Archive Page 2

10
Noi
17

CUȚU ȘCHIOP (XXIII) – FĂRĂ MULTE ALTE CUVINTE


Haloimăsul de la RIN ne aduce zi de zi noi știri care de care mai stupefiante. Concluzia pecehașilor spune tot:

Acu`, dacă zic ei, putem să-i contrazicem?

Anunțuri
10
Noi
17

LA SINAIA (I)


Mersul cu trenul era un adevărat ritual pentru bunicul Tatămale, tatăl tatălui meu. Își pregătea cu cea mai mare atenție bagajul, se ferchezuia și pornea spre gară cu foarte mult timp înainte. Era normal, până la gară erau vreo 10 km și drumul îl făcea cu căruța. Iar drumurile de țară erau pe atunci ca vai de ele. Amuzant este că și la înapoiere era la fel de grăbit, deși de la noi la Gara de Nord se ajungea în maximum 30-40 de minute. Invariabil, după ce-i îndemna într-una pe ai mei să pornească, ajungeau la gară cu vreo oră înainte de plecare. Mai mi-aduc aminte de clipele alea, deși eram micuț de tot.

La viața mea am călătorit foarte mult, deplasările, fie de serviciu, fie excursii, concedii etc. intraseră în obișnuit și am învățat să-mi planific cum trebuie timpul. Dar mai intervine câte-o chestie… Îmi amintesc că singura dată când am pierdut trenul a fost din cauza tramvaiului care mă ducea la gară. S-a oprit și-acolo a rămas. Până am găsit soluția a trecut suficient timp ca să văd trenul plecând când mai aveam vreo zece metri până la el. N-a fost bai mare, că am plecat cu următorul, după nici o oră.

Ei, dar uite că era s-o pățesc iar tocmai ieri. Hotărâsem să mergem cu taxiul, așa că nu era nicio problemă. Aparent… Cele trei sferturi de oră s-au dovedit prea puține. Era un cârnat de mașini pe Ștefan cel Mare de-am crezut că e vreo serbare dinamovistă și fanii ardeau de nerăbdare să participe. Și or fi dat coregrafii de vreo poartă ce se încăpățâna să nu se deschidă… Cert este că am ajuns cu două minute înainte de plecare. Dar, slavă Domnului, am ajuns! Și m-am gândit la Tatămale – el n-a pierdut niciodată trenul…

De la București la Sinaia am făcut o oră și 22 de minute, cred că e un record. Din gară până la hotel era aproape, dar m-au omorât scările alea până sus. Deh, vârsta, bre…

Hotelul e muy bien, avem o cameră uriașă, foarte înaltă, cu un pat imens și o canapea extensibilă, baia e ultra spațioasă. Ce mai, cum îmi place mie… Ne-am dezambalat, am mai răsuflat un pic și-am dat să beau o bere.Plasă! Frigiderul… gol!

Am răbdat cu stoicism până ce am luat-o la pas spre un loc unde să mâncăm ceva. Și ne-am oprit la un restaurant cu specific… indian (!!!), ”Ramayana”. Da, bre, indian la Sinaia… Lumină discretă, cu nuanțe de roșu, așa că nu prea mi-au ieșit pozele. Noroc că am găsit ceva pe net. I-am zis ”namaste!” fătucii îmbrăcată cu ceea ce se vroia a fi un sari și am rugat-o să ne aducă niște berică. Nevastă-mea s-a întremat cu un Cuba Libre. Ce mâncăm? Mai întâi o supă cremă de roșii cu crutoane. Apoi vindaloo, of course, că-i mai picant – eu pui, nevastă-mea miel. Am precizat că le vrem ca pentru dușmani. Adică iute, iute. Au fost foarte bune, dar eu am mai pus niște piper… Și orezul a fost excelent, cred că era basmati, cu bob lunguieț, dar micuț. Foarte bună și pâinea lor, naan se numește și e un fel de focaccia, sau, dacă preferați, ca pârlenki bulgărești. Cum berea era la sticle ”cumpătate” , de 330 ml, am sorbit trei, să mă hidratez nițel… Ba ne-am lăcomit și la gulab jamun, un fel de găluște dintr-un aluat cu lapte și mirodenii, într-un sirop dulce. A fost chiar OK.

Ne-am mai plimbat un pic, ceea ce a fost bine, că am dat de un loc unde Károly-bács vindea kürtos kalács, perfecți pentru buna vizionare a meciului…

Cu Daum plecat, Naționala ne-a întâmpinat cu noutăți: tricouri și… Guriță. Jucătorii erau cam aceiași, surprizele, pentru mine, fiind prezența lui  Deac și a lui Grozav. Dacă primul a început și a continuat la fel, mediocru, Grozav a trecut peste începutul ezitant și a prins o seară perfectă, încununată de cele două goluri cu care am răpus echipa lui Lucescu, eronat prezentat drept sultan. Că, știți și voi, sultanu-i altul…

A fost un meci agreabil, cu floricele marca Budescu, cu băieți cu poftă de joc și cu spectatori ce, probabil, fuseseră ”unși” de GgB. Ați văzut entuziasmul cu care au primit debutul lui Niță, ca și intrarea lui Alibec… Am mai remarcat jocul bun al fundașilor centrali și al lui Pintilii, ca și  cel mai puțin bun al lui Săpunaru și Toșca. Stanciu și Keșerü s-au zbătut fără prea mult folos, iar, dintre cei intrați după pauză, Torje a fost caraghios. Oricum, la așa adversar (surprinzător de slab, totuși) mai lipseau Băluță și Hanca. Și, de ce nu, proaspătul ceferist clujean Costache, poate-i speria și mai rău pe osmanlîi!

Să vedem cum o ieși cu Olanda, că ăia nu ne-aduc doar  lalele…

07
Noi
17

FUDULIE (II)


GSP aduce precizări cu privire la folosirea stadionului:

Cine sunt părțile care au semnat acordul de asociere și exclusivitate pentru stadion: 

  • Clubul Sportiv U Craiova, prin reprezentantul Pavel Badea, care a venit cu marca;
  • Municipiul Craiova, condus la acel moment de primarul Lia-Olguța Vasilescu, care a pus la dispoziția echipei infrastructura;
  • SC Blue Lions Capital SA, persoană juridică română cu sediul în București, reprezentată de  acționarul Adrian Andrici, care a furnizat capitalul pentru echipa de fotbal;

Contractul de asociere, încheiat pe o perioadă de 15 ani (până în 2028), menționează inclusiv beneficiile financiare ale celor trei entități implicate.

Din suma totală încasată de Blue Lions Capital din vânzarea biletelor și abonamentelor, banii vor fi împărțiți astfel:

  • 10% din sumele încasate vor ajunge la bugetul Municipiului Craiova
  • 5% din sumele încasate vor ajunge la Clubul Sportiv „Universitatea” Craiova

În afară de plata acestor procente, care trebuie plătite în termen de 10 zile de la data disputării meciului, Blue Lions Capital nu mai are nicio altă obligație față de celelalte părți implicate.

Aflu că stadionul are

”30.983 de locuri în tribune pentru spectatori:

  • 232 de locuri pentru persoane cu dizabilități în scaune cu rotile, inclusiv însoțitori;
  • 350 de locuri pentru reprezentanții mass-media;
  • 2.368 de locuri pentru spectatori VIP, din care 440 de locuri în loje;
  • 28.033 de locuri pentru public.”

Deci, să zicem că joacă FCSB și, bineînțeles, se umple stadionul. Să zicem că se încasează 10 euro în medie, asta ar însemna circa 300.000 în total. Blue Lions (”care a furnizat capitalul pentru echipa de fotbal”, formulare destul de ambiguă…) ia grosul. Primăria ia 30.000, ceea ce înseamnă că și-ar amortiza cele 52, 6 milioane cheltuite cu stadionul după… 1753 de astfel de meciuri sold-out!!! În timp ce clubul sportiv (oare toate secțiile, sau doar cea de fotbal?) încasează 5%, adică… 15.000 de euro. Dar dacă joacă, să zicem, Sepsi sau Chiajna?

Să vedem cu ce justificări or veni ”blulaionii”, dar și Primăria… Aici sunt banii dumneavoastră…

07
Noi
17

FUDULIE


Știți vorba aia cu prostul și fudulia. Și mai zicea undeva Tudor Mușatescu: ”Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat.

Astea mi-au venit în minte după ultima fudulie a mai vechiului meu client, nea Marcel, președintele CSU Craiova. Acu` că, în sfârșit, s-au obținut toate aprobările și se poate juca pe mândrețea de stadion construit din banii publici (52,6 milioane euro costuri inițiale, care, potrivit bunului obicei românesc, s-or fi strâns mai multe…), nea Marcel s-a mai umflat nițel și a grăit „Noi avem un contract de exclusivitate cu Primăria și Consiliul Local. În următorii 11 ani noi avem în exclusivitate dreptul de a folosi arena. …Nimeni nu poate juca pe Ion Oblemenco fără acceptul nostru.” Cum, bre, doar ei? Păi, da, că ni se iesplică scurt, stadionul e făcut ”pentru cea mai faimoasă echipă din provincie.” Dacă nu știți care-i aia, aflați de la nea Marcel: ”Noi suntem Universitatea Craiova, chiar dacă știu că în lingvistică e mai ușor să zici trei litere, CSU, decât Universitatea.” Un fel de CSA Steaua, bag seamă…

Dar, stați așa, mai era o Universitate, aia a Mititelului. Ei de ce să nu joace, că tot cu treij` două de măsăle-s, tot neam de piatră, nu? Nts! Ce Mititelu, bre? Păi, ziceți voi, ”...ați lăsa ca pe holul universității să se joace copiii cu pistoalele cu apă? Noi vorbim despre performanță, nu de amatorism.

Bineînțeles, s-a burzuluit și ăl mititel: ”…este un act încheiat fraudulos, care nu are absolut nicio valoare juridică. …Niciodată o investiție publică nu poate fi la dispoziția lui Rotaru. Ei au acel act, un contract de asociere încheiat pe vechiul stadion și care a fost făcut atunci, pentru a mă evacua pe mine. … Acel act face obiectul unui dosar penal la DNA…Vor să omoare echipa asta! Nu vor să vadă suporterii cum vin la noi.

Mă rog, avocați, trebonal, tot tacâmul… Dra finalul e extrem de interesant: ”CS U Craiova nu va da niciun ban…” Hopa! Păi, să tot joci așa… Moca și doar tu. Și mă gândesc la Arena din București, unde joacă oricine sare cu banu`. Se încasează bani frumoși:  pentru un meci de campionat, Cupă sau al Naționalei – câte 13000 de euro, pentru Europa League – 23000, iar pentru UCL = 28000. Steaua, pardon, FCSB, să nu mă ardă CNA-ul, joacă toate meciurile ”acasă” acolo, Naționala și ea, FCD1948B a jucat pân-a pus Negoiță ariciul la teșcherea, Astra a jucat și ea 2-3 meciuri, parcă. Și cu toți banii încasați… tot n-ajunge. Gazonul se schimbă destul de des, au început deja să se vadă urme de degradare pe ici, pe colo…

Ei, să vedem cum o scoate nea Marcel la capăt cu exclusivitatea. Dar, nu-i problemă. Primăria, județul, partidul sunt la datorie. Ca pe vremurile alea când se putea vorbi de performanță la Craiova. Că, dup-aia… Dumnezeu (și Mititelu) cu mila. Canci performanță, canci echipă faimoasă… Așadar, om trăi și om vedea… Deocamdată, inaugurarea. Muzica! Muzica!

 

 

07
Noi
17

CENTENAR


Astăzi, 7 noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la revoluția rusă, îndeobște cunoscută ca Revoluția din Octombrie sau, așa cum i se spunea cândva, Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Un eveniment peste care nu putem trece, pentru că flacările aprinse la Petrograd aveau să incendieze întreaga lume.

Rusia cunoscuse destule revolte, răscoale ale celor sărmani,  ținuți într-o stare nu cu mult diferită de a sclavilor din antichitate, în timp ce, la vârf, se acumulau averi fabuloase. Țarul fusese răsturnat în februarie 1917, dar prea puțini credeau atunci că răsturnarea guvernului lui Kerenski de către ceea ce părea o gloată ieșită din mizeria tranșeelor războiului aproape pierdut ar putea schimba ceva.

Și totuși…

Ideea care inflamase această revoluție se numea comunism. Teoretic, nu era o idee rea. Germenii ei se gaseau în Revoluția franceză izbucnită în 1789. Și atunci, după ani grei de războaie, privilegiile clerului, aristocrației și monarhiei au dus la ridicarea maselor, la abolirea monarhiei. Liberté, égalité, fraternité era lozinca revoluției, ce pornea de la afirmarea faptului că toți oamenii sunt egali.

Manifestul Comunist al lui Karl Marx, ce avea să stea la baza noii ideologii, deși respingea religia, numită ”opiu pentru popor”,  mi s-a părut, mai degrabă, o Biblie reinterpretată. Raiul promis pornea de la principiul ”De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după muncă“. Apoi, când munca aceasta va duce la un belşug de produse, totul va fi minunat: ”De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“. Cum spune Biblia? ”…niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute  şi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

Cum s-a văzut ulterior, totul a fost o utopie. Dar o ideologie care promitea răsturnarea puterii capitalului și eliminarea uriașelor diferențe dintre cei avuți și cei sărmani a prins în toată lumea. Iar libertatea, egalitatea și fraternitatea au fost înțelese într-un mod tipic istoriei din cele mai îndepărtate vremuri până azi: eliminarea celor ce nu aderau la ”cauză” – pușcării, lagăre, execuții… Dar, vai, raiul promis rămânea undeva, departe. Comparația cu viața celor din ”iadul capitalist” era net defavorabilă.

Revoluția mondială, industrializarea accentuată în toate domeniile, crearea unei noi societăți ideale, au pornit de la răzmerița de la Petrograd, s-au întins pe tot globul, prinzând rădăcini adânci, crescând ca un imens iceberg și sfârșind ca topit de dogoarea unui soare necruțător.

Revolta maghiară din 1956, cea de la Praga, în 1968, perestroika și mișcările europene din 1989 au dus la prăbușirea sistemului comunist mondial.

Ultimele baricadei ale ideii victorioase acum 100 de ani rămân China, Cuba și Coreea de Nord, dar în forme absolut diferite.

China are la bază ceea ce se cheamă socialismul de piață, un fel de capitalism sprijinit de statul condus de partidul comunist, ceea ce a dus la o dezvoltare economică formidabilă. Cum îmi place mie să zic, retrocedarea Hong Kongului de către Marea Britanie în 1997 a dus la… înghițirea uriașei Chine de aproape 10 milioane de kmp.  de către mica insulă de ceva mai mulde 1000 de kmp…

Cuba, statul comunist ce sfidează SUA din 1959 până azi, este, probabil, cea mai izolată  țară, ascunsă privirilor lumii. Până la prăbușirea comunismului, beneficia de ajutorul URSS și al țărilor din blocul est-european. Se pare că astăzi ceva ajutor ar veni din China, dar viața în Cuba e, cumva, ca a unui sat din vârf de munte, departe de orice altă așezare, încremenită în vremuri de demult.  Și totuși, cubanezii rezistă.  Acceptă, naiba știe cum, regimul spartan la care sunt supuși. Am crezut că rezistă atâta timp cât exista carismaticul conducător al revoluției din 1959, Fidel Castro. Dar Fidel, bolnav, s-a retras de la președinție în 2008, lăsându-l la conducere pe fratele său,  Raúl … Și viața în Cuba a mers înainte. Fidel a murit acum un an. Și viața în Cuba a mers înainte.  Raúl a anunțat că se va retrage în februarie 2018, la terminarea mandatului său de cinci ani. Vor urma alegeri prezidențiale. Cum va fi apoi viața în Cuba?

Și, în sfârșit, Coreea de Nord… Un mixtum compositum halucinant… Un comunism care îmi pare, mai degrabă,  un Egipt antic spoit în roșu, pe care s-a lipit emblema Juche (pronunțată aproximativ ciu-ce). Pentru că, oficial, nu e vorba de socialism, nici de comunism, ci este… întruchiparea înțelepciunii lui Kim Il-sung (Kim Ir Sen), ideea care oferă ”răspunsul complet la orice problemă apărută în lupta pentru eliberare națională”. Juche este, de fapt bazată pe cultul personalității lui Kim Il-sung, pe izolarea economică și militară, pe politica externă independentă. Inițial a fost definită ca o aplicație creatoare a marxism-leninismului, dar apoi s-a accentuat natura ei pur-coreeană – ”singura gândire științifică, cea mai eficientă structură teoretică revoluționară care duce la viitoarea societate comunistă.” Ulterior s-a renunțat la orice referire la comunism. Baza rămâne supunerea orbească față de partid, austeritatea spartană, sacrificiul, disciplina.

Coreea de Nord e mai mult o monarhie, actualul leader fiind a treia generație a familiei Kim. După Kim Sung-il au urmat fiul său, Kim Jong-il și nepotul Kim Jong-un, care de care mai caraghios, niște caricaturi care, însă, au arătat o cruzime incredibilă. Populația este controlată și supusă fără milă, nimic nu scapă ochiului ager al statului. Nebunia duce până la convingerea că singurul mijloc de a apăra țara de agresiunea imperialistă, în frunte cu, bineînțeles, SUA,  este arma nucleară. Poporul e înfometat și îndemnat spre autosuficiență ( strângerea curelii la maximum…), dar fonduri imense sunt folosite în domeniul militar. La bază e politica Songun, adică ”armata înainte de toate”. La o populație de circa 25 de milioane, totalul personalului militar și paramilitar activ și în rezervă este de 9,5 milioane, cu a patra armată din lume ca număr, 1,21 milioane!

Din 2006, Coreea de Nord a efectuat șase teste cu arme nucleare și pretinde că posedă și bomba cu hidrogen. După cele câteva demonstrații cu rachete balistice intercontinentale, au avut loc ciocniri (deocamdată doar în declarații) cu SUA. Să sperăm că se vor limita la atât…

Așadar, așa întâmpinăm cea de-a o suta aniversare a revoluției bolșevice. Comunismul, de care a avut parte și România pentru patru decenii și ceva, a făcut loc capitalismului, Dar, văzând cum evoluează lucrurile, nu pot să nu mă gândesc la cauzele care au dus la revoluția declanșată de Lenin. Acum, nemulțumirilor li se răspunde, adesea, cu manifestații cam operetistice. Dar noii îmbogățiți, mulți dintre ei pe căi dubioase, tind să  adâncească prăpastia dintre ei și cei ce sărăcesc pe zi ce trece. Și ați văzut cum a izbucnit revoluția franceză, ați văzut cum a izbucnit cea din Rusia. Să dea Dumnezeu să nu ajungem vreodată acolo iar…

06
Noi
17

CE MAI E NOU ÎN SULTANAT


Kayseri Spor - Antalia Spor meci in Liga 1 Turca. Antrenor Marius sumudicaGünaydîn, bre!

Sper că n-ați uitat că Turcia nu mai e republică. Deh, acu` are sultan, cică… Cu aia mică… Și a mutat capitala la Kayseri, în chiar centrul țării. El nu e doar favoritul lui Colțescu, ci și al GSP, care, prompt, ne ține la curent cu tot ce face p-acolo sultanul roz.

Așadar, să vedem ce mai e prin… prin… cum să-i zic? A, da, Sultanatul Turc. Și vedem că, după zece etape, deși sultan, Pembe Șempanze nu era primul ci al patrulea. Ba, între echipa sultanului și locul 9 nu erau decât 2 puncte. Deocamdată, desigur.

În deschiderea etapei a 11-a, chiar la Kayseri, echipa Sultanului a făcut 0-0 cu Trabzonspor. Ehei, ce mai sultani erau și ăștia acum 30-40 de ani… Șampion-șampion, Kupasî-kupasî, mai câte-un meci în Avrupa, când i-au eliminat pe Dinamo din UEFA Kupasî, în `94, dar au și luat-o pe coajă de la Oțelul în Intertoto Kupasî, acu` zece ani… Astăzi a mai rămas umbra. N-au reușit niciun șut la poarta sultanului. Dar taman umbra a adus singura înfrângere de până acum a leaderului, Galatasaray. Ne-o va aminti Pembe Șempanze, pe pariu… Dar va uita, tot pe pariu, să pomenească de meciul trabzonezilor de acum trei săptămâni, chiar acasă: 1-6 (!!!) cu Akhisar Belediyespor.

Ei, dar remiza asta l-a adus pe moment pe sultan pe locul 3, cu 19 puncte. Așa cum Academia e înaintea CSA Steaua. Că are un meci mai mult… Ah, de s-ar opri campionatul aici, nu?

Din păcate pentru Padișah, etapa a continuat. Îi cam tremurau șalvarii, că puteau să-l depășească 5 dintre cei de sub el. Numai că… a avut șansă (și-acolo cam tot așa se zic e: șans). Göztepe și Akhisar au capotat chiar pe propriul teren, rămânând cu câte 17 puncte. Fenerbahce, așa șchioapă cum a ajuns, și Bursaspor au făcut și ele remize – tot câte 17 puncte. Numai ăia de la Sivasspor n-au fost cuminți și au bătut, acumulând și ei tot 19 puncte ca Sultanul. Una peste alta, Kayserispor e pe 4! Așteptăm osanalele… Că Șempanze tot sultan o să fie. Garantat GSP!

Numai că pân` la locul 9 tot două puncte sunt. Și urmează o deplasare la Ankara, cu Gençlerbirliği, ultima clasată. Care are doar două victorii. Dar, vai, învinsele sunt taman cele de pe locurile 2 și 3, Bașakșehir și Beșiktaș… Apoi, ooops, la Kayseri sosește chiar Bașakșehir! Și tot așa… Uf, grea viață în Turcia asta…

859953-sumudica

If iu uant tu gău ap end tu gău uel uiz ză tim, iu hav Shumudika. Iz ză best coci in Rumenia nău, ai teik ză cempion, ai teik ză supercap end ai bit uestham tu taimz. 

Da` sultanu` a rămas cu sufletul în patria mumă și cu gândul la izbânzile de care ne amintește de fiecare dată. Iar oful lui tot FCSB rămâne… „Performanța Astrei și anume să iei titlul, să o elimini pe West Ham de două ori, să te califici dintr-o grupă, care, cu tot respectul pentru cei de la FCSB, nu se poate compara niciodată. Dacă pui trei echipe care sunt cu ei în grupă nu fac cât Roma. Deci, cu tot respectul, au avut noroc la tragerea la sorți.” V-a plăcut aia ”cu tot respectul”, nu? 

O să uit că West Ham era mai interesată de meciurile de campionat, așa că a trimis rezervele, și o să-ncerc să-mi amintesc ce grupă de foc a fost aia unde sultanul n-a avut norocul FCSB. Păi, Roma e Roma, de-aia le-a tras doar un 4-0 scurt, nu? Celelalte galactice din grupa care nu se poate compara niciodată? Viktoria Plzeň (or fi ăia slabii, persiflați când i-a bătut FCSB?) și Austria Viena. Dar cel mai bine mi-amintesc de ultimul meci din grupă, returul cu Roma, pe Arena plină. De locuri goale… Italienii, deja calificați, au trimis o echipă de puști care puteau să-i fie copii lui… Totti, care mai juca la 40 (!!!) de ani. Un 0-0 chinuit. Între timp, la Plzeň, Viktoria, care n-avea nicio șansă de calificare, rămăsese în 10 oameni din min.20, iar Austria conducea cu 2-0 și era calificată. Dar, miracol! Cehii au respectat spiritul sportiv și au jucat admirabil, întorcând rezultatul meciului de la 0-2 la 3-2. sumi-plangeMai țineți minte ce mai plângea sultanul la aflarea incredibilei răsturnări de situație care-i oferise pe tavă calificarea ? Și cum mai înjura Steaua după meci? A urmat dubla cu Genk, alți hiper-superi cu care, cu tot respectul pentru cei de la FCSB, nu se poate compara niciodată tripleta din grupa lor. O fi plâns și după aia Pembe Șempanze Padișah? Din alte motive, desigur…

06
Noi
17

GREU, BRE, GREU…


Bre, ce-om avea noi când jucăm cu Chiajna, că tare-mpiedicați suntem…

Mi-amintesc de meciul din tur, de la Chiajna. Dică părea că e pus pe aroganțe tip GgB și începuse jocul cu Grecu, Benzar ăl mic, Pleașcă, Achim și De Amorim. După ce că m-au exasperat cu un joc încâlcit care eșua invariabil în preajma careului advers, ai noștri au dat pe teren și de Brad Pitt Tudor. Dornic să se remarce, ca întotdeauna, Tudor a închis ochii la un fault în careu asupra lui Momčilović, ”concordezii” au plecat pe contraatac și au deschis scorul.  Ai noștri au luat-o de la capăt, dar au ratat în draci. Noroc cu șutul senzațional al lui Benzar II și cu golul lui Man, din ultimele minute. Un 2-1 muncit, nu glumă…

Aseară, chiar dacă am avut o strângere de inimă la gândul că ne arbitrează Colțescu, mă așteptam ca, după cele câteva meciuri în care arătaseră că pot umple cu goluri porțile adverse, Bizonul și ai lui să ne mai ofere un scor de… tenis. Aiurea! Au dat de o echipă foarte disciplinată, care s-a apărat decent și a jucat dezinvolt, atacând de oricâte ori avea prilejul. Și sumedenia de erori comise de steliști le-a oferit destule ocazii… De remarcat că, în comparație cu majoritatea celorlalte echipe, Concordia nu s-a baricadat în fața propriului careu, n-a exagerat cu faulturile, a jucat fotbal. Pentru asta cred că trebuie apreciați jucătorii și, mai ales, ”comisarul” Moldovan, care a schimbat lucrurile mult în bine față de perioada Miriuță.

FOTBAL - LIGA 1- FCSB - CONCORDIA CHIAJNAgnohereSteaua a deschis scorul printr-un foarte frumos șut al lui Nedelcu, primul lui gol  în tricoul roș-albastru, a fost egalată după o greșeală a lui Niță (deh, le mai comite și el…) și ne-a liniștit cu golul victoriei, înscris de, ați ghicit, ”rezerva” Harlemică. Ne-a plăcut și îmbrățișarea între Bizon și cel ce avea să-l înlocuiască spre final, Alibec. Ca și mesajul de pe contul lui de Instagram…

Scorul a rămas ca în tur, 2-1, putea fi și mai mare, dar, să fim sinceri, n-a lipsit mult să ne întristăm. Prea multe bâlbâieli (până și Planić ne-a dat emoții…), inexplicabile erori. Bine c-a ieșit și-așa, nu? Pentru că la clasament se contabilizează golurile, rezultatele de pe tabelă. Așa că rămânem în frunte, acolo unde sperăm că vom fi până la sfârșit. Dar, zău, poate mai avem și noi parte de-un 5-2, de-un 7-0 care să ne bucure sufletul…




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba