Archive for the 'De-ale istoriei' Category

30
Ian
18

IAR DESPRE CLINCI


Din principiu, pe Ion Coja îl evit. Amândoi ne considerăm naționaliști, dar opiniile noastre diferă radical. Nu e cazul să intru în amănunte, poate cândva o să scriu și despre asta. Dar, căutând să văd cum vor evolua lucrurile după clinciul polono-israelian despre care am scris ieri, am găsit amănunte interesante tocmai pe site-ul lui Ion Coja, ioncoja.ro.

flags-in-warsawAșadar, *După instalarea sa la putere, în octombrie 2015, partidul conservator naţionalist polonez Lege şi Justiţie (PiS) a lansat o ”politică istorică” vizând renaşterea patriotismului, mai ales prin elogierea faptelor de vitejie ale polonezilor din trecut – în faţa naziştilor germani, a regimului comunist, a naţionaliştilor ucraineni sau a Armatei roşii -, inclusiv prin rememorarea atitudinii polonezilor care şi-au riscat viaţa pentru a salva evrei. Noua politică urmăreşte totodată să împiedice difuzarea de versiuni ale istoriei pe care Varşovia le consideră incorecte şi jignitoare. (…) Conservatorii aflaţi la putere în Polonia susţin că obiectivul principal al acestei legi este de a evita atribuirea ”naţiunii sau statului polonez” a unor crime comise de germanii nazişti şi mai ales de a împiedica folosirea expresiei ”lagăre poloneze ale morţii” referitor la lagărele amplasate pe teritoriul polonez ocupat de Germania hitleristă.*

Legea a atras proteste din partea Israelului și Ucrainei. Guvernul israelian a considerat că ar fi vorba de *o tentativă de negare a participării unor polonezi la exterminarea de evrei de către nazişti şi un risc ca supravieţuitorii Shoah care evocă astfel de cazuri să fie urmăriţi în justiţie.*

La rândul  lor, ucrainenii au protestat împotriva altui pasaj al legii : *cel care permite urmărirea în justiţie a celor care neagă crimele comise de naţionalişti ucraineni între 1925 şi 1950, inclusiv a celor care au colaborat cu naziştii.* Astfel, Kievul vedea în asta *intenţia de a-i prezenta pe ucraineni ca pe nişte „naţionalişti criminali” şi „colaboratori ai celui de-al 3-lea Reich”*. Iar directorul Institutului ucrainean pentru memoria naţională, Volodimir Viatrovici, a tras concluzia că legea *marchează un pas important către limitarea libertăţii de exprimare şi introducerea cenzurii*.

Reacția Varşoviei a fost surprinzător de sobră și echilibrată. *Preşedintele Andrzej Duda (…) a promis că va examina pasajele din lege aduse în discuţie de Israel. (…). Pentru a intra în vigoare, legea în cauză mai trebuie adoptată şi de Senat, care ar putea să o modifice, apoi promulgată de şeful statului.*

Duminică seara, urmare unei discuții telefonice între premierii polonez și israelian, Morawiecki și Netanyahu, cei doi *au căzut de acord să iniţieze imediat un dialog şi să formeze două echipe cu scopul de a încerca să ajungă la o înţelegere în legătură cu legislaţia poloneză.*

Morawiecki a precizat ulterior într-un interviu că i-a spus lui Netanyahu că *suferinţa şi tragedia victimelor Holocaustului şi suferinţa şi tragedia tuturor victimelor crimelor naziste obligă întreaga lume nu doar să respecte memoria celor ucişi, ci şi să condamne cu fermitate orice relatare falsă a crimelor Holocaustului. (…) spre deosebire de ţările occidentale ocupate de Germania nazistă în cel de-al doilea război mondial şi unde cei care i-au ajutat pe evrei au riscat doar o amendă sau închisoarea, în Polonia ocupată astfel de gesturi au fost pedepsite cu moartea, pedeapsa fiind aplicată nu doar celor care i-au ajutat pe evrei, ci întregii lor familii.* După spusele premierului polonez, *Netanyahu a acceptat în timpul convorbirii lor telefonice că expresia „lagăre poloneze ale morţii” este „jignitoare şi nepotrivită”.*

Mai puțin conciliant a fost PiS, partidul gemenilor Kaczyński, ce deține majoritatea în parlamentul Poloniei: *Nu vom schimba nicio dispoziţie din lege. (…) Ne-am săturat de acuzaţii împotriva Poloniei şi a polonezilor pentru crime germane.*

După cum se vede, la peste 70 de ani de la terminarea războiului, mai rămân destule probleme nerezolvate. Să adăugăm că, în toamnă, președintele PiS, Jarosław Kaczyński, readusese în discuție problema compensațiilor pe care Germania ar trebui să le plătească Poloniei. Și doar pentru distrugerea Varșoviei s-au calculat 45 de miliarde de dolari, deci, pentru toate pagubele, ar fi vorba de o sumă de 10-20 de ori mai mare. Dar știm noi cum e cu despăgubirile, polonezii au șanse mai mici decât noi la recuperarea tezaurului ajuns la ruși acum peste 100 de ani…

*

Lipsa de timp a făcut să nu pomenesc nimic despre cei 100 de ani de la nașterea Stejarului din Scornicești. N-am urmărit nici ce au avut de zis televiziunile, site-urile, ziarele. Îmi sare țandăra când văd încercările de cosmetizare a ”Iepocii”. Nici Coja nu pierde prilejul să-l plângă pe Nea Nicu, așa că, dacă vreți să vedeți ce bine era pe atunci și cum a sfârșit eroul, site-ul lui vă oferă considerații uneori halucinante…

 

Anunțuri
29
Ian
18

MARE-I GRĂDINA TA, YAHWEH…


Citesc următoarea știre: ”Parlamentul polonez a adoptat, vineri, un proiect de lege prin care orice persoană care acuză statul polonez de complicitate la crimele comise de nazişti, sau care se referă la lăgărele naziste de concentrare ca fiind poloneze, riscă până la trei ani de închisoare. Măsura, care va fi aplicată atât persoanelor poloneze, cât şi cetăţenilor de altă naţionalitate, va trebui să fie aprobată de Senat, înainte de a fi semnată de preşedinte.

O măsură care mi se pare normală. Mi-aduc aminte că am citit cu ani în urmă un articol în care se vorbea de exterminarea evreilor în lagărul… polonez de la Auschwitz. Cât de polonez a fost lagărul respectiv, chit că era pe teritoriu polonez, e limpede. Iar să acuzi statul polonez de complicitate ar fi halucinant. Dar mai citește vreun de-ăsta micu` și cine știe ce-i mai trece prin cap…

Ei, dar Israelul s-a simțit lezat, așa că a ripostat: „Opoziţia Israelului faţă de acest proiect de lege a fost transmisă diplomatului. Momentul în care a fost votată, ajunul zilei internaţionale a Comemorării Victimelor Holocaustului, este surprinzător.” Iar premierul Benjamin Netanyahu a declarat bățos: „Nu avem toleranţă pentru distorsionarea adevărului şi rescrierea istoriei, sau negarea Holocaustului.

Ce să mai zici? Acușica or apărea și tefeliștii lor… Nu știu cum aș fi reacționat ca polonez, poziția israeliană mi se pare exagerată și jignitoare. Iată însă că premierul polonez Mateusz Morawiecki dă o replică perfectă. Pe… twitter (!!!): „Auschwitz-Birkenau nu este o denumire poloneză, iar Arbeit Macht Frei (Munca te face liber) nu este un proverb polonez”. O fi priceput Netanyahu, al cărui tată e evreu polonez? Porniri antisemite găsim în toată lumea, dar să acuzi de ”rescrierea istoriei, sau negarea Holocaustului” un stat care a avut de suferit teribil în urma ocupației naziste (aproape șase milioane de morți, pierderi materiale uriașe, orașe întregi, inclusiv superba capitală făcută praf…) mi se pare absolut inacceptabil.

15
Ian
18

TEFELIȘTII BUDAPESTANI


Ce merge mai bine la cafea decât lecturarea gugumăniilor de pe GSP? Numai că, tocmai mă amuzam cu niște comentarii inepte ale unora care nu scapă de coșmarul roș-albastru, când văd că unul pomenește că Ambasada noastră la Budapesta a fost vandalizată. Normal, fuga să văd ce și cum.

media-151596150982922300Ca să aflu că niște tineri frumoși și liberi și, mai ales, maghiari, au răspuns büdös oláh-ului din fruntea guvernului român cu un gest care-i face geloși până și pe bravii noștri USR-iști. Ei, bine, tefeliștii budapestani au acoperit emblema ambasadei cu flamura  bleu-galbenă – Székely zászló – care e și drapelul oficial al județului Cov…, pardon, Kovászna. Adică, bag seamă, au transformat clădirea în ambasadă județeană…

Bine, bre, dar cin` să fie vioii ăia pe care nu i-a oprit nimeni de la vitejeasca lor faptă? Mai întâi, dacă tot ajunsesem la știre trecând pe la GSP, mi-a zburat gândul la GgB, că-n colțul steagului cu pricina am zărit steaua în opt colțuri. Pân` acilea să meargă mârșăvia ciobanului albanez pușcăriaș etc.?

Dar, ca să fiu sigur, iau legătura cu unul din infiltrații mei din RMDSZ (adică UDMR, bre…), care-mi spune:

”Számike (că așa-mi zice el), asta HVIM-fiók fekut!”

”Hait”, tresar eu, ”HVIM? Ce-o fi asta? Oarece HIV?”

Nem!”, mă lămurește el. ”HVIM este Hatvannégy Vármegye Ifjúsági Mozgalom.”

”Spune, bre, să pricep și eu. că m-ai luat prea repede și știi că eu la maghiară stau mai rău ca Dinamo în clasament…”

”No, adike Mișkare de Tineret 64 komitate. Ke știi și tu ke, inainte de Trianon, Nagy-Magyarország  era imperțit in 64 vármegye, komitat, nu regio, nu zsudeț, nu rajon… ”

”Aha, m-am prins, băieții sunt de-ăia de plâng după Ungaria Mare, ajunsă Mică-n 1920, după ce a pierdut două treimi din teritoriu și jumătate din populație. Chit că, din cei peste 10 milioane din teritoriile pierdute, peste 70% erau români, slovaci, ruteni, sârbi, sloveni, sași, evrei, armeni și alții. Iar mulți dintre cei 3 milioane de ”unguri” ajunși acum în altă țară, fuseseră de altă naționalitate la origine. Ca secuii, de exemplu… Dar, spune-mi, e legală o astfel de organizație iredentistă?”

” La Ungaria e Ok, la Románia, nem tudom…”

Așa că, internetul să trăiască, m-am documentat rapid.

HVIM este  o organizație de extremă-dreaptă, fondată în 2001 la Szeged. Ea militează pentru pentru unificarea comunităților maghiare din afara Ungariei şi pentru revizuirea Tratatului de la Trianon. Bineînțeles, filiale există și în România, chiar dacă sunt ilegale.

Acum doi ani, un HVIMist a vrut să întâmpine ziua de 1 decembrie într-un mod… fulminant. Adică s-a pus pe confecționat o bombă, pe care să o detoneze în public, în timpul manifestațiilor prilejuite de sărbătorirea Zilei Naționale de 1 Decembrie. Slavă Domnului, n-a fost ca la Boston…

garda-maghiara-tinutul-secuiesc-anti-romaniaDe altfel, HVMIștii se arată a fi băieți de băieți,  care urmăresc ”apărarea drepturilor comunităţilor minoritare maghiare atât în faţa autorităţilor române, cât şi în faţa forurilor internaţionale”, ”valorificarea drepturilor de autodeterminare a maghiarilor din Ardeal” şi ”prezentarea nelegiuirilor care au fost cauzate ca urmare a încheierii Tratatului de Pace de la Versailles, la sfârşitul Primului Război Mondial“. Pașnic, nu violent, cum mint oláh-ii, care și-au trimis potera să efectueze percheziţii domiciliare. Și-n plus, audierile nu au avut loc într-un cadru legal, nefiind asigurat un translator. Bățos nevoie mare, eroul zbiera: Nem tudok románul și Székelyföld nem Románia. Pe bune, bre? Ținutul Secuiesc nu e România? Dar ce e?

Și ce-o zice RMDSZ-ul de gestul tefeliștilor de la Budapest? De steagul secuiesc care flutura unde nu-i era locul… Că doar n-o să ”își ceară scuze de la oamenii din România, cărora le-a fost rănită demnitatea.” Probabil că îl va considera un gest care ”apelează la conviețuirea pașnică dintre comunitățile naționale și la rezolvarea conflictelor și nemulțumirilor istorice”… Cu bâta și bomba…

 

 

14
Ian
18

CE FLUTURĂ ÎN HAR-COV


250px-magyar_autonomous_regionDupă cel de-al doilea război mondial, din cele 71 de județe ale României Mari mai rămăseseră 58. În 1950, noul regim a reîmpărțit țara după modelul impus de ocupantul sovietic: 28 de regiuni. În 1952, are loc o reorganizare administrativă, în urma căreia apare Regiunea Autonomă Maghiară, care cuprindea ceea ce astăzi este Har-Covul, adică Harghita și Covasna, dar și o bună bucată a județului Mureș, inclusiv Târgu Mureș, care devenea reședința R.A.M. Recensământul din 1956 menționa că, din cei 730.000 de locuitori, 77,3% erau unguri (de fapt, secui), 20,1% români, iar restul erau țigani, nemți (sași) și evrei.

Reorganizarea a continuat în 1960, când regiunii i-au fost încorporate două raioane – Luduș și Târnăveni, din regiunea Mureș (cu populație majoritar românească), în timp ce  raioanele Târgu Secuiesc și Sfântu Gheorghe (cu populație majoritar maghiară) au fost transferate regiunii Brașov. În acest fel, proporția populației maghiare a scăzut la 62,2%.

Autonomia era una culturală și administrativă, neintenționându-se niciodată ca ea să devină politică și teritorială. Totul nu a fost decât o încercare de a rezolva problemele naționale, de a împăca astfel capra și varza, după modelul sovietic. Frecușuri au continuat, însă, să existe, alimentate de cercuri intelectuale naționaliste maghiare, dar și de Moscova, care ținea astfel în șah statul român.

În 1968, Ceaușescu a  impus o nouă organizare teritorială, desființând regiunile și raioanele, revenindu-se la cea tradițională, cu județe, comune, orașe și municipii. Constituția ceaușistă din 1965 prevedea asimilarea minorităților în in cadrul unei unități naționale și statale românești. Populația de origine maghiară beneficia de educație și cultura în limba proprie, de bilingvism în instituțiile statului, în zonele cu populație majoritar maghiară. Desigur, ungurii nu au încetat niciodată să obțină tot mai multe drepturi, nelipsind excesele naționaliste menite a crea o enclavă maghiară în mijlocul României. Nu mai divaghez aici asupra faptului că secuii n-au devenit unguri decât spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, până atunci considerându-se altceva decât maghiari. Treptat, ei au fost asimilați și astăzi se declară unguri.

szekelyfoldDupă `90, s-a tot bătut monedă pe Ținutul Secuiesc, care ar trebui să devină autonom, în viziunea organizațiilor/partidelor maghiare din România, sprijinite fățiș de la Budapesta. S-a ajuns la excese care nu-și au locul în ceea ce se vrea a fi Uniunea Europeană.

Zilele trecute, ”catalanii” din Har-Cov au agitat iar steagul secuiesc, uitând că, în urmă cu câțiva ani, Consiliul Europei le-a respins cererea de proclamare a autonomiei Székelyföld. Și atunci, ca și acum, unii s-au cocoșit și au trecut la ameninţări că ”lucrurile nu vor rămâne aşa” şi că ”se va face dreptate”, cu orice preț, prin orice mijloace… Așa că UDMR şi alte două formaţiuni maghiare – Partidul Popular Maghiar din Transilvania și Partidul Civic Maghiar – au semnat un document (cei interesați îl pot citi aici: http://www.udmr.ro/uploads/fileok/dok/Rezolutie_autonomie.pdf), prin care cer autonomie teritorială în Secuime şi alte forme de autonomie pentru ungurii din Transilvania. Taman acum, că tot se fac o sută de ani de la Marea Unire…

Mai slobod la gură, mai plastic, cum îl știm, premierul Tudose a replicat la emisiunea dichisitului Rareș Bogdan: ”Fara a minimaliza sau ignora subiectul, parerea mea este ca anul acesta va fi unul al incercarilor de a baga batul prin gard, noi sa sarim la ei, ei la noi, si anul asta sa devina unul al certurilor, in loc sa fie al unirii. Nu sunt trei mari partide, e drept ca nu trebuie ignorati, dar eu va spun foarte simplu: am transmis ca daca steagul secuiesc va flutura pe institutiile de acolo, toti vor flutura langa steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui. Cat timp canta ei acolo, la ei in curte, e una, dar din punct de vedere legal lucrurile sunt foarte clare.” O declarație în ton cu cea din cazul polițistului pedofil: ” în cazul în care cineva din familia ta păţeşte aşa ceva, păi, nu te uiţi după topor şi te uiţi să-l găseşti tu înaintea?…

Acum, dacă n-ar fi fost nefericita formulare cu fluturatul lângă steag, totul ar fi fost în regulă. De altfel, pe facebook, Tudose a postat un mesaj cu care sunt perfect de acord: „În calitate de român și de prim-ministru, refuz orice dialog legat de autonomia unei părți a României. Este o încălcare a Constituției acestei țări, care garantează, încă de la primul alineat, unitatea și indivizibilitatea statului român. Discuțiile despre autonomia Ţinutului Secuiesc sunt în afara legii și nu merită luate în seamă, reprezentând doar o încercare de destabilizare a unității României în anul Centenarului.” Scurt și clar. Numai că ”fluturatul” le-a dat apă la moară udemeriștilor, care și-au umflat iar mușchii de plastilină. Prin glasul lui Porcsalmi Bálint, președintele executiv al UDMR, mesaj apărut pe pagina oficială a președintelui UDMR, Kelemen Hunor: „Declaratiile premierului Mihai Tudose din cadrul emisiunii Jocuri de Putere sunt profund iresponsabile, nedemne pentru pozitia sa. Prin mesajul sau primitiv, caracteristic evului mediu, primul ministru a jignit profund si a amenintat nevoalat comunitatea maghiara din Secuime. Domnia sa poate sa fie sau sa nu fie de acord cu o declaratie politica sau cu un proiect politic, insa nu-i poate trimite la spanzuratoare pe cei cu care nu este de aceeasi parere. Premierul ori nu este informat ori nu a inteles nimic din propunerea Uniunii de a avea un dialog sincer cu romanii pe tema autonomiei. Ii cerem premierului sa-si retraga imediat declaratia si sa isi ceara scuze public!” Adică, ei, au chemat românii la dialog și primitivul îi amenință cu ștreangul… Tocmai bun prilej să agite zdravăn apele, nu?

A sărit ca ars și ministrul de Externe maghiar Péter Szijjártó, care l-a convocat pe ambasadorul nostru la Budapesta, spunându-i că declarația premierului României, „in care practic a amenintat cu executarea o comunitate etnica si pe liderii acesteia, este absolut inacceptabila, respectiv, nedemna de valorile europene si de secolul XXI„.

Mai reținută, mai normală, declarația lui László Kövér, președintele Parlamentului maghiar:  ”Au existat atacuri dure împotriva maghiarilor în urma declaraţiilor premierului României. Noi nu trebuie să răspundem pe acelaşi ton, ci să răspundem pe un ton calm, paşnic şi tolerant. Avem comunităţi naţionale care trăiesc aici, pe acest teritoriu şi în alte părţi ale Europei. Trebuie să fim conştienţi că aceste comunităţi naţionale reprezintă o resursă, un potenţial pentru dezvoltarea ţărilor locuite de aceste comunităţi. Noi ne bazăm unii pe alţii, aceste comunităţi naţionale se bazează unele pe altele şi acţionează împreună pentru dezvoltarea ţărilor lor şi regiunilor lor. Dacă nu ne vom înfrunta unii cu ceilalţi şi vom lucra unii cu ceilalţi, vom reuşi să fim în Europa Centrală şi de Est o putere care nu poate fi ignorată nici de cei de la Est, nici de cei de la Vest.

Discuțiile vor continua, mai calm sau mai aprins, așa cum ne-am obișnuit de atâta timp. Cocoși sunt de ambele părți, așa că lucrurile nu se vor liniști. Se invocă de către unguri că autonomia va fi benefică atât pentru ei, cât și pentru minoritarii români din Har-Cov. Mă îndoiesc, atâta timp cât, din punct de vedere economic, situația acolo e mai proastă decât în județele vecine. Deci, singura speranță a ”catalanilor” lui Porcsalmi rămâne în ajutorul patriei ”mumă”, căci, vorba cântecului, ”pentru toți maghiarii patriei române, soarele răsare de la… Budapest”. Deja, în Ardeal, și nu numai în Har-Cov, prezența firmelor maghiare, adesea sub masca unora austriece, e consistentă. Asta n-ar fi rău, cu condiția să nu asistăm la o maghiarizare forțată, la un fel de epurare etnică, care să  concentreze populația de etnie maghiară în noul paradis care, pasămite, ar fi noua… Regiune Autonomă Maghiară. Și, mai știi, după aia, ar urma alte pretenții. De exemplu, un coridor care să lege Har-Covul de Ungaria. Prin Cluj și Oradea? Și visul Ungariei Mari de până la Trianon ar înfierbânta și mai tare mințile unora…

800px-hungary_map_1941

02
Ian
18

ÎNCEPEM UN NOU AN



Bre, maifrenzilor, nici n-a-nceput bine anul și suntem asaltați de vești care mai de care… Să vă dau două din ele. Una bună, alta rea. Aia bună e că Borcea nu mai e la butoane. Bine, asta-i cam de multișor poveste, ca acu` se fac 11 ani de la ultima realizare mai acătării a haitei. Bine, dacă nu punem la socoteală marea izbândă a coregrafilor de la meciul de Europa League cu Manchester City. Meciul FCSB-ului, desigur, că ai lor încă se pregătesc…

Bine, dar care-i vestea rea? Nu, n-a mai apărut înc-o ”rapidă”… Nu, Negoiță încă nu e… acolo… știți voi unde… Vestea rea e că la butoane a trecut ăla micu` și nevricosu`. Kim Jung-Un, bre… Și, na, ca un fel de ”La mulți ani” mai puțini, ne-a zis din prima zi a anului: ”Întreg teritoriul Statelor Unite se află acum sub raza de acţiune a armelor noastre nucleare, iar butonul nuclear se află în permanenţă pe biroul meu. Aceasta este realitatea, nu o ameninţare.” Nasol… 

Acu`, nu-i vorbă, că și zgubiliticul Melaniei e mai tare-n gură ca GgB sau Sultanul Roz. Cu vreo trei luni în urmă, și încă de la tribuna Adunării Generale ONU, anunțase: ”În Coreea de Nord există un regim depravat, o bandă de criminali. Dacă acest om al rachetelor, Kim Jong-Un, se va angaja în misiunea sinucigaşă de a ameninţa SUA, vom distruge total Coreea de Nord”. Că butoane la el… gârlă. Iar Hiroshima și Nagasaki ar intra în uitare, ca niște petarde de Anul Nou…

Glumesc eu, dar zâmbet ioc… Doamne ferește să treacă diliii la fapte. Mai bine să rămânem la războiul nostru tălpano-gigist, la FCSB-ul nostru… Că le-or veni mințile la cap și-or pune-o de-o pace care să lămurească ce e deja clar: STEAUA ESTE NUMAI UNA!

P.S.

trumpfbEvident că Donald nu putea să nu-i dea replica lui Jong-un. În scris. Pe twitter. (!!!) ”Să îl informeze cineva din cadrul regimului său sărăcit şi înfometat că am şi eu un buton nuclear, dar este mult mai mare şi mai puternic decât al lui, iar butonul meu funcţionează.

Poate s-o găsi vreunul cu minte mai multă, să-i tragă de mânecă pe damblagiii ăștia. Să prindem măcar play-out-ul, să vedem derby-urile riniștilor cu Chiajna, cu Recașul, cu Mediașul… Parcă văd coregrafii: ”Vino să vezi, Kim Jong-Un, cum batem pe Gaz Metan!

 

17
Dec
17

SFÂRȘITUL UNEI LUMI


inmormantarea-regelui-mihai-foto-adi-manolache-71M-a sunat ieri un prieten, care-mi zice că sunt cel mai regalist dintre republicani, să mă întrebe de ce nu am scris nimic despre înmormântarea Regelui. Ce rost avea? S-a scris și s-a vorbit atâta…

Am crescut într-o vreme când tot ce era legat de monarhie era stigmatizat. Nici măcar Carol I și Ferdinand nu erau pe placul celor ce ne scriau istoria cu cerneală roșie adusă din Est. Fuseseră niște regi care se nimeriseră și ei pe-aici. Ce ne trebuiau nouă nemții ăia, că doar s-ar fi găsit vreun Băse sau vreun Dragnea numa` buni să ne îndrume spre înfăptuirea mărețelor idealuri ale monarhiei multilateral dezvoltate…

Din tot ce se înfăptuise sub monarhie, ceea ce se scotea mereu în evidență erau căpitanul neamț sărac, deghizat și cu pașaport fals, ajuns regele Carol I, fanfaronadele lui Carol al II-lea și greva regală a lui Mihai I, menită a pune bețe-n roate făuririi noii societăți, sub flamura biruitoare a comunismului. Carol I și Războiul de Independență? Mda, era pe vremea lui Peneș Curcanul și  a vasluienilor, cu sergentul zece… Transformarea rapidă a principatelor feudale într-un stat modern? Industria, transporturile, modernizarea agriculturii? Marea Unire? Creșterea economică și culturală dintre cele două războaie mondiale? Evenimente care păleau în fața momentului apariției partidului comunist, a răscoalei de la Tatarbunar, a grevelor minerilor și ceferiștilor din 1929 și 1933, a ”universității” Doftana, unde erau întemnițați cei mai dârji fii ai poporului, a dictaturii regale a lui Carol al II-lea…

Prinsă între cele două mari puteri dictatoriale, România lui Carol al II-lea avea să piardă părți însemnate din teritoriul său – Basarabia, Ardealul de Nord. Formal, România era un regat, avea un rege. Dar, mai presus de el era Conducătorul. Care a decis: regele e prea tânăr, n-are minte, așa că ”nimeni nu va putea să-i supună problemele de stat şi oricine şi pe orice treaptă s-ar găsi în stat, va fi destituit de mine. …El este un simbol şi nu are dreptul să se amestece în conducerea statului.” Așa că, la 10 septembrie 1940, Ion Antonescu a ratificat sub proprie semnătură tratatul de cedare a sudului Dobrogei – Cadrilaterul. La 22 iunie 1941, Conducătorul a semnat către Armată: ”Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul! Luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei”. Regele a aflat de acest lucru… de la Radio Londra…

După peste trei ani de război, în care pieriseră circa 72.000 de ostași români, rușii erau la Prut, gata să îi dezrobească pe frații moldoveni și să-i alipească Republicii Sovietice Socialiste Moldavia. Și, ce, i-ar fi stat rău Soiuzului până la Tisa și mai departe? Conducătorul ar fi rămas loial aliatului de la Berlin, cu riscul transformării României în ruine. Numai că tânărul ăla prostovan a ascultat de sfetnicii cu capul pe umeri și a ordonat arestarea lui Antonescu și semnarea armistițiului. Cu rezultatele cunoscute – ocupația sovietică, cei peste 40 de ani de regim comunist. Fapt pentru care unii l-au acuzat pe rege de trădare națională! De parcă s-ar fi putut altfel… Cine ar fi putut împiedica intrarea rușilor într-un teritoriu ce li se ”acordase” la Ialta de către aliații lor englezi și americani?

După câțiva ani, soarta amară a regelui a dus la abdicarea de la 30 decembrie 1947. O abdicare forțată, impusă de ocupantul sovietic. ”Un act de trădare a interesului naţional al României… slugă la ruși”, cum  aprecia acum câțiva ani fostul președinte Băsescu.  Cel care, la întrebarea idioată a unui ziarist, dacă o să fie în rang cu Principesa Margareta, în caz că noul statut al Casei Regale va trece în Parlament și dacă se simte confortabil în această situație,  nu s-a abținut de la declarații inepte chiar în perioada de doliu, după moartea Majestății Sale: ”Păi nu, poate îmi ridică și mie nepoții la rangul Principesei Margareta. Că eu am fost șeful de stat.” O fi și hăhăit după aia…

După zecile de ani în care a fost ironizat și umilit de tot felul de politicieni de doi lei, regele a avut parte de funeralii demne de o personalitate a istoriei noastre. Dar adesea totul a căzut în ridicol, tot felul de neaveniți îmbulzindu-se să dea declarații sforăitoare, jenante. Puțină decență nu strica.

Cu regele Mihai s-a sfârșit o lume. O lume pe care eu nu o mai văd resuscitată de o eventuală revenire a României la monarhie. Pentru că monarhia nu este o chestie cool, în care regele sau regina rezolvă totul cu mai știu eu ce fluturare a unei baghete magice. Monarhia este o instituție bazată pe structuri cândva solide, astăzi făcute țăndări. Regina Margareta și principele consort Radu mi se par o glumă…

Distincția, prestanța regelui Mihai au fost cu totul altceva. Simpla lui prezență impunea. Disprețuit de propriul său tată, de primul ministru ce imitase modelele italian și german, erijându-se în Conducător, umilit și amenințat în cei trei ani și ceva sub ocupația sovietică, regele a trăit departe de țara sa, făcând tot ce face capul unei familii pentru a-și întreține numeroasa familie, muncind în diverse locuri, diverse țări, așa cum o fac și oamenii de rând. Stigmatizat de o propagandă bine pusă la punct, regele Mihai și-a căpătat totuși respectul multora, chiar și al unor, cum e cazul meu, republicani convinși. Da, văd republica forma de stat potrivită acestor vremuri, dar nu pot să nu am un deosebit respect pentru ceea ce a fost monarhia românească, pentru Carol I și Ferdinand, sub a căror domnie s-a făurit și s-a consolidat ceea ce este statul român modern. Am rezervele mele cu privire la Carol al II-lea, nu ridic ditirambi domniei lui Mihai, gâtuită de condițiile istorice vitrege, dar plec cu pioșenie capul în fața celui ce a fost OMUL, soțul și tatăl. Dumnezeu să-i binecuvânteze memoria!

 

07
Noi
17

CENTENAR


Astăzi, 7 noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la revoluția rusă, îndeobște cunoscută ca Revoluția din Octombrie sau, așa cum i se spunea cândva, Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Un eveniment peste care nu putem trece, pentru că flacările aprinse la Petrograd aveau să incendieze întreaga lume.

Rusia cunoscuse destule revolte, răscoale ale celor sărmani,  ținuți într-o stare nu cu mult diferită de a sclavilor din antichitate, în timp ce, la vârf, se acumulau averi fabuloase. Țarul fusese răsturnat în februarie 1917, dar prea puțini credeau atunci că răsturnarea guvernului lui Kerenski de către ceea ce părea o gloată ieșită din mizeria tranșeelor războiului aproape pierdut ar putea schimba ceva.

Și totuși…

Ideea care inflamase această revoluție se numea comunism. Teoretic, nu era o idee rea. Germenii ei se gaseau în Revoluția franceză izbucnită în 1789. Și atunci, după ani grei de războaie, privilegiile clerului, aristocrației și monarhiei au dus la ridicarea maselor, la abolirea monarhiei. Liberté, égalité, fraternité era lozinca revoluției, ce pornea de la afirmarea faptului că toți oamenii sunt egali.

Manifestul Comunist al lui Karl Marx, ce avea să stea la baza noii ideologii, deși respingea religia, numită ”opiu pentru popor”,  mi s-a părut, mai degrabă, o Biblie reinterpretată. Raiul promis pornea de la principiul ”De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după muncă“. Apoi, când munca aceasta va duce la un belşug de produse, totul va fi minunat: ”De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“. Cum spune Biblia? ”…niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute  şi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

Cum s-a văzut ulterior, totul a fost o utopie. Dar o ideologie care promitea răsturnarea puterii capitalului și eliminarea uriașelor diferențe dintre cei avuți și cei sărmani a prins în toată lumea. Iar libertatea, egalitatea și fraternitatea au fost înțelese într-un mod tipic istoriei din cele mai îndepărtate vremuri până azi: eliminarea celor ce nu aderau la ”cauză” – pușcării, lagăre, execuții… Dar, vai, raiul promis rămânea undeva, departe. Comparația cu viața celor din ”iadul capitalist” era net defavorabilă.

Revoluția mondială, industrializarea accentuată în toate domeniile, crearea unei noi societăți ideale, au pornit de la răzmerița de la Petrograd, s-au întins pe tot globul, prinzând rădăcini adânci, crescând ca un imens iceberg și sfârșind ca topit de dogoarea unui soare necruțător.

Revolta maghiară din 1956, cea de la Praga, în 1968, perestroika și mișcările europene din 1989 au dus la prăbușirea sistemului comunist mondial.

Ultimele baricadei ale ideii victorioase acum 100 de ani rămân China, Cuba și Coreea de Nord, dar în forme absolut diferite.

China are la bază ceea ce se cheamă socialismul de piață, un fel de capitalism sprijinit de statul condus de partidul comunist, ceea ce a dus la o dezvoltare economică formidabilă. Cum îmi place mie să zic, retrocedarea Hong Kongului de către Marea Britanie în 1997 a dus la… înghițirea uriașei Chine de aproape 10 milioane de kmp.  de către mica insulă de ceva mai mulde 1000 de kmp…

Cuba, statul comunist ce sfidează SUA din 1959 până azi, este, probabil, cea mai izolată  țară, ascunsă privirilor lumii. Până la prăbușirea comunismului, beneficia de ajutorul URSS și al țărilor din blocul est-european. Se pare că astăzi ceva ajutor ar veni din China, dar viața în Cuba e, cumva, ca a unui sat din vârf de munte, departe de orice altă așezare, încremenită în vremuri de demult.  Și totuși, cubanezii rezistă.  Acceptă, naiba știe cum, regimul spartan la care sunt supuși. Am crezut că rezistă atâta timp cât exista carismaticul conducător al revoluției din 1959, Fidel Castro. Dar Fidel, bolnav, s-a retras de la președinție în 2008, lăsându-l la conducere pe fratele său,  Raúl … Și viața în Cuba a mers înainte. Fidel a murit acum un an. Și viața în Cuba a mers înainte.  Raúl a anunțat că se va retrage în februarie 2018, la terminarea mandatului său de cinci ani. Vor urma alegeri prezidențiale. Cum va fi apoi viața în Cuba?

Și, în sfârșit, Coreea de Nord… Un mixtum compositum halucinant… Un comunism care îmi pare, mai degrabă,  un Egipt antic spoit în roșu, pe care s-a lipit emblema Juche (pronunțată aproximativ ciu-ce). Pentru că, oficial, nu e vorba de socialism, nici de comunism, ci este… întruchiparea înțelepciunii lui Kim Il-sung (Kim Ir Sen), ideea care oferă ”răspunsul complet la orice problemă apărută în lupta pentru eliberare națională”. Juche este, de fapt bazată pe cultul personalității lui Kim Il-sung, pe izolarea economică și militară, pe politica externă independentă. Inițial a fost definită ca o aplicație creatoare a marxism-leninismului, dar apoi s-a accentuat natura ei pur-coreeană – ”singura gândire științifică, cea mai eficientă structură teoretică revoluționară care duce la viitoarea societate comunistă.” Ulterior s-a renunțat la orice referire la comunism. Baza rămâne supunerea orbească față de partid, austeritatea spartană, sacrificiul, disciplina.

Coreea de Nord e mai mult o monarhie, actualul leader fiind a treia generație a familiei Kim. După Kim Sung-il au urmat fiul său, Kim Jong-il și nepotul Kim Jong-un, care de care mai caraghios, niște caricaturi care, însă, au arătat o cruzime incredibilă. Populația este controlată și supusă fără milă, nimic nu scapă ochiului ager al statului. Nebunia duce până la convingerea că singurul mijloc de a apăra țara de agresiunea imperialistă, în frunte cu, bineînțeles, SUA,  este arma nucleară. Poporul e înfometat și îndemnat spre autosuficiență ( strângerea curelii la maximum…), dar fonduri imense sunt folosite în domeniul militar. La bază e politica Songun, adică ”armata înainte de toate”. La o populație de circa 25 de milioane, totalul personalului militar și paramilitar activ și în rezervă este de 9,5 milioane, cu a patra armată din lume ca număr, 1,21 milioane!

Din 2006, Coreea de Nord a efectuat șase teste cu arme nucleare și pretinde că posedă și bomba cu hidrogen. După cele câteva demonstrații cu rachete balistice intercontinentale, au avut loc ciocniri (deocamdată doar în declarații) cu SUA. Să sperăm că se vor limita la atât…

Așadar, așa întâmpinăm cea de-a o suta aniversare a revoluției bolșevice. Comunismul, de care a avut parte și România pentru patru decenii și ceva, a făcut loc capitalismului, Dar, văzând cum evoluează lucrurile, nu pot să nu mă gândesc la cauzele care au dus la revoluția declanșată de Lenin. Acum, nemulțumirilor li se răspunde, adesea, cu manifestații cam operetistice. Dar noii îmbogățiți, mulți dintre ei pe căi dubioase, tind să  adâncească prăpastia dintre ei și cei ce sărăcesc pe zi ce trece. Și ați văzut cum a izbucnit revoluția franceză, ați văzut cum a izbucnit cea din Rusia. Să dea Dumnezeu să nu ajungem vreodată acolo iar…




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Anunțuri