Archive for the 'Fotbal' Category

22
Feb
18

MĂR


1-5 e un scor care arată ce departe suntem de ceea ce se joacă azi în Europa. Acum, vorba aia, la ce să ne așteptăm când până și cu  Dinamo s-au chinuit băieții noștri… Când iei două goluri de la Pešić și Torje (!!!), ce să faci în fața unuia ca Anderson, sau a unui Immobile?

Da, scorul e mare, foarte mare, dar nu asta m-a întristat, ci modul cum am pierdut. Lamentabil. Am fost depășiți net, la toate capitolele. Pe ”Olimpico”, Lazio a fost… steaua.

Totul mi se pare că a fost decis, în primul rând, de condiția fizică, de viteză. Presupun că Dică era conștient de forța de atac a lazialilor și a încercat s-o contracareze prin ceea ce a vrut el să fie o așezare avansată, un pressing care să încurce intențiile ofensive ale adversarului. Dar totul a fost făcut praf prin mobilitatea extraordinară a italienilor, prin viteza care a făcut să mi se pară că sunt… mai mulți. În apărare sau în atac, italienii erau mereu în superioritate numerică. Lui Vlad, în ciuda celor cinci goluri primite, nu i se pot reproșa multe. Apărarea a fost franjuri, cu Benzar și Morais catastrofali, cu Găman bezmetic și Planić alternând puținele reușite. Mijlocul nostru a fost inexistent, incapabil să ajute apărarea, incapabil să susțină atacul. Nedelcu, Tănase și Texeira nu cred să fi jucat vreodată atât de prost. De Budescu evit mereu să vorbesc. Pentru că e în stare să te scoată din minți tot meciul, dar îi ies 2-3 faze decisive și-i ierți tot. Așa că îi las pe alții să aprecieze ce și cât a făcut în seara asta… Man, subțire. Gnohéré, singur împotriva tuturor. După pauză, Filip și, mai ales, Coman, au fost mai buni decât înlocuiții Tănase și Nedelcu, dar fără ceva notabil.

O înfrângere grea, dureroasă, dar măcar steliștii au fost acolo, muiați de ploaia romană, bătuți măr de o echipă fruntașă a campionatului italian. Alții, ca întotdeauna, în fața televizoarelor, pregătindu-se pentru doar ei știu ce, persiflând echipa care ajunge mereu acolo unde ei  doar pot visa fără speranță…

Anunțuri
19
Feb
18

CUM SĂ TE-MPIEDICI SINGUR


Am mai spus-o, poate mai mult decât victoria, ceea ce îmi doresc de la echipa noastră este să joace fotbal. Fotbal adevărat. Ori, ce diferență față de ce am văzut în meciul cu Lazio… Cu toate modificările făcute, cu Enache, cu Ovidiu, cu Budi și Man rezerve, ba și fără vârf, să smulgi egalarea în ultimul moment în fața unei echipe mult inferioare e, totuși, rușinos… Așadar, Dinamo – Steaua 2-2…

Nici nu mai știu câte ocazii clare s-au ratat incredibil, începând chiar cu dubla Ovidiu-Enache din minutul 2. Gafele apărării, pe care le-am remarcat în aproape fiecare partidă, puteau să ducă rușinea la maximum. Primul gol a fost ca un cadou făcut dinamoviștilor, putea fi evitat printr-un simplu șut în afara terenului, așa cum făcuseră de atâtea ori dinamoviștii, fără nicio jenă. Dar Planić a dat o pasă moale spre portar, iar Vlad a preferat să respingă spre centrul terenului. Și de acolo mingea a ajuns, până la urmă, la Pesić. Vreo 5-6 steliști se îngrămădiseră spre dreapta, lăsând jumătate de careu liber și poarta fără nicio apărare. Doar Enache n-ar fi reușit să înscrie dintr-o astfel de ocazie… Ce să mai zicem de golul lui Torje, aproape comic. Noroc cu ultimele zece minute, în care Man și Texeira au mai dres busuiocul…

Și uite-așa, în loc de o victorie lejeră, chiar la scor, Steaua a scos cu greu, in extremis, o remiză. O remiză, repet, rușinoasă. Ne-am împiedicat singuri. Dar reacția dinamoviștilor după golul egalării merită toți banii…

Drept care am ajuns să fiu fanul lui Dinamo în meciul de la Giurgiu, ca să mai avem două ocazii de a-i întâlni. Că nu ne-o urmări ghinionul la infinit… Ca să vedem și noi niște meciuri ca lumea, niște victorii concludente… Numai că n-avem noi norocul ăsta, tot trimit astralii  haita-n playout. Dar, cu sau fără Dinamo în playoff, singurul  lucru la care trebuie să se gândească băieții lui Dică este titlul. Ori, cu un joc ca ăsta de azi, mi-e că va fi tristețe mare…

*

P.S.

Să nu uit de coregrafia ”nemaivăzută” cu care ne-au fericit spartanii… Bre, vă spun sincer, n-am priceput de ce s-au chinuit atâta să spoiască cearceafurile cu câini, cu Hâldan și cu Coana cu Coasa (!?!). Eu, văzându-i pe flăcăii ăia care trăgeau zdravăn de funiile alea, hopa-sus, am crezut că vor să ne arate că acu`… trag sforile, dacă nu le-a lăsat Borcea butoanele… Așa că am căutat explicația. Și am găsit-o pe doardinamo.ro (există și așa ceva…).  Strict autentic!

Coregrafie extrem de emoționantă pe Național Arena. Dinamoviștii au pus în scenă eterna luptă dintre bine și rău. Binele este reprezentat în peluza Cătălin Hîldan de un suporter dinamovist cu doi câinii care par fi (par fi?!?)cei de pe emblemă, iar răul este întruchipat de moartea însăși.

Mesajul coregrafiei este sugestiv: ”Trecem peste toate, ne luptăm cu moartea…  când se unesc câinii, ZIUA ÎNVINGE NOAPTEA. Apoi o cuvântare care îi aparține lui Matei Basarab (interesantă alegere chiar în anul centenarului), te-a făcut să vezi o scenă de luptă în fața ochilor dacă ai fost prezent pe stadion.

Apoi suporterul dinamovist a dat drumul la cei doi câini și…după o luptă aprigă, binele învinge răul! Foarte emoționant este și speach (speach?!?)-ul lui Dan Cucu, suporterul dinamovist care chiar se luptă cu moartea, el fiind aproape să învingă cancerul.

Lui Avram Iancu ii puseseră deja vestuță roșie, Matei Basarab mai lipsea dintre fanii lui Dinamo… Dar ce treabă au cei doi eroi ai neamului cu ”cei doi câini ce par fi cei de pe emblemă” ? Și, să-mi fie iertat, dar cum se unesc câinii?Și oare or fi de același sex!?!… Oricum, la viitoarea coregrafie sper să fie și instrucțiuni de descifrare, să nu mă mai chinui atât.

 

18
Feb
18

AVANCRONICĂ


Pa, bre, Adame! Noi am scăpat!

– Râzi, tu, râzi, ploieștene, dar tocăniță ca la RIN nu mai pupați voi…
– Las`, c-o să-ți trimit niște krastaviciki de la Sofia, că i-au plăcut și lui papa Rivaldo.
– Bochilă, tu unde o să joci?
– Departe de playout! Succes în derby-ul cu Colentina, au pregătit băieții o coregrafie pe cinste!
– Pe mine m-au pus să-i învăț pașii de samba, să danseze cu Mister Vasile pe pistă.
– Păi, atunci poate pui o vorbă și pe lângă niște fete de la voi, de la Carnaval. O trimit câteva zile acasă pe Zuzana mea, cât e ea de Miss Slovensko…
– Pianist aveți, de tromboniști e plin pe-acolo, guriști așijderea, vă mai trebuie cineva care să bată toba. Dar găsiți voi prin Groapa aia.
– De meciul de diseară nu mai e cazul să vorbim, ca ne-ntristăm. Măcar Boss Gigi a fost băiat salon, că nu l-a pus pe Mister Dică să joace cu Pacionel și Ianis Stoica…
– Ei, lasă, nu-i bai, că jucați cu viitoarea campioană. Hai, succesuri! Sepsi, Concordia si Juventus, v-a sunat ceasul!

– Augh! Augh! Augh!

P.S. Sper să râdem și după, că nu știu care Steaua joacă diseară: aia din meciul cu Gazul, sau aia din meciul cu Lazio…

16
Feb
18

I-AM BĂTUT, BRE!


gnohere-12Să fim sinceri, câți dintre  noi s-au așteptat la victorie? La urma urmelor, adversarii veneau din Serie A, care e altceva decât Liga noastră. După 24 de etape, Lazio e pe locul 5, la doar două puncte de locul 3, ocupat de Inter. Jucătorii laziali sunt evaluați la  milioane, zeci de milioane de euro, și nu de către unii ca guralivul nostru GgB…

După meciurile din acest an, după jenantele prestații cu Gazul și cu Clujul, toți ne cântau prohodul. E suficient să revedem ce s-a scris în ultimele săptămâni și, mai ales, comentariile ”entuziaste” ale suporterilor celorlalte echipe, cu osebire ale fanilor echipei ce tânjește la un loc în play-off, sau ale celor ai defunctei din Giulești. Într-un fel e de înțeles: dacă echipa ta nu mai există decât prin coregrafii adesea inepte, ce altă bucurie să ai? Vreun eșec al coșmarului roș-albastru… Știți, ăia ai ciobanului, clona, FC FCSB. ”La falsa Steaua”, cum îi zicea frustratul Gabi Safta în ”La Gazzetta dello Sport”. Clona? Păi, dacă-i așa, de unde ”rivalitatea istorică”? De ce nu fac ei coregrafii la meciurile din liga a 4-a, dintre ”adevăratele” Steaua și Dinamo? O altă dovadă a meschinăriei celor ce se cred spuma suporterilor… Dar să-i lăsăm în durerea lor, să vedem ce-a fost aseară.

Așadar, Steaua noastră a întâmpinat echipa din capitala Italiei cu un portar de 19 ani în spatele unei apărări ce se întrecuse în gafe până atunci, fără cel mai constant dintre ei, Momčilović, cu Nedelcu cel făcut praf de patron, fără  mereu suferindul, ba de una, ba de alta, Alibec.Tribune pline, în ciuda orei imposibile. Oamenii veniseră să vadă Steaua lor, lângă care se aflaseră mereu, ei, părinții și bunicii lor. Din 1947 până azi…

Și ați văzut… Poate nu a fost un meci mare, băieții noștri ne-au oferit momente mult mai bune în zecile de ani de când evoluează în cupele europene. Diferența între fotbalul românesc și cel italian e evidentă, vorba cântecului: banii vorbesc. Dar am văzut aseară ceea ce așteptăm de la ei mereu: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă. Am avut de toate – faze frumos construite, dar și erori, ratări de ambele părți, dar n-am mai văzut refuzul de a juca, fața urâtă a fotbalului pe care ne-o oferă mai toate echipele campionatului nostru, pentru care important e doar rezultatul, indiferent de modul în care e obținut. Putea fi o victorie mai concludentă, așa cum, cu puțin noroc, Lazio putea pleca învingătoare. Ăsta e fotbalul, rezultatul de pe tabelă e cel ce rămâne. Iar noi rămânem cu amintirea unei victorii muncite, o victorie care ne-a umplut sufletul de mândrie. Din respect pentru ceea ce am văzut, poate, pentru prima oară după mult timp – ECHIPA – nu am să mă refer la felul cum a evoluat fiecare din cei 14. Toți au contribuit la acest rezultat, toți merită felicitați pentru acest 1-0, prima victorie în fața unei echipe italienești în cupele europene. Vă amintiți ce am simțit după chinuita victorie de la Mediaș? Tot victorie, nu? Dar câtă dezamăgire față de jocul încâlcit al steliștilor. Pentru că, mai presus de rezultat, ceea ce așteptăm mereu de la Steaua noastră e… fotbal, jocul acela cu care ne-au încântat viteziștii lui nea Imi, jocul acela care a îngenuncheat nume care înseamnă ceva: Barcelona, Ajax, Chelsea…

Desigur, prioritatea momentului e campionatul, cel de-al 27-lea titlu pe care ni-l dorim. Un titlu ce părea că va fi câștigat lejer, adversarii din campionat sunt evident mai slabi. Dar, dacă alții nu pot, ne încurcăm și singuri. Și așa am ajuns să pierdem numeroase puncte acolo unde credeam că e suficient să apărem pe teren. Dar am uitat de ceea ce se cere, de ceea ce am văzut aseară: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă… Când băieții noștri vor adăuga asta talentului și valorii lor individuale, abia atunci vom putea depăși veșnicul obstacol care este bezmeticul de la Palat, cel ce are, parcă, plăcerea masochistă de a-și distruge propriile vise, abia atunci vom putea spera să îndeplinim premoniția lui MM: hegemonia. Dar până atunci mai e mult… Sau, poate, nu prea…

11
Feb
18

STATUS QUO


1-1 cu CFR Cluj, care rămâne leader. Nu-s prea multe de spus după meciul din seara asta. Sau, dimpotrivă, putem discuta ore și zile întregi… Dar, vorbă multă, sărăcia omului.

Steaua a arătat din nou slăbiciunile pe care le-am remarcat adesea: panica din careu la orice minge ajunsă, chiar și întâmplător, acolo; mijlocul ineficient atât în fazele de apărare, cât și în cele de atac; atacul fără vlagă.

Un meci care trebuia câștigat, care putea fi câștigat, pentru că adversarul a fost, totuși subțire. S-a primit un gol caraghios, pCFRoate neregulamentar. Gafele puteau să mai aducă un gol, chiar două, ceea ce ar fi fost catastrofal. Egalarea a venit greu, chinuit, dintr-un penalty norocos (dar corect acordat), iar alte ocazii clare n-au fost. E mult prea puțin pentru o echipă ce-și dorește titlul. Am tot așteptat ceva pe măsura valorii lotului, dar poate că i-am supraevaluat pe mulți dintre viitorii vânduți pe zeci de milioane, dacă ne-am lua după GgB.

Nu, de data asta nu sunt cusurgiu. Dar ce am văzut aseară, ce am văzut în majoritatea meciurilor Stelei, a fost un joc modest al unei echipe modeste. Pianiștii Stelei au fost egalii unora obișnuiți doar să care pianul… Dacă în Liga I poate fi posibil să câștigi titlul cu așa ceva, în Europa putem avea surpriza unui dezastru… Și nu e mult până joi. Dar mă amăgesc și eu cu frazele stereotip: ”speranța moare ultima”, ”balonul e rotund”, ”se-mpiedică ea Barça, darămite Lazio.”. Chiar și așa, situația e albastră rău…

05
Feb
18

LIPSIT DE IMPORTANȚĂ


Îmi dă telefon un ”câine” cu care mă mai întâlnesc câteodată când plimbăm fiarele. ”Cum, n-ai scris despre meciul de aseară?” ”N-am scris, bre, e lipsit de importanță…” Și a început săracul să se vaite – că Negoiță, că Miriuță, că Hanca, că las` că vine Torje. N-am zis nimic, dar vouă vă spun: a fost un meci cu două apărări de tot râsul. Oltenii ar cam trebui să vadă că Astra și Botoșanii, ba chiar și Viitorul, sunt cu ochii pe locul 3. Dinamo și-a consolidat poziția de leader al  play-out-ului. Păcat că nu-i mai prindem și în play-off. Dar asta înseamnă ca, în meciul de adio, alde Denis și Dennis să fie serioși și să vedem pe tabelă măcar un repetir al scorului cu oltenii de la Severin. Dacă nu s-o putea mai bine…

03
Feb
18

CE FU ASTA, DICANE?


wtf_reaction_gifVictorie! 2-1!!!

Cum, bre, de la ăștia așteptăm noi al 27-lea titlu? În afară de Găman și Pintilii și cele cateva sclipiri ale lui Budescu, ce-am văzut? Păi, jucătorii de zeci și sute de milioane s-au chinuit cu echipa second-hand din Mediaș… Orice minge aruncată în careul stelist e pericol maxim… Mijlocul se bâlbâie și-n atac și-n apărare… Alibec a marcat, în sfârșit, dar a avut grijă să ia un cartonaș care face să jucăm fără vârf tocmai împotriva celei mai compacte apărări… Cine să treacă de zidurile ridicate de Bursuc în fața porții lui Arlauskis? Firavii Man și Tănase? Moș Filipe e mai proaspăt decât mult mai tinerii lui coechipieri, dar în el să ne fie speranța?

Hai, că m-am enervat rău! Dar, vorba aia, speră ei spartanii că prind play-off-ul, chit că le suflă și Iașii-n ceafă, și să nu m-aștept eu la o minune mai mare ca aia de la Liberec?…

Și să nu mă-ntrebați de Lazio. Nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale!

P.S.

În limbajul specialistului, în cazul acesta Ilie Dumitrescu, textul de mai sus se traduce astfel:

O echipă care vrea să câștige eventul a reușit rar să câștige un duel aerian și a avut mari probleme pe cele două benzi, dar și la construcție. La Steaua e o problemă de omogenitate, mi s-a părut ezitantă la fazele fixe. Și Dan Petrescu insistă pe astfel de momente, așa că e îngrijorător. În plus, când adversarul face presing, mai ales în jumătatea adversă, Steaua suferă.Eu cred că Pintilii și Nedelcu nu aduc siguranță pe faza defensivă, asta s-a văzut prin faptul că Gaz Metan a reușit să atace și să aibă ocazii. Dar cei doi nu aduc nici plus pe faza ofensivă și construcția devine previzibilă și lentă. Este primul meci din 2018, dar sunt multe lucruri de pus la punct




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

Comentarii recente

Unlucky pe MĂR
Ovidiu pe MĂR
Dawson pe MĂR
Dawson pe MĂR
Dawson pe BAFTA 2018

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Anunțuri