25
Noi
16

O RAZĂ DE SPERANȚĂ


tamasDesigur, victoria împotriva osmanlîilor mă bucură, dar jocul Stelei continuă să mă nemulțumească. Nu intru în amănunte, ar însemna să reproșez aceleași lucruri: Steaua nu știe să se apere, Steaua nu știe să marcheze. Dar compartimentul cel mai deficitar rămâne… linia de mijloc, incapabilă să ridice primul val de apărare în fața fundașilor, incapabilă să pună în valoare atacanții. Prima repriză m-a scos din sărite, a doua m-a lăsat mască. Sincer, nu mă așteptam la o așa revenire, mi-a fost teamă de  un remake al meciului Naționalei cu Polonia… Și, iată, mai mult cu sufletul, cu inima, steliștii au învins. Bravo lor! Și când mă gândesc că, înainte de meci pronosticasem un 2-1, cu golul victoriei înscris de Tamaș. E drept, îl vedeam în urma unei bombe de la vreo 30 de metri…

În fine, nu mă entuziasmez prea tare, rămân sceptic, victoria împotriva Villarreal-ului mi se pare un vis prea frumos ca să se și împlinească, dar… ați văzut ce rezultate au fost în grupa asta.

Meciul decisiv va avea loc în deplasare. Numai că stadionul El Madrigal va fi plin de compatrioți care vor susține echipa noastră, pentru că, se știe, Castellón = pământ românesc, nu-i așa? Ei, om vedea… Până atunci, trei meciuri care ar trebui să fie tratate cu cea mai mare atenție – cu Botoșani, cu Dinamo și cu Pandurii. Victoria e singura opțiune, să sperăm că nu vom mai avea parte de surprize gen CFR, Gaz Metan sau Chiajna…

20
Noi
16

DESPRE BECALI, ALTFEL…


condeaO cheamă Ioana Condea și e o fată care nu arată deloc rău, dacă ne luăm după poză. Provine dintr-o familie săracă. Acum trei ani, o prietenă i-a spus că-i va găsi de lucru în Germania, i-a plătit chiar biletul de avion ca să ajungă acolo. Avea 20 de ani și și-a lăsat acasă copilul de numai un an și jumătate.

Numai că El Dorado s-a dovedit a fi o capcană, ea ajungând pe mâna proxeneților. Când a încercat să scape, a fost bătută cu bestialitate de ”peștele” ei, arsă cu acetonă, fiind la un pas de moarte. Era la sfârşitul lui iulie 2014, a ajuns la spital în comă profundă şi a fost operată de trei ori pe creier. Prima operaţie a durat nu mai puţin de 14 ore.

ioanaDeclarația şefului Secţiei de Neurochirurgie de la Spitalul din Köln este înfiorătoare: „Pacienta avea o traumă severă la cap. Avea pupilele dilatate ceea ce indica o presiune puternică pe creier. În această situaţie nu avea şanse să trăiască mai mult de câteva ore. Am hotărât atunci să o băgăm de urgenţă în operaţie. I-am îndepărtat o parte din scalp pentru a lăsa creierul să respire şi astfel să înlăturăm presiunea. Şansele de supravieţuire erau mai mici de 20 la sută, fusese bătută sever şi în urma tomografiilor pe care i le-am făcut am descoperit că avea leziuni pe creier. Ioana va supravieţui, va fi transferată la un centru de recuperare, însă până la momentul când se va putea mişca şi mânca singură mai este mult. Este încă departe.”

Mama Ioanei a reușit să-și vadă fiica o dată, dar n-a mai avut bani de un alt drum. ”Îi voi asigura transportul dus-întors, o voi ajuta pe această femeie să ajungă în Germania, pentru a-şi putea vedea fiica.” E promisiunea lui Gigi Becali, cel pe care l-am beștelit de atâta ori. Dar, în fața unui asemenea gest, ce să zic? Să-ți dea Dumnezeu sănătate, domnule Becali! Și poate Dumnezeu va avea milă și de biata fată, cu toate păcatele ei…

 

18
Noi
16

MAIMUȚOIUL LUAT ÎN FĂLCI


sumudicaTare m-am mai distrat aseară… Am văzut ”derby-ul” Cupei Ligii, între campioană și echipa care va face istorie. Duelul între cei mai iecstraordinari antrenori ai mapamondului – Pink Chimp și Jaws (alintare de la Heavy-jawed…).

M-am uitat la meci din două motive. Primul – să văd gălăgioșii meșteri în coregrafii cum se gudură pe lângă prezumtivul viitor antrenor al echipei pentru care suferă ei. Păi, deh, dacă vine investitorul ”londonez”, să vină și antrenorul ”savuros”. Adică doi indieni, cum s-ar zice… Al doilea motiv – speranța că va învinge Dinamo. Că doar știți ce i-ar fi așteptat în cazul ăsta: dublă cu Steaua.

După cum a început meciul, îmi cam luase adio de la gândul că o să văd încă două meciuri ale Stelei cu haita. Trioul Budi-Teixi-Ali croșeta lejer apărarea dinamovistă, dar se-mpiedica la finalizare mai ceva ca Golubović sau Tudorie. Și, la primul atac mai îndrăzneț al ”negrilor” alb-roșii, Harlemică s-a pomenit singur în fața porții goale și a înțepat mingea: 0-1! Alibec, supărat pe ratările de până atunci, a egalat, dar comica apărare giurgiuveană a comis-o iar: Palić (nițel mai năltuț decât Torje…) a înscris cu capul, singur-singurel cu portarul: 1-2! Noroc cu Nedelcearu, care a făcut un penalty aiurea. Budescu nu putea rata egalarea, nu? Ba, colac peste pupăză, vedeta cu care ni se scot ochii la fiecare convocare a Naționalei, Lazăr, a făcut un fault grosolan și a fost eliminat. Mai rămâneau 10 minute în care campionii s se impună. Numai că tripleta de mingicari a Astrei cam obosise, așa că meciul a intrat în prelungiri. Și au urmat două mini-reprize halucinante… Dinamo a luat din nou conducerea, prin înlocuitorul Bizonului, Daniel Popa, un bizon mai subțire și, evident, mai alb (mai țineți minte filmul cu Charles Bronson – ”The White Buffalo”?). Așteptam riposta Astrei, care, după ce Alibec a ratat din nou, n-a mai venit. Ba, din contră, zburdând prin apărarea-franjuri a gazdelor, dinamoviștii au mai înscris încă două goluri și au mai ratat câteva ocazii. Iar bezmeticii din Giurgiu au terminat în 9 oameni, cu Fabricio și Nicoară eliminați… Bietul Pink Chimp, până atunci vioi cum îl știm, s-a resemnat și s-a întins pe-un fotoliu, blestemându-și soarta: s-a lins pe bot de antrenat în Groapă. Dar nu-i bai, coada de harapi cu saci de parai e la poartă…

582e2153aa81a-r_1479418201689-0-0-827-440

Să marcăm atâtea goluri împotriva Astrei, care are o apărare foarte experimentată, înseamnă că ne facem treaba foarte bine în atac. Am avut un partener de competiție de foarte mare calitate.

Vă dați seama ce comentarii după meci… Delirul e maxim la canisă. Cică Rin-Tin-Tin ar fi dat o primă de 30000 de euro pentru eroii bătăliei de la Giurgiu. Nu fiecăruia, bre, ce credeați? Să și-i împartă între ei… Deși, s-ar putea ca mălaiul să vină de la ”londonezul” cel bronzat. Da` Mutu nu scoate o vorbă…

Ei, acu` vă las, tre` să-mi reiau ocupațiile zilnice (UFFF!) și, dac-oi avea timp, o să mă distrez cu declarațiile combatanților de-aseară. Hohotele de râs sunt garantate! Startul l-au dat chiar coregrafii, care au dat-o la întors și și-au înjurat vârtos idolul roz pe care și-l făcuseră icoană, în speranța înlocuirii lui Falconetti…

P.S.  V-am zis eu… I-auziți-l pe Bizonul Alb: „E nevoie de trofee la club şi sper să iau Cupa la final. …Bineînţeles că putem bate Steaua, suntem Dinamo doar!

17
Noi
16

DIDI


La 44 de ani ești încă tânăr, îți faci planuri, visezi. Ai viața în față… Și, uite, pentru Didi, totul s-a sfârșit brusc, pe neașteptate. A murit Daniel Prodan. Fundașul de fier din cuplul cu Doboș… Tătuca. Cel care a jucat toate meciurile de la Mondialul de legendă din SUA. Cel a cărui torpilă a îngenuncheat Glasgow Rangers. Cel care a înscris golul decisiv al victoriei cu 3-2 împotriva Slovaciei, care ne-a calificat la Euro 1996 din Anglia. Cel care, după o accidentare gravă la genunchi, la doar 26 de ani, a strâns din dinți, a revenit, dar n-a mai fost stâlpul din apărare, de care greu se trecea… Și a fost nevoit să își încheie cariera la 31 de ani. A îmbrăcat tricoul Naționalei de 54 de ori.

Dumnezeu să-l odihnească!

12
Noi
16

PETARDE


fear-despair-ron1Am făcut greșeala să mă uit la meciul de aseară. Nu știu de ce, dar aveam impresia că am putea obține un rezultat bun. Și ați văzut ce a ieșit… 0-3 e un scor de neprezentare, așa că o să consider că meciul nu s-a disputat. De altfel, bambiliciul pe care ni l-au oferit ”tricolorii” nici nu merită comentat. Ne-au chinuit mai rău decât pronunția numelor poloneze pe crainici…

Dar nu pot să nu remarc prezența ”adevăraților”, care iar s-au dat în stambă. Coregrafi zgomotoși, ei au simțit nevoia să devină vedetele serii. Sau, poate, s-au săturat de jocul panaramelor de pe teren și s-au gândit să-i lase să joace cu danezii cu tribunele goale… Cert este că vajnicii suporteri (știți, ăia care se bat cu cărămida-n piept că ei nu sunt ”cetățeni”) au fost dominați de ”adevărații” alb-roșii (bre, o fi ceva cu combinația asta de culori, că parcă… dă aripi…), chit că erau de 11 ori mai puțini. Așa că au făcut ce se pricep ei mai bine: au dat cu petarde, de parcă n-ar fi fost de ajuns cele 11 de pe teren… Ținta lor: balaurul Lewandowski. Da` te pui cu șleahticul? 9606395-robert-lewandowski-900-552A căzut, s-a ridicat, s-a clătinat, și, după ce a răcnit ”Jeszcze Polska nie zginęła” (adică ”Polonia n-a pierit încă”, primele cuvinte ale imnului polonez) a zburdat pe lângă jaloanele galbene și iar ne-a întristat. Ba ne-a mai amărât și-n final, când a transformat lejer un penalty…
Da` să știți că nu numai Polska.  Bre,  Jeszcze Rapid nie zginęła , cum au afișat mândri, printre torțe și bombardele, o mână de fani ai AFC Rapid, sau  Mișcarea CFR, sau naiba știe ce alt rapid din cartierul ăla… știți voi. Erau peste 4000, mi-a comunicat Roberta Anastase, după ce i-a numărat fără să roșească… Acu`, pe bune, înțeleg să fi aruncat petardele alea-n Burleanu, În Daum, în fecesebiștii din teren, da` ce-au avut cu Lewandowski?rapid-nu-moare

Și, cireașa de pe tort, după meci, în metrou, adevărații de la Sud au dat de niște dujmani purtători de alb-roșu local, drept care s-a încins o păruială de antrenament înaintea meciului de pe 30 noiembrie, de fapt, după cum probabil mi se va preciza, o imitație, un știft: FCSB – FCD 1948 B. Bine că terminaseră stocul de pirotehnice…

Așa că, ce să mai zicem? Lăsăm naibii gândul calificării, că poate dăm de Alemania și ne iau nemții Stefanelli (!) și Khedira(!!) drept San Marino. Ne întoarcem la biata noastră ligă, la meschinele burzuluieli ale lui Falconetti, Mulțetti sau Șumudetti, la aroganțele lui GgBetti (cum, bre, să piardă Trump așa partener?…) și la hazliile îmbățoșări ale oltenilor și RIN-enilor, visând la tricourile de campioni… Și, chiar, mai are vreo importanță că la vară vom bifa al 27-lea titlu?

10
Noi
16

DACĂ-I MÂINE… E POLONIA!


FC Bayern Muenchen v FC Internazionale -  FriendlyMâine seară ne punem cu Lewandowski. Adică 63,75 de milioane euro (la cât e prețăluit lotul României) contra 75 de milioane, cât valorează ”neamțul” lor, bombardierul lui Bayern…

Nu știu cu cine va începe meciul neamțul nostru, văd că și el e cumpărat de GgB, se pare că vor fi vreo 7 foști sau actuali FCSB-iști pe teren. Dar, pentru unii,  ar putea fi mai interesant ce se va petrece în tribune.

burtosAcum vreo trei săptămâni, aflam din ”Cancan”, pardon, GSP, că ”Suporterii Rapidului pregătesc o superlovitură pentru meciul echipei naționale cu Polonia.” Acu` nu mă-ntrebați de care Rapid e vorba, că nici Leapșă n-ar fi foarte sigur. Cert este că ”sursele GSP” (!?!) au dezvăluit că rapizii au de gând să dea năvală la meci cu miile, vreo patru, dacă nu mai mulți… Numai că ei n-ar veni să-i sprijine pe FCSB-iști (ce naiba, nici măcar Săpun n-au. Să nu mă înțelegeți greșit, e vorba de faptul că va lipsi inegalabilul Săpunaru…). Stolul negru, pardon, vișiniu, va veni să protesteze împotriva șefilor FRF și LPF. De ce, cred că nici ei nu știu…

Oricum, sunt chiar curios să văd dacă se vor aduna cei 4000. Fiți cu ochii pe tribuna a II-a, inelul 3. O fi ”Torcida vișinie”? Or fi ”Diavolii VIȘINI”? O să citim din nou îndemnul ”FI tare, te-njurăm în continuare”? Oricum, va fi o pată de culoare…

10
Noi
16

MERIDIANE PARALELE


Agitație mare după caftul pe care Tronfu` i l-a dat hilarei clintoniene… Să fie la ei, noi le-avem pe-ale noastre, cu DJ-ul Cioloș și Hänsel (fără Gretel) în fața amenințării unui nou USL.

Dar, ca să mai uităm de problemele globale, hai să vă zic cum m-am întors de la Predeal. Trenul a plecat la fix, după orar: 14.47 și a sosit la fel de punctual: 16.58. Așadar două ore și 11 minute. Nici nu le-am simțit, că în timpul ăsta am văzut un film de acum 20 de ani, ”Sling Blade”, cu un senzațional Billy Bob Thornton în rolul principal. Nu știu cum de mi-a scăpat până acum…  Dar nu de film vreau să vă povestesc, ci de ceva mai de-al nostru.

Cum n-aveam chef să mă trambalez cu valiza prin metrou, jos, sus, apoi tâgâdâm-tâgâdâm pe asfalt până acasă, am zis să iau taxi-ul. Și m-am dus la coloane, unde-i stația Meridianului, firma de taxi ”oficială” a Gării de Nord. Zona e marcată de două bariere, una la intrare și una la ieșirea din spațiul respectiv. Care spațiu era gol. No problem, o veni ceva… Nevastă-mea, mai nerăbdătoare, îmi arată că înainte de barieră sunt vreo 12-15 taxiuri care așteaptă. Atent să n-o pățesc iar cu unul de-ăla care ia 3.50 sau 4 lei pe km., dau să urc într-unul normal, de 1.39 lei/km. ”Unde mergeți?”, mă întreabă șoferul, unul cu o mutră de sicario. ”În Titan, bre!” ”A, nu, nu merg!” Ceea ce mi se întâmplă și cu alți 4 interpelați. Or fi rapidiști și au mirosit că-s de-al lui GgB…

Ok, mă-ntorc în țarc, chitit pe așteptat Meridianul. Na, că vine unul. Apuc de mânerul valizei și… hop, sare un moșulică de-un metru și-un pic și-mi suflă mașina înainte să ajungă la mine. Îi bat obrazul, dar omului nu-i pasă. Ura și… (de) la gară, cum s-ar zice.

Ei, să apelăm la tehnica modernă atunci… Scot telefonul și chem dispeceratul Meridian. După vreo 10 minute de încercări, mi se spune că n-au mașini disponibile. Măi, să fie, să mă fi urcat în metrou, acu` eram aproape de casă… Uraaaa! Apare un Meridian. ”Nu merg!” Hopa, asta nu mai kosher, că ăștia de la Meridian nu au voie să refuze comanda. Iau iar telefonul și țâr-țâr la dispecerat. Îi explic fetei cum stă treaba, ea mi zice să-i comunic numărul mașinii, indicativul, că va menționa asta conducerii. De parcă m-ar fi încălzit cu ceva.

Și apare alt Meridian… De data asta sar două fătuci pe el. Mă obrăznicesc, pun mâna pe ușă și le iau la rost. La care una din ele îmi răspunde: ”It`s our cab, look, we have a ticket!” Le-ntreb ce și cum și ele îmi arată în interiorul gării, la vreo 20 de metri, o mașinărie galbenă și-mi spun că acolo se comandă taxiuri. Le trag un sorry că le-am apostrofat, și-un thank you că m-au lămurit. Bre, rumânu` tot țăran… Tre` să vină străinezele să mă-nvețe…

Ajung la minunăție, pun deștu` pe ecran, după cum mi se indică și… cică-mi vine mașina după 5 minute. Dintr-o crăpătură iese un bilet pe care sunt tipărite datele de identificare ale mașinii. Și, chiar dacă nu mi-a venit să cred, mașina a venit la țanc, ne-am urcat și am pornit prin aglomerația infernală. La 18.35 eram în casă. După o oră și 37 de minute de la sosirea în gară… Ajungeam la Sinaia în timpul ăsta! Uf, home, sweet home! Merit și eu o grozdova… Tiiii, e pe terminate. Motiv să mai dau o fugă până-n Bălgariia, nu? Cât de curând. Dacă oi putea, că am atâtea pe cap…




Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba