0-2 și… 0-2

Deci, ne-am lămurit… Cei care mai sperau într-o minune își făcuseră calculele așa: mai sunt 8 puncte, CFR pierde la Sepsi, iar de la Nașu` Gică luăm lejer cele 3 puncte, că`z doară și Argeșul i-a bătut, ba chiar la Constanța, nu? Așa că mai rămân 5 puncte, 3 după înjumătățire, după care, vorba lui GgB, pac-pac!

Numai că am văzut iar de ce CFR n-are cum să piardă titlul nici anul ăsta. Păi, ei cu 2-0 la Sepsi și noi 0-2 cu Farul pe Arenă. Și se făcură unșpe puncte. De jocul mizerabil al băieților lui GgB nici n-are rost să mai vorbim, au fost penibili în apărare, brambura la mijloc și haotici în atac. N-au fost în stare să dea măcar un gol echipei căreia până și amărâții din Clinceni le-au băgat 2. Iar noi… zero! Și doar printr-un noroc n-am asistat la o înfrângere cu  un scor care să intre în istorie…

Ce e haios e că șpețialiștii au tras concluzia: Finu` Gigi i-a dat 3 puncte lu` Nașu` Gică, să fie sigur că ajunge-n playoff. Iar în playoff, nașu` îi întoarce omenia și-i oferă cele 6 puncte, ba îi și căpăcește pe cheferiști. Și gata, Steaua-i campioană! Aș râde, dacă n-ar fi tragic… Că jucând în halul ăsta nu știu ce pretenții mai pot avea Tănase&co. Vorba lui Toni Petrea: „Dacă vom juca așa, vom avea probleme și pentru locul 2.” Și nu pot să nu mă gândesc ce-i așteaptă în Europa, că or prinde și ei un loc care să le asigure o prezență în vreo cupă mai micuță, cu părăluțe mai puține…

UN 3-0 FÂSÎIT

Bre, nu credeam că e vreo echipă mai slabă decât Muribunda din Groapă. Și uite că am văzut la treabă cârdul de academicieni de ocazie aduși în grabă de prin cine știe ce coclauri. Îngrășat porcu-n ajun, ce mai… Și, na, și cu ăștia ne-am scremut pe teren. Da, sigur, o victorie cu 3-0 e foarte prețioasă, mai ales că Super Dan și cheferiștii lui nu prididesc cu poticnelile. Ultimul lor meci a adus o nouă remiză, după cele cu Botoșani și cu rotarii din Craiova. De data asta, debeliucii n-au reușit să dea măcar un gol arădenilor. Așa că distanța e de numai 6 puncte, 3 după înjumătățire. Vom asista la o răsturnare a situației? Totul e posibil, că doar balonul e rotund, nu?

Dar, văzând jocul împleticit al steliștilor, mi-e greu să cred că vom reuși (în sfârșit…) să-i vedem pe alde Crețu, Coman și ceilalți în tricouri de campion. Iar o să ziceți că-s cusurgiu, dar să vă văd dacă puteți să afirmați, cu mâna pe inimă, că vă place cum joacă Steaua. În orice clipă a meciului e posibil, să zicem, ca fiorosul Crețu să bâlbâie o minge și s-o ofere pe tavă unui adversar rămas singur cu Vlad… Mijlocul, mereu altul, la fel – dribblinguri eșuate, pase ratate care pun adversarul pe pe contraatac. Iar atacul, cu un Coman parcă mahmur, cu Tănase sau Cordea incapabili să paseze precis, cum făceau cândva, cu șuturi care trec metri buni pe lîngă sau peste poartă, la ce să ne așteptăm de la ei? Centrările în careu mă îmbolnăvesc, rareori ajung unde ar trebui. Și uite-așa, în loc să le umple academicienilor plasa cu goluri, s-au oprit la doar 3, și alea cu oareșce șansă. În lipsa lui Petrea, Pintilii iar a făcut niște schimbări aiuritoare. Mă rog, nu mai găsește altă șansă să-i arunce în luptă pe copiii ăia…

Uite, de-asta nu cred că avem vreo șansă la titlu. Dar poate ne ajută cheferiștii în continuare, că nici ei nu mai joacă cine știe ce. Dar tare mi-e că iar rămânem cu gigismele și memismele care umplu presa și televiziunea…

VEDETE

Confruntându-se cu cele două candidate la titlu, cele două echipe din Craiova au fost vedetele etapei.

Mai întâi, CSU, condusă încă din primul sfert de oră, deși a dominat partida, dar steril, a egalat CFR-ul în ultima clipă, ceea ce ar fi dus la apropierea Stelei la 6 puncte de primul loc, în cazul unei victorii împotriva FCU. Singura necunoscută părea a fi scorul cu care va câștiga Steaua.

Și uite că, deși presată clar mai tot meciul, cealaltă echipă craioveană, a Mititeilor, era cât pe-aci să plece cu toate cele trei puncte în traistă, fiind egalată în prelungiri. Steaua a fost cea pe care o știm: gafele din apărare au dus la primirea celor două goluri, mijlocul a fost la fel de aiurit ca întotdeauna, iar atacul a ratat enorm. Desigur, trebuie menționate și intervențiile portarului oltean, care și-a salvat  echipa de cel puțin 2-3 goluri. Ba și fluierul lui Kovács i-a cam ajutat pe oaspeți, dar asta nu e deloc o scuză – principalii vinovați sunt neputincioșii noștri jucători.

Oricum, am asistat la un nou meci nesatisfăcător al steliștilor, al câtelea?. Și-uite-așa, în loc să se apropie mai mult de CFR, diferența a rămas aceeași: 8 puncte, 4 după înjumătățire. Cum CFR joacă slab, o echipă serioasă ar putea răsturna situația. Din păcate, numai serioși nu sunt  băieții noștri. Așa că, poate la anu`... Da` se fac cam mulți de când tot așteptăm, nu?

MAI E MULT PÂNĂ DEPARTE

Meciul cu Muribunda din Groapă a fost precedat de obișnuitele caraghioslâcuri dedebiste, cărora li s-au adăugat declarațiile hilare ale antrenorului Stoican, pe fondul neîntreruptelor plecări și veniri de jucători, care de care mai necunoscut. Iar bomboana pe colivă a reprezentat-o programarea „derby”-ului între candidata la titlu și candidata la retrogradare pe tarlaua de pe Ștefan cel Mare.

Mulți se așteptau la un nou set la zero, dar eu eram cam sceptic – jocul steliștilor continuă să scârțâie, mai ales în apărare. Și am văzut un meci slab. Muribunda – o haită de câini de pripas, mereu puși pe harță, dar care numai a echipă de prima ligă nu arătau. Steaua – o nouă dezamăgire,  cu Iulian Cristea,  Tănase și Cordea catastrofali. Noroc cu noua bijuterie de gol a lui Tavi și cu reușitele lui Ianis Stoica și Olaru. Un 3-0 care altădată m-ar fi bucurat, dar care mi-a lăsat un gust amar – au fost prea multe momente în care steliștii au fost hilari. La urma urmelor, diferența între cele două loturi e uriașă și pe tabelă ar fi putut fi un scor mult mai mare. Dar, era cât pe-aci să luăm și un gol-două de la viitoarea adversară a CSA Steaua…

Etapa s-a încheiat cu un 1-1 al CFR-ului cu Botoșanii, ceea ce reduce la 8 puncte distanța până la primul loc. Calculele pot continua, dar, dacă jucăm ca duminică seară, n-avem nicio șansă la titlu. Și, ca să fac haz de necaz, vă reamintesc că și pentru locul 2 se ridică steagul…

… LA MAL

După cum începuse meciul cu nou promovata cea rapidă de lângă stația de metrou Pipera, se profila un nou set câștigat de steliștii lui GgB asistat de Toni Petrea. Vreo 20 de minute în care Săpunaru și ai lui au fost copleșiți de vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. Golul lui Tănase a venit firesc și părea să anunțe un scor fluviu. N-a fost să fie așa, ai noștri au redevenit cei pe care-i cunoaștem: haotici în joc, incapabili să pună la punct gașca de cotonogari vișinii. Ba mai erau și neputincioși în fața porții. Nu-i vorbă, și fluierici-aiurea, cum e acest Kovács, a contribuit și el la echilibrarea jocului, acordând, în minutele de prelungire ale primei reprize, penalty corsicanilor după o fază ce putea fi interpretată ca fault în atac. Mă rog, așa am văzut eu…

Și mi-a fost teamă că 1-1 va rămâne scorul, ba tradiționalele bâlbe ale alor noștri puteau să ne întristeze de tot. Dar au venit aceste ultime minute, în care Săpunaru ne-a oferit un penalty (parcă în compensare pentru cel obținut…), iar Tănase n-a ratat. Ba s-a făcut și 3-1, un scor mai aproape de unul normal între o echipă ce trage la titlu și una care s-a înecat, potrivit zicalei, la mal… Dar, în afară de scor, n-am avut prea multe de care să fiu mulțumit. Încă mai aștept să văd Steaua mea, nu ce-a făcut Becali din ea…

P.S. Cică în peluza rapidistă s-a putut observa o pânză pe care era pictat un ultras mascat care se strâmbă la rivali, cu mesajul „Capitala ne aparține”. Pe bune? Poate se refereau la o anumită parte a sectorului 5…