30
Aug
15

ULTIMUL DINTRE ADEVĂRAȚII STELIȘTI


Războiul continuă! Dl. lt.col. Florin Tălpan, juristul Clubului Sportiv al Armatei publică un comunicat menit, în opinia sa, să lămurească lucrurile. Ce ne spune dl. lt.col.?

  • Că acționează pentru ”a conserva brandul Steaua Bucureşti, care aparţine Clubului Sportiv al Armatei „Steaua Bucureşti” (CSA), cel care l-a creat şi l-a dezvoltat”. Păi, dacă Steaua aparține CSA, cum de a ajuns ca, de 13 ani, să fie ”echipa oierului”? A năvălit oare vreun commando de berbeci și i-a silit pe bieții ”conservatori ai brandului” să-i cedeze echipa lui GgB? Cum naiba taman acu` l-a pălit dragostea de brand, și nu pe vremea Păuneștilor, când s-a vândut tot ce era mai bun și Steaua se obișnuise cu mediocritatea? ;
  • Că ”nu și-a făcut decât datoria” , ba chiar ar putea ”face mult mai mult pentru Clubul Armatei”. Cum? Ne-o spune chiar el: ”dacă aş avea posibilitatea să mă implic mai mult la nivel de conducere. Vreau să întreprind acţiuni ferme şi legale în timp scurt, cu condiţia ca persoanele care până acum au arătat dezinteres şi au adus grave prejudicii imaginii Stelei să nu se mai implice.” Hopa… Sesizez eu un voalat atac la superior, sau mi se pare? Parcă altfel merg lucrurile în armată, nu prin comunicate…

Ce persoane au arătat dezinteres și au adus prejudicii? Păi, cele cărora ”imediat după pronunţarea deciziei ICCJ din 3 decembrie 2014 şi până în prezent” le-a înaintat rapoarte cu propuneri. N-a mers cu rapoarte, tranc depeșa! Comunicatul… Ia să vedeți ce propuneri are dl. lt.col….

Schimbarea imediată a siglei FCSB, a denumirii şi a eliminării practicii FCSB de a se mai folosi de brandul Steaua Bucureşti în toate formele posibile.” Deci, după dânsul, echipa care a participat la campionat, a obținut trofee, a reprezentat România în cupele europene nu e Steaua! Atunci cum mama naibii a ajuns aici și unde dracu` a dispărut echipa pentru ale cărei drepturi se zbate dl. lt.col.? Că tot dânsul propune ”formarea unei noi echipe de fotbal sub patronajul CSA, echipă care să poarte numele şi sigla notorie Steaua Bucureşti”. Una nouă, deci…

Pus pe fapte mari, el trasează calea noii echipe, ”singura îndreptăţită să ducă mai departe istoria glorioasă a Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti”: crearea unui centru de copii și juniori, având ca antrenori ”marii fotbalişti care au activat sub culorile roş-albastre”. Bine, bine, dar cu ce parale? Ale Armatei? O fi consultat dl.jurist vreun contabil, să vadă cam cât ar costa campania asta? S-o fi gândit el ce ministru ar aproba bugetul secției de fotbal a CSA, care să ”ducă mai departe istoria glorioasă”? Un buget care să includă, să zicem, un salariu de 30.000 de euro pe lună pentru un Chipciu, de exemplu. În timp ce salaruil ministrului Apărării e… de cât, d-le lt.col.?

Poate mintea ageră a juristului o fi văzut sursa de finanțare în recuperarea ”prejudiciului provocat de folosirea fără drept a mărcii în perioada 2002-2014 de către FCSB”… Prejudiciu? Care? Preluarea finanțării unei echipe ce fusese practic devalizată în primii ani după Revoluție? Că nu ne place nouă de GgB e una, dar atunci a fost soluția de a împiedica ceea ce vedem astăzi la Rapid sau Dinamo, sau la cele câteva echipe scoase un timp din obscuritate de diverși finanțatori și împinse iar, acum, spre uitare…

Și, ca să fie clar pentru toată lumea, suntem asigurați că ”FCSB nu este continuatoare a tradiţiilor sportive ale CSA”, iar ”asocierea de către public a FCSB cu istoria glorioasă a CSA Steaua Bucureşti” este un ”lucru total neadevărat şi manipulator”. Și, iarăși, nu pot decât să întreb: cum de echipa care a participat la campionat, a obținut trofee, a reprezentat România în cupele europene din 2002 până azi s-a numit Steaua? Rezultatele obținute ne-au… manipulat? Cum de nimeni în afară de dl. lt.col. Tălpan nu s-a sesizat că, printr-o magie care l-ar umili până și pe David Copperfield, echipa CSA a dispărut și în locul ei a apărut impostoarea FCSB?

Cert este că vajnicul luptător pentru drepturile Armatei clamează: ”sunt pregătit să continui lupta pentru brand alături de oamenii de bună credinţă şi de suporterii Stelei, lupta cu cei care timp de 16 ani au încălcat constant, flagrant şi sistematic legile.” Na, că acum s-au făcut 16 ani, deci din 1999 e treaba, nu din 2002?

Finalul comunicatului e grandios. Degetul necruțător al ultimului dintre adevărații steliști îi țintuiește pe cei care au dus la ”deprecierea aproape iremediabilă a imaginii şi blazonului Steaua Bucureşti, atât pe plan naţional cât şi internaţional”: conducerea FCSB – Teia, MM și creditorul GgB, dar și, atenție, ”cei care au încălcat HG 66/1999 şi care au transferat jucătorii de fotbal ai CSA din spaţiul public în spaţiul privat cu încălcarea legilor”, plus ”pasivitatea şi dezinteresul comandantului CSA, George Boroi”.

Nici FRF și LPF nu scapă. Ele ”nu trebuiau să permită ca noua echipa FCSB să evolueze direct în prima divizie”. Noua echipă FCSB? Și atunci de unde propunerea d-lui lt.col. de creare a unei noi echipe CSA? Tot nouă… În toate țările ex-comuniste, echipele departamentale au fost preluate de patroni, capabili să suporte efortul financiar de susținere a funcționării echipelor respective, acestea și-au păstrat numele, sigla, palmaresul. Numai noi trebuie să fim mai cu moț, să inventăm noi și noi motive de gâlceavă, de aiurire a suporterilor care nu au participat la mișculațiile post-revoluționare din sport – și acest lucru e valabil în cazul tuturor celorlalte echipe.

Iar dl.reformator Tălpan ne pomenește de ”soluţii de parteneriate transparente si legale cu investitori privaţi şi serioşi”. Și cine va atesta calitatea de serios a unuia sau a altuia? Dl.Tălpan? CSA? Cum? Așa cum a făcut-o cu celelalte sporturi, cu care cândva ne mândream în țară și în lume, iar acum nu mai reprezintă aproape nimic…

Pe un ton patetic, de scenariu de Bollywood, dl. lt.col. îii acuză pe cei ce nu-i împărtășesc părerile că ”luptă de fapt pentru unele interese private şi temporare şi nu pentru perpetuarea valorilor comune, ale statului român” Păi, spuneți și dvs., dragi români: ”Ce ar trebui să facă instituţiile statului, în general, să lase privaţii mai “descurcăreţi” să acapareze bunurile acestora? Poate că ar trebui să vindem ţara cu totul, potrivit acestor opinii, ba chiar să o dăm pe gratis, de ce să ne mai încurcăm în proceduri? Cum facem, primul venit, primul servit? Steaua este un brand notoriu românesc 100%, de stat, cu un palmares de invidiat de oricare dintre cluburile din lume, la toate secţiile sportive. Suntem prea concentraţi pe noi înşine şi pe profit pentru a renunţa la drepturile obţinute de părinţii noştri şi la moştenirea copiilor noştri ? Am uitat oare tradiţiile şi trecutul ţării noastre…?” Așa-i că v-au dat lacrimile? Mie mi-a venit în minte celebra scenă din ”O scrisoare pierdută”: ”Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… mă gândesc… la ţărişoara mea… la România… la fericirea ei!… la progresul ei! … la viitorul ei! …

Și, totuși, ce e de făcut? Să acceptăm un patron care, cu bune, cu rele, e greu de suportat prin măsurile auto-distructive care sunt mai periculoase decât orice adversar? Să ștergem cu buretele cele întâmplate în 1999, în 2002 sau mai știu eu când? Să uităm că Steaua lui Becali a continuat drumul echipei noastre, înființate în 1947, cu același lot de jucători, pe același teren, cu același nume, cu aceeași siglă? Să ne punem de-a curmezișul, ca dl. jurist, și să visăm o fantasmagorică reînviere a echipei 100% de stat, a MapN? Să-l lipsim pe dl. Tălpan de plăcerea luptei judiciare? Noi, suporterii, ne dorim Steaua noastră, echipa înființată în 1947, steaua de aur în cinci colțuri, stadionul nostru, casa noastră, ori aceste zbateri de pe poziții de forță nu fac decât să dăuneze echipei, să ne dezbine pe noi, cei ”până la moarte”.

Dar ce naiba îl împiedică pe dl. ministru al armatei să se implice direct și să așeze la masa tratativelor cele două părți și să găsească o cale de clarificare a lucrurilor. Care lucruri par mult mai complicate, cu multe chichițe de care dl. Tălpan nu pomenește decât vag…

Ori, până și semnătura de sub comunicat e la fel de neclară ca și toate cele ce au stat la baza preluării echipei de către GgB: ” Şeful  Compartimentului Juridic al Clubului Sportiv al Armatei „STEAUA” Bucureşti, Locotenent – colonel de justiţie Florin – Costel TALPAN”. Deci e vorba de un punct de vedere personal? Pentru că un comunicat oficial al clubului ar fi trebuit să fie semnat ”Clubul Sportiv al Armatei „STEAUA” Bucureşti, Comandant  col. George Boroi, Șeful Compartimentului Juridic lt.col. Florin-Costel Tălpan”. În forma actuală nu are o valoare mai mare decât o declarație a lui Mitică Dragomir sau a Ăluia-cu-aia-mică”, gargaragii de serviciu ai presei noastre…

P.S. Am discutat cu un prieten cele de mai sus și el m-a îndemnat să comentez și comunicatul ”Sudului”. Chiar dacă nu împărtășesc satisfacția lor, entuziasmul la vederea adevărului și libertății (!?!), au și dreptul la o părere, oricare ar fi ea… Atât.

28
Aug
15

REZULTATE NORMALE


Scrisesem ieri un fel de avancronică a celor două meciuri ale echipelor românești, dar n-am mai apucat s-o public, că iar a trebuit să reiau vizita la spital. O public acum, deși e poate tardiv…

Turul cu Rosenborg, care a mai readus nițel la viață fanii echipelor subțiri, pentru care o remiză e prilej de fiesta, s-a încheiat cu un rezultat, orice ați zice, mincinos. El putea fi rezolvat în prima repriză, când rosenborgii au fost înghesuiți zdravăn. Apoi a urmat o repriză secundă lamentabilă a steliștilor, la care s-au adăugat erori de arbitraj și mult noroc pentru norvegieni. Cele trei goluri încasate ar lăsa să se creadă că nordicii au fost net superiori, dar părerea mea este că echipele sunt cam de același nivel, cu un plus de valoare pentru Steaua și unul de  profesionalism pentru Rosenborg. Returul poate fi câștigat, fără îndoială, dar e de domeniul fanteziei să ne închipuim că taman acu` se sparge ghinionul ce pare să însoțească Steaua de cam multă vreme. Nu văd cum aerienii și delăsătorii purtători ai tricourilor roș-albastre s-ar trezi peste noapte și ar umple cu goluri poarta norvegiană. Declarațiile optimiste ale unora le luăm ca un fel de promisiune că Varela  &co. vor încerca să spele rușinea. Dar, vai, echipa nu-i formată din 11 de Varela…

Dincolo, la norocosul acestui sezon, nu mai contenesc osanalele. N-am de ce să devin brusc fan Alkmaar, dar logoreea incontinentă a antrenorului-patron-impresar-analist și atacurile tembele la echipa care înseamnă România în fotbalul european mă fac să-mi doresc ca meciul de deseară să se termine cu un scor fidel desfășurării  jocului. Ceea ce ar însemna, evident, înfrângere și eliminare pentru echipa devenită speranța boromanilor de pretutindeni. După care Ăl-cu-aia-mică o să remarce doct că e chiar mai bine – acum o să aibă mai mult timp de pregătit strategia de câștigare a titlului. În dauna FCSB, ați ghicit, că de ceilalți văd că nu-i pasă…

Așadar, la ora 21, cele două meciuri sunt la concurență. Cu siguranță, România va urmări trupa lui Cimpanzică. Pe cine să intereseze Steaua, pardon, FCSB?…

După cum vedeți, a ieșit cum mă așteptam. E drept, când am văzut cum plouă la Trondheim, m-am gândit că vremea câinoasă e mai potrivită pentru alții. Dar ce să caute ei în Europa, au cestiuni arzătoare la ordinea zilei: pe cine mai gonim, ce bizoni mai aducem… Cu potopul ăla din cer mi-era că iar o luăm pe coajă. Se ducea naibii tot presupusul avantaj al tehnicii individuale. Spre cinstea lor, steliștii au muncit zdravăn și s-au comportat onorabil, cu excepția acestui abulic Iancu. O victorie de palmares, de moral, de aport la coeficient, luați-o cum vreți. Dar, mai presus de orice, o dovadă că s-ar fi putut mai mult. Aseară a fost greu – ploaia, terenul, presiunea, dar măcar n-am mai văzut bulibășeala din alte meciuri. După 12 victorii consecutive, Rosenborg n-a putut trece de fatidicul 13…

În tribune, ni s-a reamintit că handicapații fac legea printre ultrași. Mândri că sunt de-ai PCH-ului, niște bântuiți de coșmare roș-albastre și-au etalat creația mâzgălită pe niște cârpe. De parcă mai era cazul să ne convingă că au deranj mare sub scufiță… Să-i vezi acu` ce-o să mai ”conceapă” după știrea că și MI-ul a luat-o pe urmele MapN.

Am aflat de rezultatul Astrei și m-am uitat să văd cum de s-a putut întâmpla așa ceva, doar strategul pusese totul la punct. Din rezumatele video reiese o dominare categorică a olandezilor și o prestație penibilă a celor trei vedete ale giurgiuvenilor. GSP dă niște note cum nu prea vezi:  Enache 3, Budescu 2, Alibec 4. De altfel, nici măcar unul din ”astrali” n-a luat notă de trecere… Bietul Lung, erou timp de 80 de minute, a făcut minuni de vitejie în fața iureșului batav, dar a cedat spre final. Ce să facă de unul singur? Cimpanzeul s-a domolit și se screme să găsească scuze. Ce atâta agitație? Cât credea că-l mai ține norocul? E cazul să-și scoată paltonul din șifonier și să-l bage la loc în valiză, că n-o să mai aibă nevoie de el…

Gata, ne-am liniștit, am terminat cu visele de mărire, ne-ntoarcem la bietul nostru campionat. E o ediție mai ciudată, cu turul și primele 10 etape din retur desfășurate până-n Crăciun. Deci mai rămân 15 etape care să aducă situația la normal. N-or câștiga ei toate meciurile, dar steliștii vor ajunge din nou acolo unde sunt obișnuiți să fie. Un avans de vreo 10 puncte ar fi ceva normal. Rămâne să vedem cum trecem de piedicile puse de GgB, ca să câștigăm iar tot. Iar, la anul pe vremea asta, sper să discutăm despre tragerea la sorți a grupelor UCL…

P.S:

Stelistii au fost buni astăzi. Sunt o echipă bună. Vor câștiga multe meciuri în acest sezon. Acesta este fotbalul. Nu întotdeauna echipa mai bună merge mai departe.” – Alexander Soderlund, antrenorul lui Rosenborg. Fără comentarii.

26
Aug
15

INTERMEZZO CU… JOHN WAYNE


De când m-am întors din periplul moldavo-bucovinean n-am avut timp să scriu câte ceva despre locurile vizitate. Aș fi putut scrie de la fața locului, că timp era, dar ghinionul m-a urmărit din start, că am uitat cablul de date la București și n-am avut cum să folosesc pozele de pe aparatul de fotografiat. Ajuns acasă, m-am luat cu fotbalul, că ați văzut și voi că nu merge treaba de loc… În plus, am bătut policlinicile și spitalele. Nu, nu pentru mine, cu de-ăștia ca mine ar intra sistemul sanitar în vrie mai ceva ca Rapidul și Dinamo…

WAYNEDa` să vedeți ce-am pățit, că asta merită povestit. Soacră-mea a făcut o alergie de pe urma unor medicamente (așa crede ea). Așa că, ieri, fuga cu ea la policlinică, de unde doctorul de familie i-a dat trimitere la spitalul ”Malaxa” (era să scriu Metaxa, cu gândul la vacanța-n Grecia pe care o tot planific de ceva vreme…). Zis și făcut – taxi, vrrrooom, spital. Cred că v-am mai spus, spitalele și halatele medicilor îmi provoacă o stare teribilă de disconfort – mă strâmb de zici că-s John Wayne, transpir, sunt nervos. Ajung și-l întreb pe flăcăul de la intrare cum ajung la secția alergologie. El îmi spune calm că doctorița e în concediu. Bine, bre, dar n-o fi numai una în tot spitalul… Nu știa, așa că-ntreb la registratură, sau așa ceva.

”La capătul culoarului, deschideți ușa, întrebați.”

Alte câteva zeci de metri printre uniforme și dotări spitalicești. Mai strâmb, mai transpirat…

”Păi, aici e pentru internări, mergeți dvs. la etajul II. Pe la farmacie.”

”Și farmacia unde-i?” …”

”O luați înapoi, pe unde ați venit, apoi nu la stânga, spre ieșire, ci la dreapta, la capătul coridorului, și la stânga, pe scări.”

”Da` lift neama? Că pentru soacră-mea e mai greu…”

”Nu, n-avem lift.”

Nomal, mișcarea-i sănătate curată, nu? Și purcedem la drum. Coridoare lungi, se înțelege, scări cam înguste, cu balustradă doar pe o parte… Ajungem. Soacră-mea, terminată, vâna din priviri un scaun. Ioc. Deschid o ușă ce dădea spre, ați ghicit, un lung coridor. Prima ușă pe dreapta era un mic birou. Gol. Prima pe dreapta avea o plăcuță pe care scria prof.dr., șef clinică etc. Ha, aici e de noi! Cioc-cioc, liniște,  deschid ușa. Gol. 2-0, cum s-ar zice. Apare o cucoană în halat. Îmi iau figura de cuceritor și întreb galeș:

”Dom` profesor este?”

”Nu, e-n concediu. Dar de ce?”

Îi explic, îmi zice să revin a doua zi, între 8 și 9, pentru consultație.

”Păi, dacă tot suntem în picioare, nu s-ar putea aranja o consultație acum?”

”Nu, d-na doctor are vizite în saloane, alte alea…”

Încerc să o lovesc la coarda sensibilă:

”Doamnă, e soacră-mea, om bolnav, în vârstă, drumurile o omoară…”

În zadar, amabil, dar ferm, refuzul ne amână pentru a doua zi întrevederea cu d-na doctor. E clar, mâine iar sunt John Wayne transpirat… Așa că, azi-dimineață, la 7.30, eram iar la soacră-mea. Repetir – taxi, vrooom, spital, coridoare, scări, așteptat în picioare. După consult, mă cheamă asistenta și mă trimite să fac internarea. Iau formulare, documente, card de sănătate și fuga jos. Scări, coridoare, tot tacâmul. Bre, cum s-ar fi descurcat soacră-mea singură. Că or fi și oameni care vin fără însoțitor… Așa că nu vă mai uitați la filmele americane cu spitale, cu totul mergând uns, că riscați să aveți un șoc dacă, Doamne ferește, e musai să aveți de a face cu sistemul sanitar din Rumânica. De-aia s-or fi tratat Băse și Ponta pe alte meleaguri, așa că să nu-i mai luăm în tărbacă…

Așadar, soacră-mea a rămas acolo pentru un set de analize, aștept instrucțiuni ce să-i duc diseară și… să vedem în continuare…

Al vostru,

John Wayne asudat

25
Aug
15

CIMPANZEUL ROZ


La ordinea zilei sunt Astra, Budescu și, mai ales, Șumudică. Nu de alta, dar echipa concepută în eprubeta vânătorului de elefanți pare unora capabilă să atenteze la hegemonia Stelei. Nu contează că Astra nu-i în stare să adune decât câteva mii de spectatori la meciurile sale, că nu atrage public în orașele în care joacă, aici nu mai agită nimeni lozincile alea cu ”echipa de tradiție”, cu ”patronul pușcăriaș”, cu arbitraje dubioase. Important este că se poate opune ceva Stelei…

Astra conduce în clasament după opt etape. Are 17 puncte, cu 4 mai multe decât Steaua, prilej de declarații sforăitoare ale cimpanzeului de Giulești, atotștiutor, ridicat de mâzgălici la gradul de geniu, fără a cărui părere nu se poate trăi.

S-a uitat rapid umărul pus de Colțescu la propulsarea Astrei. Fără el, acel 2-0 era 1-3, iar clasamentul ar fi avut în frunte trei echipe cu 16 puncte – Viitorul, Dinamo (altă gogoașă umflată de presă) și… Steaua, iar Astra ar fi ocupat un onorabil loc 4.

S-a uitat la fel de rapid de umilitorul 1-5  cu ASA, nu pomenește nimeni  faptul că punctele de până acum au fost adunate de la săracii clasamentului – Craiova, Recaș, Voluntari, Iași . Se ignoră faptul că urmează trei deplasări la Petrolul, CFR și Dinamo, dar și vizita Pandurilor… Sau că Steaua mai are de jucat cu Timișoara, Chiajna, Voluntari, Iași și Viitorul (știți, satelitul rejelui blatist…), prilej de dres busuiocul.

S-a uitat că nu mai este pauză între tur și retur, așa că meciurile cu ASA și Steaua se vor disputa tot acum. Și, în plus, în deplasare…

Eliminarea unui West Ham neinteresat de cupele europene, ci de campionatul intern, de unde ies bani mai mulți, a sporit logoreea dinspre Giurgiu, iar surprinzătoarea răsturnare de scor din meciul cu Alkmaar i-a făcut pe mulți să viseze frumos. Vis care se va sfârși poimâine seară. Până atunci, recital Cimpanzică, care ne spune că ”a etalat un fotbal de clasă”. În meciul cu granzii din Iași, dacă nu știți când… Neobosit, chiar și după tumbele de pe marginea terenului, Șumi e one-man show. El cumulează mai toate funcțiile: antrenor, patron, impresar, analist – el cumpără, el vinde jucători, fixează prețuri, dă indicății prețioase. Deh, el e la Astra, nu la FCSB, nu?

Lui Iordănescu îi bate obrazul: păi, bine, bre, cum de nu-i ia la Națională pe Lung, Enache, Alibec și, mai ales, Superbudescu? Că el cu ei ar începe meciul… Păi, genialul nr.10 giurgiuvean are o ofertă de 2 milioane. Fix. De euro, nu de lei vechi. Din Vest, nu de la arabi. V-o spune ăla cu aia mică…

Mai vizionar decât însuși Mitică Dragomir, antrenorul momentului știe: ”Dacă ne calificăm în grupele Europa League, iar Steaua nu o va face, ea va avea un avantaj. Va juca mai puţine meciuri şi poate profita.” Așa cum au profitat în ultimii trei ani cei care se uitau la televizor când Steaua juca  în cupele europene? Și visul continuă: ”aducem 3 jucători de mare valoare, pe salarii mari”. E drept, o teamă ar avea el… ” Dacă nu ne calificăm, nu ştiu ce se va întîmpla cu echipa. Nu ştiu cum va reacţiona grupul în această situaţie. Noi sîntem pe primul loc, dar este greu să gestionezi momentul.” Lasă, bre, că rezolvă treaba ăia ”trei jucători”, or fi niscai gestionari… Că tu nu ești ca FCSB, să stai să le dai punguțe. O să le dai murături, gogonele, gogoşari că acolo sînt vitaminele, că așa ne-ai zis. Să nu uiți să le dai cu dedicație pentru vestitul tușier Argăseală… Și să-ți pui tricoul ăla roz, să zică lumea că ești panteră, nu cimpanzeu… Că, știi tu, la sfârșitul campionatului, FCSB-iștii iar o să-și pună tricourile alea la care visezi. Pentru a patra oară consecutiv…

24
Aug
15

NIMIC NOU


Credeam că Pedrazzini va face un nou experiment în meciul cu nou-promovata din Craiova. Așa cum făcea Mirel când era antrenor… Dar, iată, seria de rezultate proaste a făcut să vedem pe teren aproape toți jucătorii primei echipe, fără cei trei indisponibili – Papp, Alcenat și Hamroun, dar și fără Cojocaru și Tadé. Chiar și așa, singura problemă era scorul cu care vom câștiga. Dar, vai, cu Chipciu, Adi Popa și Tudorie (ce-or fi văzut la băiatul ăsta, nu știu…) mâini moarte, cu Filip departe de precedenta evoluție, Steaua a făcut un nou meci slab. Comentatorul de la Digi era în extaz, vedea ”cel mai bun meci” de până acum (!!!), iar eu revedeam păguboasele reprize secunde din ultimul timp… Să primești gol de la o echipă ca a Craiovei e jenant, dar să tremuri la 2-1 că vei fi egalat e deja rușinos. Și mai aud că unii speră la un Liberec norvegian…

Nu, bre, gata! Acu` gândiți-vă la campionat și la faptul că sunteți la 4 puncte distanță de băieții lui Colțescu, cu o rușinoasă medie de un gol pe meci.  8 (opt!) goluri , cât Chiajna în 7 meciuri, nu în 8, ca voi… La Trondheim rămâne doar să nu vă faceți de râs, că ați terminat-o cu Europa. Asta e. E greu să faci ceva cu un patron ca GgB…

21
Aug
15

DE-MI-SI-A!


baletSteaua-Rosenborg, primul meci din cupele europene cu spectatori. Început bun de meci, joc frumos, șuturi, ocazii, deja obișnuitele ratări. Dar lumea e răbdătoare, așteaptă ca Tadé să-și amintească de ce a fost adus la Steaua, Chipciu să facă și el ceva pentru ăia 30.000 de-i ia pe lună (euro, ca să nu credeți că nea Gigi nu-i larg la pungă). Sau să dribleze Hamroun până-n poartă și mai departe, pân` la Mecca, dac-o vrea după aia…

Numai că al dvs. Sam, aici de față, după seria de ratări și chipcisme, a revăzut scene identice din ultimul an, parcă trase la xerox, așa că, la sfârșitul primei reprize, a pus halba pe masă cu prea mult avânt și energie, alarmându-și consoarta, ce urmărea un episod din ”Crownies”. ”Ce-i, au băgat ăia gol?” ”Nu, mamă, dar în a doua repriză ne bagă 2-3, precis…” Nici oracolul din Bălcești n-ar fi nimerit-o mai bine, ați văzut și voi. Acu` să nu-mi veniți cu văicăreli fecesebiste, cu excelenta pasă a lui Sulley, din care s-a marcat primul gol, cu offside la golul 2, cu fault în atac la golul 3, că eu cu asta am rămas: cu scorul de pe tabelă. Zero la trei. Plus rușinea corespunzătoare.

La meciul cu slovacii, când Mirel regreta absența fanilor, am scris că am avut bulan că s-a jucat fără spectatori. Citez: ”Păi, bre, vă-nchipuiți ce-ar fi fost în tribune la 0-2? Cred că s-ar fi dus naibii tot. ” Uite c-am nimerit-o și pe-asta. Că doar nu vă credeați la Belgrad, ai noștri știu una și bună: ”De-mi-si-a!” A lui Mirel. Sau a celuilalt fin, Massimo? Sau era vorba de Ponta? Păi, vinovații erau alții, împiedicații ăia care ne-mbolnăvesc cu zile. Că nu le-o fi spus Mirel să joace cum au făcut-o steliștii noștri în ultima jumătate de oră a meciului… Iar lor nu le poți cere demisia, cel mult poți să-ți iei adio de la bani azvârliți pe ei, cum a făcut bietul GgB. Zău, bre, în seara asta mi-a fost pentru prima oară milă de el. L-am beștelit eu destul că n-a făcut mai nimic ca să-i înlocuiască pe cei plecați cu ceva mai de Doamne-ajută, dar murăturile alea de pe teren l-au umilit în direct și la o oră de maximă audiență. Chiar și ei, soluțiile low-cost, puteau învinge. Un dram de bun simț, de dăruire din partea mercenarilor ar fi schimbat situația. Da, și un pic de noroc, dar norocul și-l face fotbalistul cu piciorul lui. Sau cu capul. Dar, vai, unde nu-i cap, vai de picioare…

Așa că să ne delectăm cu satisfacția tâmpă a boromanilor,care vor râgâi în extaz pe toate site-urile și blogurile, cu ieșirile tot mai dese și tot mai dezordonate ale bossului din Pipera și cu noile vorbe de duh ale ăluia cu frustrarea mare, dar cu chestia aia mică. Bre, la urma urmelor are tot dreptul,  doar a învins jucând fără trei oameni de bază: Geraldo, Texeira și Colțescu…

20
Aug
15

ROSENBROUGH


27 aprilie 2006 e data la amintirea căreia juisează orice anti-stelist care se respectă. Atunci a avut loc meciul care a introdus un nou cuvânt în limba română: ”boroman”. Steaua pierdea incredibil la Middlesborough un avantaj de 3 goluri și nu mai ajungea în finala Cupei UEFA. Golul lui Maccarone a readus la viață frustrații îngroziți de ideea că Steaua ar mai adăuga o nouă prezență într-o finală a unei cupe europene. ”Thank you, Boro!” (obligatoriu fără virgulă, obligatoriu cu litere vișinii…)  afișau ei mândri pe tricouri, pe bannere. O bucurie tâmpă, impotentă… Thank you pentru ce, mânca-v-aș?

Cu opt luni înainte, pe 23 august 2005, alt meci de neuitat  pentru cei ce nu prea au prilej să se bucure de realizările favoriților lor:  Steaua pierdea calificarea în grupele UCL, fiind eliminată de norvegienii de la Rosenborg.  Aceeași echipă pe care Steaua o va întâlni deseară. Miza e mare, calificarea în grupele Europa League,  dar aș îndrăzni să spun că în joc sunt lucruri mult mai importante. Dubla cu norvegienii poate fi un punct de cotitură. Victoria ar liniști lucrurile după agitația din ultimul an, declanșată de războiul cu CSA și harababura de după eliberarea lui GgB. Un nou sezon european l-ar putea convinge pe auto-distructivul patron să ia măsuri de întărire a lotului, de asigurare a unei stabilități. Eliminarea, pe de altă parte, ar putea duce la momentul visat de toată suflarea stelistă: GgB să renunțe la Steaua. Eu, personal, nu văd posibil așa ceva – fără Steaua, Becali n-ar mai exista, peste el s-ar așterne uitarea. Dar, imprevizibil cum e, el ar putea să clacheze și să vândă. Dar cui? Rău cu Becali, mai rău fără el, dacă noul patron e tot din mediul său. Ori o mișcare sănătoasă, solidă, o clarificare a tuturor problemelor cu Armata, la venirea unui finanțator serios, care să dea credit profesioniștilor, e un vis prea frumos, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc…

Oricum, indiferent de ce va urma, ei, cei din iarbă, trebuie să dea totul pentru victorie. E greu, știu, mai ales în situația de acum. Un cuplu de fundași centrali Papp-Toșca nu poate fi dătător de prea multe speranțe, o echipă fără play-maker e un non-sens – nicio mașină, oricât de bună ar fi, nu merge fără benzină… Și problemele sunt mai multe, le știți. E greu, așadar, dar nu imposibil. Ca să putem afișa și noi, mândri de echipa noastră: ”Thank you, Rosenboro, thank you, goodbye!”…

Marius Sumudica

P.S. Ați văzut când e programat meciul echipei de pe primul loc, cu atmosfera bună în vestiar, care a tot câştigat şi  victoriile aduc aşa o voie bună printre ei? La șapte seara! Păi, să nu-i dai dreptate marelui antrenor Pink-Panther-Șuminidickă? ”FCSB n-a fost niciodată programată la ora asta.” Și, zău, nu înțeleg de ce…




Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 30 de alți urmăritori