02
Aug
11

BASILESCU


O plimbare pe care am pornit-o fără cine știe ce entuziasm s-a dovedit extrem de interesantă. Curios să văd cum mai arată parcul pe care nu-l mai văzusem de peste 30 de ani, dar și pentru a vedea noua stație de metrou, mi-am petrecut dimineața în zona parcului Basilescu (scris și Bazilescu). Căutând să văd cine a fost cel al cărui nume îl poartă parcul, am aflat lucruri extraordinare. O viață după care s-ar putea face un film…

Ceea ce numim azi ”Bucureștii Noi” este ideea profesorului Nicolae Basilescu, avocat și profesor la Facultatea de Drept. La iniţiativa sa s-a construit Palatul Facultăţii de Drept.  In 1898, el cumpără moșia Măicănești-Grefoaicele, aflată în nord-vestul Capitalei, care se întindea pe 300 de hectare, o parcelează și scoate jumătate din loturi la vânzare, la prețuri foarte mici, donând Primăriei cealaltă jumatate. Cei care și-au cumpărat teren aici erau oameni din clasa de mijloc. Construcția propriu-zisă a cartierului a început după primul război, veteranii de război primind și ei loturi aici. Basilescu se gândise la un orășel după modelul american, dotându-l cu o biserică, o școală primară și faimosul ”tramvai cu aburi” ce lega Gara de Nord de Bucureștii Noi. De asemenea, au fost atrași investitori evrei și germani, care au deschis magazine și fabrici. Pentru evrei, Basilescu s-a gândit și la o sinagogă și un cimitir mozaic, pe lângă cel creștin. Tot aici a fost amenajat parcul ce îi poartă numele, unde se află câțiva arbori bătrâni, rămășite ale Codrilor Vlăsiei.

Cartierul încă mai păstrează caracteristicile parcelării făcute în anul 1898, având străzi lungi, perpendiculare pe principalele artere de circulaţie (Şoseaua Chitilei, bulevardele Bucureştii Noi, Laminorului şi Gloria, străzile Jiului şi Cireşoaiei etc.). La sfârşitul anilor ’50, pe parcelele încă neconstruite ale cartierului, a fost începută construcţia de blocuri, primele fiind influenţate de arhitectura sovietică, ca și cele din zona stadionului ”23 August” (azi ”Național”). La sfârşitul anilor ’60 s-au construit blocuri atât pe partea dreaptă, cât şi pe cea stângă a bd. Bucureştii Noi, până la parcul Basilescu.

Regimul comunist a adus dezastrul familiei. Soția lui Basilescu, o englezoaică, s-a sinucis la intrarea rușilor în București. Fiul lui Basilescu, Aristide, profesor de economie politică la Universitate, a fost dat afară, pentru a-i face loc lui… Lucrețiu Pătrășcanu. Întregii familii i s-a ordonat să părăsească imediat, în câteva ore, casele în care locuia, aflate lângă intrarea în parc. Buldozerele au ras totul. Lui Aristide și soției sale li s-a fixat domiciliu forțat la Mizil, apoi Aristide a fost arestat mai bine de doi ani, o parte din pedeapsă ispăşind-o în lagărul de muncă de la Bicaz, iar alta în închisorile Rahova şi Văcăreşti. A murit în 1969.

Familia Basilescu avea 100 de hectare de vie la Urlaţi şi Pietroasele și deținea fabrica Zarea. A restaurat Fabrica de Bere din Bucureştii Noi, transformând-o în Fabrica de Şampanie naturală. A fost cel mai important furnizor de vinuri al luxoasei Casei Capşa din Bucureşti, în perioada interbelică: Grand Capşa 1920, Capşa 1921, Riesling Capşa, Clos Bob Capşa, Capşa Rouge, Pelin Capşa, erau produse la Urlaţi şi învechite în pivniţele bucureştene. Nu mai vorbim de faima de care se bucura şampania produsă din strugurii de la Urlaţi, celebra MOTT. ”Râvna mea a fost de a întemeia, în România, o Industrie de Şampanie naturală model şi de a dovedi că şi noi, Românii, putem realiza, în ţara noastră, aceleaşi produse – cel puţin egale – cu cele mai bune produse streine, – şi că putem să ne emancipăm de jugul industriei streine”, scria Nicolae Basilescu.

După ’89, fiica lui Aristide – Nicolle Catherine Marie Lydia Basilescu, a reuşit să reintre în posesia viilor și a înfiinţat firma ”La Vie” (inspirat nume, excelent joc de cuvinte), punându-se accent pe soiuri autohtone. Viile de la Urlați produc Fetească neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Sauvignon blanc, iar cele de la Pietroasele: Busuioacă de Bohotin, Tămâioasă românească, Fetească albă, Riesling italian. O mare parte din investițiile de două milioane de euro au fost din fonduri SAPARD. Reintrarea pe piaţă a Cramei Basilescu a avut loc în anul 2008, vinurile fiind poziţionate pe segmentul premium.

În plus, d-na Basilescu cere 2 milioane de lei despăgubiri pentru cele pătimite de familia sa în perioada comunistă. Ea se judecă în recurs la Curtea Supremă, după decizia inițială ca ea să primească despăgubiri de … o sută de ori mai puţin decât cele cerute.

 * * *

Așadar, am luat metroul de la Gara Basarab. Era din cele vechi, mâzgălit îngrozitor de bezmeticii cu spray-uri ce se cred artiști. Artiști ai mizeriei… Stația Parcul Basilescu se află la câțiva metri de intrarea în parc. Cine intră în parc trebuie să fie foarte atent la porumbeii aciuați pe-acolo, care au acoperit asfaltul cu un… covor de producție proprie. Și încă mai lucrează la el…

Nu-mi mai aminteam ca parcul să fie atât de mare, singurul lucru pe care l-am recunoscut fiind teatrul de vară, cândva gazda multor spectacole, astăzi o ruină. Se remarcă stilul sovietic, o adaptare a unor elemente prezente în arhitectura elenă, neapărat cu coloane. De asemenea, elementele decorative aplicate pe fațadă conțin o stea cu cinci colțuri, stilizată.

În perioada comunistă, parcul, sau ce mai rămăsese din el, a fost rebotezat Nicolae Bălcescu. Astăzi, busturile celor doi Nicolae stau față în față, despărțite de un frumos aranjament floral…

În fața parcului, dincolo de linia de tramvai, în mijlocul unui parc măricel, se află biserica „Sfântul Nicolae şi Sfânta Ecaterina“, ridicată la sfârșitul secolului XIX de Nicolae Basilescu, inițial proprietate particulară şi capelă, loc de înhumare a membrilor familiei ctitorilor. Abia în 1943 a devenit  parohie, încadrată în bugetul statului.

Biserica este foarte frumoasă, cărămida aparentă, vopsită în vișiniu, contrastând cu albul restului construcției. Lângă biserică se află o cruce închinată eroilor Războiului de Reîntregire, iar la intrarea în parcul bisericii, o frescă amintind de martiriul Brâncovenilor.

După ce am aprins o lumânare la capela bisericii, am luat-o la pas pe una din străduțe. Liniște, verdeață, flori și… vilișoare, vile și viloaie… Există chiar și un complex rezidențial împrejmuit și cu barieră la intrare. Am trecut și pe lângă monstruosul grup de clădiri Petrom, care nici fotografie n-a meritat…

Ne-am înapoiat în oraș și, după ce am mâncat la ”Codrii Cosminului”, am luat-o pe Berzei, să vedem cum mai evoluează ”artera lui Oprescu”. Lucrările sunt suspendate până ce Ministerul Dezvoltării și Primăria concep un plan comun. Am făcut câteva fotografii, cine știe ce se mai întâmplă… Și, rămâne cum am stabilit: e frumos orașul nostru…

Anunțuri

16 Responses to “BASILESCU”


  1. 1 Stralucitarios Intaiul de Fezerland&Gaschka
    August 2, 2011 la 13:15

    se vede ca esti un om cultivat, calatorit. vei iesi cronicar. ma gandesc sa deschid si eu UN BLOG, sa-mi scriu impresiile.

  2. 2 Sam Murray
    August 2, 2011 la 13:33

    Păi, de când aștept blogul tău, Fezerel… O să ai în mine un vizitator permanent.

  3. 3 jeromelebanner
    August 2, 2011 la 13:47

    Și, rămâne cum am stabilit: e frumos orașul nostru…

    Si cum spuneai ca bucale e doar o Romanie la scara mai mica, mi-am adus aminte de bancul cu frumoasa tara, pacat ca e populata.

    Misto teatrul de vara din Bucalele Noi. E clar, zona merita o vizita, multumim din nou, Sem.
    In ceea ce priveste sistarea lucrarilor la Matache, daca am retinut bine termenii juridici, Curtea de Apel a invalidat hotararea primariei prin care se declara zona respectiva ca zona de interes public. prima consecinta pe care o vad este faptul ca expropierile sunt lipsite de baza legala, situatia e mai imbarligata decat in situatia cand TAS-u va reabilita Craiova; si probabil ca trebuie cumva sa se ajunga la starea initiala. si ce bucurie o fi pt. fauna pestrita din zona

  4. August 2, 2011 la 14:05

    Altu`: fezerel. Tosh, eu la astia le-as da suturi orihinal, ca lui Leasa!

  5. 5 Priapus
    August 2, 2011 la 17:38

    Da, e minunat…Pacat ca-I locuit…

  6. August 2, 2011 la 18:34

    A pierdut echipa ta de beizbol?

  7. 7 Ripper
    August 4, 2011 la 05:15

    Felicitari pentru acest post, Tosh! 😉
    Bucurestiul de odinioara are un coltisor aparte in sufletul meu. Cu ceva ani in urma am inceput sa fotografiez cladirile vechi din Bucuresti, de fapt cam tot ce apartine trecutului, neferindu-ma desigur la trecutul comunist ci la cel din perioada interbelica, epoca bunului gust in arhitectura. Probabil ca aceasta predilectie a mea pentru arhitectura acelor ani isi are sorgintea in copilaria petrecuta intr-un astfel de bloc din centrul Bucurestiului.
    Ah, si mi-ai facut pofta de o Busuioaca de Bohotin, bata-te… 🙂

  8. 8 Sam Murray
    August 4, 2011 la 10:13

    Da, și eu sunt fascinat de arhitectura veche, din vremurile când oamenii se gândeau la detalii. Din păcate, reconstrucția Bucureștilor, care – vrem, nu vrem – a ridicat orașul de la stadiul de town la cel de city, a oferit oamenilor condiții mai civilizate de locuit, dar nu a ținut cont de aspect, de imagine. Dacă unele cartiere, cum ar fi Giuleștii sau Titanul, s-au născut prin raderea cocioabelor și înlocuirea lor cu blocuri (așa urâte, cum sunt majoritatea, dar nu insalubre…), în alte părți s-au distrus adevărate comori. Am fost martorul demolării zonei în care sunt acum Casa Poporului și blocurile care se întind spre Panduri. Erau și case amărâte, dar unele erau vile cochete, cu splendide elemente decorative. Iar printre dărâmături am văzut băi cu mozaicuri minunate și sobe sau cheminée-uri superbe… Dacă ar fi existat măcar ideea de a păstra doar zidurile clădirilor și a construi ceva nou în interior (așa cum văd că se mai face pe ici, pe colo), altul ar fi fost aspectul zonei. Chiar și azi, simpla renovare a unor clădiri vechi și evidențierea ornamentelor cu culori contrastante ar scoate la iveală surprinzătoare frumuseți…

  9. August 31, 2012 la 14:56

    interesant articol… doar ca sunt si cateva aberatii… Bazilescu detinea fabrica ZAREA? povestea de mai sus este din perioada interbelica. Zarea este fosta fabrica de sampanie Mott nationalizata de catre comunisti in 1948. Dupa aceasta „redenumire” fortata a lui Mott&fils, ZAREA „inghite” si fabricile Bazilescu, Rhein si alte mici afaceri cu acelasi profil.

  10. 10 Sam Murray
    August 31, 2012 la 15:47

    Vă foarte mulțumesc, domnișoară/doamnă, pentru risipirea celor ”câteva aberații”. Vă rog să îi lămuriți și pe cei de la Wikipedia asupra istoriei respective. Nu de alta, dar de acolo aflăm că:
    ” Compania Zarea a fost fondată de Wilhelm Mott în 1912. Venit din Germania, dupa ce a lucrat cățiva ani la fabrica de șampanie Rhein, Wilhelm Mott a înființat o mică fabrică proprie în Calea Griviței[4]…

    Conform unei alte surse[5], Familia de viticultori Basilescu a fost cea care a fondat in perioada interbelica fabrica care s-a numit mai tarziu Zarea.”

  11. 11 Priapus
    August 31, 2012 la 15:57

    Mai esti si fudul… 🙂 N’ar trebui sa-ti zic tocmai io sa nu iei de buna tot ce scrie pe Wikipedia…

  12. 12 Sam Murray
    August 31, 2012 la 16:00

    Ai dreptate, probabil că și tu iei de bun tot ce scriu o mire, un Altona, un… 😉

  13. 13 Priapus
    August 31, 2012 la 16:31

    Bine-nteles!!! 🙂 Haltona, my role model…. 🙂

  14. 14 Patton
    Ianuarie 6, 2016 la 08:01

    Altona are mai mult har decat regizoru si saritoru’ in lungime la un loc…dar nu insist , nu vreau sa ranesc sentimentele de dragoste de sine in inimoara lui dawson, acest nestemat al poeziei si filmului dambovitean…

    Uite aici un cantesc al unei prime doamne pentru toti fecesebistii cu valente artistice:

  15. Ianuarie 6, 2016 la 09:10

    Jenerale, n-ai decat sa-ncerci sa ne jignesti cat vrei, nu ne-atinge atacul, ca-i ca atunci cand vine un manelist si spune ca Mozart e de cacat, pe cand Salam ruleaza, deci fix pix. Carla Bruni da, e bunaciune, dar mi-e ca tu incerci acum sa ne vorbesti despre rochiile ravasitoarei Carmen si nu stiai cum sa faci introducerea in subiect.

  16. 16 Sam Murray
    Ianuarie 6, 2016 la 23:14

    Bre, Pattoane, ce poate omu` să-ți răspundă când tu îl ai icoană pe Haltona? Sacu` și petecu`… Șumudică și Alexa… Panco și Nico… Cofetaru` și masonu`… Reperele tale, vai de ele…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Dawson pe LA FAMIGLIA
Красная Армия pe LA FAMIGLIA
Sam Murray pe LA FAMIGLIA
xray pe LA FAMIGLIA
Sam Murray pe LA TREABĂ!

%d blogeri au apreciat asta: