiește usturimea… Oi răbda eu până vineri la prânz, când  e vremea de întors acasă. Până atunci, vsiciko hubavo, bre!

11
Iun
17

SÂMBĂTA NEAGRĂ


Până să vă zic ceva despre Nessebăr, câteva vorbe despre sâmbăta neagră de ieri. Și ce bine începuse ziua… Vreme frumoasă, cetatea Mesembria (numele antic al locului) primitoare, ca întotdeauna. Toate bune și frumoase până la ora patru după amiază. Așteptam victoria Simonei, la 6-4, 3-0 și punctul 4 aproape câștigat… Numai că bombardiera ucraineancă din Letonia (la 20 de ani…) a revenit incredibil și a măcinat-o pe machedoanca noastră, obținând o victorie la care nici ea nu cred că mai spera. Mda, așa-i în tenis, cum ar fi zis alt machedon… Nu-i nimic, o răsări el soarele și pe ulița noastră!

Traditional Carnival In Hesse And Rhine AreaDacă înfrângerea Simonei m-a întristat prin prisma rezultatului final, neavând prea multe să-i reproșez referitor la joc, al doilea eveniment al serii s-a terminat așa cum mă așteptam. Ba chiar mai rău… Ceea ce ne-au arătat băieții noștri a fost dovada clară că fotbalul nostru nu mai înseamnă aproape nimic în Europa. Fără a avea cine știe ce mari valori, polonezii mi-au lăsat o impresie foarte bună. Am fost net depășiți de o echipă solidă, închegată, serioasă, în fața căreia n-am avut nicio șansă. Mai multe comentarii nu-și au rostul – aștia suntem, să ne întoarcem la coregrafiile noastre  și la războiul tălpanic!




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Dawson pe LA FAMIGLIA
Красная Армия pe LA FAMIGLIA
Sam Murray pe LA FAMIGLIA
xray pe LA FAMIGLIA
Sam Murray pe LA TREABĂ!