28
Iul
17

EUROPO, VENIM. DA` NU STĂM MULT…


Iaca, bre, văzurăm și Europa…

După chinuitul 2-2 al Stelei cu băutorii de bere Pilsen (cu golul de colecție al lui Budescu), Viitorul lui Hagi a învins cu 1-0 o selecționată internațională din Cipru (cu un gol al lui Ganea mai frumos ca al lui Budescu), iar Dinamo a reușit un 1-1 cu Athletic Bilbao (cu un gol al lui Rivaldinho căruia i-aș da coronița). A mai fost și meciul ”la secret” al post-șumudicilor cu o echipă care nu era nici din Teleorman, nici din Egipt, deși se numea Alexandria (în ucraineană =  Олександрія). Un 0-0 fără nicun șut pe poartă (!!!), dătător de speranțe. Pentru alexandrini… Festivalul l-au încheiat oltenii din Craiova/Severin, cu un 0-1 decent smuls ”diavolului milanez”. Așadar, 1-3-1 4-4 și o previzibilă încheiere a campaniei europene după retur. Dar, să nu uităm, balonul e rotund…

Am văzut DOAR DINAMO și oltenii în pauza meciului cu Bilbao și după terminarea lui, așa că nu pot vorbi decât despre Guriță și ai lui.

Bineînțeles, tonul l-au dat coregrafii. Abia așteptam să văd ce fac băieții cu stegulețele și batistuțele… GSP ne informează că a fost o ”supercoregrafie făcută de „câini” + torţe, petarde şi mesaj dur la adresa UEFA”. Ia să văd, bre, minunea celor 62.000 de lătrători… Cum? Viță-vercea? Nu 62, ci 26? 26.783? Mă rog, mie atâta-mi ieșise la numărat: 62. Bob cu bob… Să vă zică și Roberta!  Ei, și ce văd în poză? Artă! O peluză întreagă în alb-roșu (culorile lui Athletic, nu?), cu un ”D” sovietic maaaaare cât Uniunea. Sovietică, nu Europeană… Și, mai jos, mai discret, un text la care maiștrii au gândit adânc: ”Împreună rescriem istoria”. Bre, asta cam așa-i, că pe vremuri era altfel, voiajau mai des prin Ioropa. Dar, deh, Negoiță nu-i Postelnicu… Cât despre torțe și petarde, să vedem cum le va cântări UEFA. Deși nu prea contează, și-așa și-așa alt meci european nu vor mai prinde pe Arenă. Poate pe noua Groapă, când s-o reconstrui. Adică la Paște. Al cailor, nu al câinilor.

Și-a-nceput partida…  Primele două 20 de minute au părut un coșmar. Parcă revedeam autobaza lui Ando străduindu-se să-i oprească pe năbădăioșii din Bilbao. Și, taman când crainicul anunța plin de speranțe că ”dinamoviștii au reușit să se apropie pentru prima oară de careul advers”, bilbaoenii (sau s-o zice bilbaoezi? Hai, bre, că știu că se zice bilbotarra. Asta-n limba lor, euskera, că șpaniolii ăilalți le zic bilbaínos) au deschis scorul. Un francez aveau și ei acolo și tocmai el să marcheze… După care, încet-încet, ne-am mai liniștit – pe basci părea că-i doare-n bască, așa că câinii (scuzați cacofonia…) au prins curaj și meciul s-a mai echilibrat. Un DOAR 0-1 la pauză suna bine.

În tribune, Rivaldo era negru. De supărare că Guriță nu-l băgase pe ăl mic, să-l vadă ta-su. Dar, pauza-i un sfetnic bun, așa că la reluare, în locul lui  Azer (care-i bosniac, ba danez…) Bušuladžić, a apărut Rivaldinho. Sub ochii lui Papá, după DOAR 10 minute de joga bonito, Puștulinho a dat un gol absolut superb și a egalat. Ba, gelos pe el, a dat gol și dulapul Nemec (de care mie zău că-mi place), numai că tușierul era cu steagul pe sus (ah, și-aici și-a băgat coada GgB…) și-a rămas DOAR 1-1. Deși Breleantu` a decretat: ” La golul lui Nemec NU a fost ofsaid. Ne simțim neîndreptăţiţi.” O fi vrut să zică ”nedreptățiți”, dar mai știi? Gura păcătosului… Oricum, prezidentu-i mulțumit: ”jucătorii s-au ridicat la nivelul atmosferei.” Știm, DOAR DINAMO!

Deci, bucurie mare! Doar Filipinho pare mai trist. După meciul de aseară, în care adversarii de pe partea lui l-au întors pe toate părțile, cine știe ce le-o trece prin cap ălora de la Dinamo Kiev? Ah, și ce aproape era de schimbare! Păi, spuneți voi, nu-i grozav să scapi de tocaniță și să dai de niște tradiționale kruceniki z brinzoiu? Adică nu, fără brinzoiu, că dau coregrafii în apoplexie…

Dar, să vedem ce-o fi după meciurile din retur. Șanse mici pentru toate cinci echipele noastre. Asta e, la ce altceva să ne așteptăm?

 

27
Iul
17

DOAR DINAMO JOACĂ CU ATHLETIC


Neînvinsă în cupele europene din 30 august 2012 (înc-un pic și e rost de sărbătoare: cinci ani neînvinși!), FC Dinamo 1948 s-a pregătit temeinic pentru reîntâlnirea cu fotbalul mare.

Mai întâi, Rin Tin-Tin Negoiță a declarat tăios: ” … dacă nu se construieşte un stadion pe care să plătim chirie, ca acum, dar să fie al lui Dinamo, să avem condiţii decente, practic nu mai avem viitor… eu nu mai investesc absolut nimic.” Cum? Nimic, nimic? Adică tot ca pân-acu`? Nasol… Ce-o să spună coregrafii? Păi, fără investiții,  unde să mai cânte ei? La altă masă?… La a… ăluia?… Și, colac peste pupăză, cel mai mare datornic la fisc a fost executat silit. Ia, o vilișoară acolo, mică, DOAR 130 mp., și-un petecuț de teren, DOAR 244 mp… Da` nu-i bai, că acolo stătea d-na Carmen, fosta soție a lui Negoiță, care obținuse vila în urma procesului de partaj cu bossul din Groapă. Afar`, cucoană, că n-o să rămâi cu frumușață de viloi, când nu mai sunt bani nici de tocăniță…

Ei, ceva bani ar mai fi, că alde Dorin Irimia, spokesman al echipei de la RIN, a anunțat cu emfază că TVR1 a achiziționat drepturile de transmisie cu 90.000 de euro, dublu cât a primit FCSB-ul. Că DOAR DINAMO e fruncea, nu? Să nu vă prind că ziceți ceva de PSD, de presiuni etc… E vrerea boborului, care nu mai poate fără Filipiniu și Jivaldiniu.

Da` se-aude că  Stelu e cu bagajele la ușă, pleacă la Krasnodar. Cum de ce? Păi, cică vrea să facă performanță. Și nici nu-i departe: iei samaliotul pân` la Kișiniov și de-acolo… zvâc, taman la Krasnodar. Vezi lumea, nu?

În schimb, Jivaldiniu e topit după Rumânica și  a priceput că DOAR DINAMO e pe lumea asta. Și l-a chemat pe papá Rivaldo să-i vadă pe coregrafi. Poate-așa nu vede unde-și pierde vremea ăl mic. Bătrânu-i invitat și la dineul oficial. Măcar cu atât să se aleagă. Numai să nu-i servească meniul tradițional: tocănița.

La bilete nu-i prea mare-nghesuială. Pân-aseară se vânduseră 21.800 de bilete. Dar, cum speranța moare ultima, se speră că va fi îmbulzeală mare pe ultima sută de metri și se vor strânge 30.000 de fani ai canidelor. Că doar bilete se vor vinde… până la pauză! Ba eu cred c-ar fi bine să se vândă și după meci. Și să le țină socoteala Roberta Anastase…

Despre meci ce să spunem? Aud că-s speranțe mari. Păi, bascii, în ultimele două ediții în care au avut de jucat preliminarii ca s-ajungă-n grupele Europa League, au avut mari probleme la meciurile din deplasare. E drept, la Bilbao au făcut ce-au făcut și-au mers în grupe. Da` asta să n-o spuneți mai departe, să nu-și piardă băieții speranțele… Breleantu` a avut o viziune de Baba Vanga: ”Atmosfera ne va conduce spre un rezultat remarcabil.” Atmosfera? Cine-i ăsta? O nouă achiziție dintr-alea de care-am tot auzit vara asta? Să-l vedem la lucru!

Oricum, nu ne facem griji, rezultatul e mai puțin important. Că DOAR DINAMO pe altceva se bazează. Ați ghicit! Pe ei, mânca-i-ar mama, pe coregrafi. Vă dați seama ce-au mai muncit, ce și-au stors mintea să creeze… Cică de-aseară-s pe baricade, au dormit pe scaunele din tribune, cu bannere, cu stegulețe, cu naiba mai știe ce. Hartiștii din tribune-s binecunoscuți pe tot mapamondu`, numai la Bilbao nu. Ce să știe țăranii ăia din Țara Bascilor? Aymeric Laporte, fotbalistul cotat la numai 25 de milioane de euro, a zis că n-a auzit de coregrafiile și de fanii roș-albilor. Surdule! Chiorule! Se știe că DOAR DINAMO e cea mai tare din lume la coregrafii, la concurență cu băieții lui Kim Jong-un…

 

26
Iul
17

TREZIȚI-VĂ, BRE!


Când am văzut că cehii îl au pe Bolek, dar nu și pe Lolek, am crezut că va fi ușor. Ca să văd că l-au adus pe Havel . Păi, cum vine asta, să bagi un ditai președintele să dea-n bășică?  Că ați văzut ce buf a făcut Emil Constantinescu al nostru când s-a crezut Ronaldinho…  Ba m-au mai călcat pe nervi și Mironicii cu pronunția lor în ceha de Dâmbovița: Pâljen. Bre, asta o merge la alde Nistor, dar niște crainici TV au obligația să își respecte ascultătorii. Știu că nu-i ușor pentru francofoni ca ăia de la PROTV să pronunțe ”Plzeni” (”ni”-ul final ca-n ”guldeni”), dar nici așa…

Fac haz de necaz, că iar nu ne-a mers jocul. Paradoxal, chiar dacă au jucat, parcă, mai bine decât în campionat, băieții lui ”Nic” n-au mai obținut victoria nici în prelungiri. Deh,  urciorul…

De ce mi-a fost frică n-am scăpat – apărarea a fost iar călcâiul lui Ahile, nici Niță n-a mai putut drege goangele lui Enache sau Larie. Cehii, cu un joc tip ”arici”, agățându-se de fiecare minge, aspri, ca să nu zic duri, și-au atins scopul. Poate un arbitru mai puțin permisiv nu s-ar fi limitat doar la a arăta când și când cartonașele galbene, ci ar fi dat măcar unul roșu.  Ce să mai zic de prostănacii noștri care iau galbene absolut aiurea, pentru proteste, pentru simulări sau mai știu eu ce tâmpenii. Alibec, dacă tot n-a reușit să fie prieten cu mingea, a uitat că acum nu mai e golan de Giurgiu, ci căpitanul Stelei. La fel, Gnohéré, cu prăbușirile lui de saltimbanc. Budescu a fost mai aproape de ceea ce ne așteptăm de la el, dar tare mi-e că l-am pierdut pentru mult timp, după accidentarea de aseară. Nici Texeira n-a fost în apele lui, dar superbul gol (cu capul!!!) m-a făcut să-i iert toate păcatele. Singurii care au mai reușit câte ceva au fost Pintilii (dar nu știu cum ar putea învăța să nu mai faulteze de-a-mboulea câteodată…) și Momčilović (mai ales în atac). Restul au alternat puținele momente bune cu gafe penibile, cum au fost cele care au dus la golurile cehilor. Lotul Astra s-o fi speriat să joace în fața a vreo 35000 de oameni… Ba, dacă puneam vreun coregraf să-i numere, erau aproape 50000…

Na, că iar m-am enervat… Ce naiba să mai sperăm după un nou joc bramburit, așa cum avem parte cam de prea multă vreme? Trezirea, bre! Hai, măcar acum, în ultimul ceas!!!

25
Iul
17

BATERII REÎNCĂRCATE


Bre, astea cinci zile la Azuga au venit la fix. Au fost exact ce-mi trebuia, au completat fericit sejurul la Nessebăr.

E haios cum am ajuns la ”Azuga Ski & Bike Resort”. Nu vă lasați derutați de nume, e vorba de un hotel, nu de un resort. Așadar, întrucât îmi plăcuse alt sejur, acum câțiva ani, la ”Nu mă uita”, am vrut să ajung iar acolo. Numai că… ioc ”Nu mă uita”. În schimb am văzut poza unui hotel e semăna al naibii de bine cu el. Vorba aia, la meme Jeanette, autrement coiffée, că franțujii nu se legă de Măria noastră și de pălăria ei…

Pe drum am avut surpriza să avem vecin de compartiment un român repatriat din SUA. Fusese, după cum mi-a zis, muncitor cu cârca, dar acum avea permis de călătorie pe avion, pe baza căruia plătea doar 10% din prețul biletului pe cursele companiilor asociate cu cea la care lucrase. Așa că rumânul călătorise în ultimii ani prin toată lumea. Numa că discuția a luat o turnură tragică. Omul ne-a spus că… mai are doar câteva luni de trăit. L-am îndrumat la Cluj, la doctorul Lucan, care am auzit că face minuni în probleme de urologie. Când ne-am despărțit, i-am spus că vom continua discuția la anu`, după vizita la Cluj. I-au dat lacrimile…

De la gară la hotel sunt vreo 3 km., dar am găsit imediat un taxi, așa a fost muy bien. Așa cum a fost și la hotel – camera maaaaare, înaltă, dar cârcotașul din mine i-a găsit două bube: salteaua începuse să cedeze, iar LCD-ul, jumate din cel din sufrageria mea, era prea departe pentru ochii mei ce nu mai sunt ageri ca al`dat`. Dar restul compensa micile lipsuri: bucătăria excelentă, masa luată în foișorul de pe malul pârâului ce trecea pe lângă hotel, priveliștea minunată – în față Caraimanul, în stânga pistele de schi și hotelul de 5 (!!!) stele, în dreapta orășelul cu vilele lui, multe de vânzare. Dar mai mult ca orice a contat… aerul. Am putut și eu să respir, avantaj de care mi-am dat mai bine seama la înapoiere. Când am coborât în Gara de Nord am zis că am picat în Iad, o zăpușeală irespirabilă… Vineri și sâmbătă a plouat. Adică, vorba vine – dușuri de 5 minute care au mai împrospătat în plus ce era deja proaspăt.

Am făcut scurte plimbări, cea mai  plăcută fiind spre păstrăvărie. Numai că nevastă-mea a pretextat că urșii ar putea fi deranjați de prezența noastră, așa că ne-am întors pe la jumătatea drumului. Drept care ne-am mulțumit cu păstrăvi mâncați la restaurantul hotelului. Excelenți!

Duminică am avut surpriza vizitei copiilor, care s-au întors de la Sibiu prin Brașov. Bineînțeles, cu ei era și Fiara, care s-a bucurat nespus că și-a regăsit sclavii – eu sunt Sclavul cu Plimbarea, iar d-na Tosh e Sclava cu Mâncarea… Am petrecut câteva ore împreună, ziua încheindu-se în cel mai plăcut mod: cu meciul lui FC Dinamo 1948 pe Arenă. Prietenii știu de ce…

Luni am făcut o ultimă plimbare, până la ”Le chalet” o vilă situată într-un loc discret, unde am auzit că ar fi locul de fițe al puștilor cu bani. Proprietar ar fi fiul lui Bombonel Năstase… N-am intrat, am văzut-o de la distanță.

Ei, acu`, după scurtul sejur care mi-a reîncărcat bateriile, să vedem dacă plusează și băieții lui Dică. Să fie totul cum trebuie, nu?

24
Iul
17

DACĂ-I MARȚI, E EUROPA…


Gata cu joaca, ne-așteaptă Europa!

Am văzut că jocul Stelei cam scârțâie, dar sper că el va arăta altfel într-un joc cu o echipă evident de alt nivel decât Voluntarii și Botoșanii.

Desigur, problemele cele mai mari sunt în apărare, unde Dică nu prea are ce și cum să schimbe. Am încercat să alcătuiesc o formulă de echipă după gustul meu și văd că e aproape la fel cu cea prezentată de GSP: Fl. Niță – Enache, Bălașa, Larie, Momcilovici – Pintilii, J. Morais – Teixeira, Budescu, Fl. Tănase – Alibec. Eu aș fi mai curajos și aș începe cu un cuplu Gnoheré-Alibec, prin înlocuirea lui Tănase, măcar în prima repriză, să-i sperie nițel pe cehi. Dar cum eu nu sunt antrenor, merg pe mîna lui Dică – Di Canio sau Ronaldică al nostru…. Doamne ajută!

24
Iul
17

AU LUAT-O-N BOT… OȘANI


836865-cpr0770Deși FC Dinamo 1948 debutase cu o victorie clară la Ploiești, împotriva Juventusului, am înțeles din comentarii că n-a jucat cine știe ce, așa că am fost curios să văd cum arată echipa anunțată candidată la titlu, la Cupă și la alte alea. Mai ales că meciul cu Botșenii fusese anunțat ca o ultimă repetiție înaintea partidei de revenire în Europa…

Față de perioada Andone, evident, se vede un progres. Nu mai vedem autobaza și jocul la ciupeală, doar-doar scapă vreun câine pe contraatac. Jucătorii aduși cu surle și trâmbițe nu-s chiar novici și uneori reușesc și faze frumoase. Dar nu-i văd pe podium. În afară de Nemec (chiar dacă GSP l-a numit dezastru și l-a notat cu 2) nu am remarcat pe nimeni. A, poate pe Steliano, la fel de mizerabil în comportare, numai mila lui Kovács făcând să prindă finalul meciului pe teren. Și să nu-l uit pe Costache, desigur, pentru cele câteva minute pe care le-a prins, timp în care a reușit să se aleagă cu un cartonaș galben.

Surpriza a fost echipa din Botoșani. Fără vedete, dar cu un joc așezat, chiar tehnic pe alocuri. Și fără duritățile altora, gen Craiova, Timișoara etc. Dar apărarea mi s-a părut chiar mai slabă decât a Stelei… Cei doi foști dinamoviști au avut atitudini diferite. Portarul Cobrea a fost la înălțime, fiind providențial în câteva rânduri, nefiind învins decât o singură dată, însă arbitrul (sluga lui Becali, desigur…) a anulat golul lui Hanca, deși acesta nu era decât cel mult trei metri în spatele fundașilor moldoveni. În schimb, vârful Daniel Popa părea că nu e sigur dacă joacă pentru actuala, sau pentru fosta sa echipă… L-am urmărit pe Moruțan, feblețea lui GgB, gata să dea o sumă imensă pe el. O fi fost într-o zi proastă, că refuz să cred că se pot cere asemenea sume pe un jucător ca acela pe care l-am văzut în seara asta… În schimb, l-am descoperit pe Golofca, care a făcut ce-a vrut cu apărarea canină, a înscris golul victoriei și a ratat cu câțiva centimetri dubla. De urmărit…

Guriță Împotrivă e pus pe demolat legenda Fălcosu, dând declarații fabuloase. I-auziți: ”Din 10 meciuri ca cel de azi sigur câștigăm 9. Ei au marcat la singurul lor șut pe spațiul porții. De acolo, partida s-a rupt.” Bine, bre, dar în alea 70 de minute de până atunci ce făcuserăți? Că a fost o fază la care am numărat 21 de pase consecutive ale botoșenenilor… ”Mi-am felicitat băieții pentru efort… nu am meritat să pierdem… Băieții au făcut un efort foarte mare, pe o căldură sufocantă… Poate am lăsat golurile pentru joi.” Mda,  joi o să fie răcoare, o să meargă jocul uns!

Așadar, una grande partita înaintea celei de joi cu Athletic Bilbao, unde se anunță 50.000 de câini. O să li se audă latratul pân` la mine. Iar o s-o pună de coregrafia secolului și mi-e că tot cu coada între picioare pleacă acasă…

22
Iul
17

ÎNC-UN FÂS…


Toate bune și frumoase la hotelul ăsta, dar televizoru-i la vreo 5 metri de pat, e mic, nici imaginea nu-i grozavă, deși e LCD, iar internetu-i de tot rahatul, lent și oprindu-se când nu te-aștepți…

Meciul cu Recașul l-am văzut stând pe jos, mai aproape de comoda pe care era cocoțat televizorașul, a fost acceptabil. Bine -bine, dar ce să văd? Iar brambureala ultimilor ani? Ei, da, tot asta a fost… După un început în care mi s-a părut că văd un oareșce progres, băieții iar au dat-o pe bambilici, angrenându-se în jocul încâlcit și dur al rudimentarilor lui Ionuț Popa. Să vedem dacă Pintilii și Alibec o să fie zdraveni la ora meciului cu Plzeń. Din nou, apărarea ne-a dat emoții la orice minge ajunsă în careul nostru. Până și Niță era s-o facă lată. Mijlocul și atacul au jucat jenant. Trei puncte-s trei puncte și la 1-0, dar a fost iar un meci pe care aș vrea să-l uit…

Marți e meciul cu cehii și e musai să avem parte de o victorie concludentă împotriva Viktoriei, altfel returul ne va întrista. Bre, nici n-a-nceput bine campionatul și băieții par deja plictisiți, nervoși, parcă-s cu gândul la vacanță. Și, zău, asta nu-i de bine… Sper să mă-nșel.




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Sam Murray pe EUROPO, VENIM. DA` NU STĂM…
Ovidiu pe EUROPO, VENIM. DA` NU STĂM…
Красная Армия pe TREZIȚI-VĂ, BRE!
Ovidiu pe LA TREABĂ!
Ovidiu pe TREZIȚI-VĂ, BRE!