0-2 și… 0-2

Deci, ne-am lămurit… Cei care mai sperau într-o minune își făcuseră calculele așa: mai sunt 8 puncte, CFR pierde la Sepsi, iar de la Nașu` Gică luăm lejer cele 3 puncte, că`z doară și Argeșul i-a bătut, ba chiar la Constanța, nu? Așa că mai rămân 5 puncte, 3 după înjumătățire, după care, vorba lui GgB, pac-pac!

Numai că am văzut iar de ce CFR n-are cum să piardă titlul nici anul ăsta. Păi, ei cu 2-0 la Sepsi și noi 0-2 cu Farul pe Arenă. Și se făcură unșpe puncte. De jocul mizerabil al băieților lui GgB nici n-are rost să mai vorbim, au fost penibili în apărare, brambura la mijloc și haotici în atac. N-au fost în stare să dea măcar un gol echipei căreia până și amărâții din Clinceni le-au băgat 2. Iar noi… zero! Și doar printr-un noroc n-am asistat la o înfrângere cu  un scor care să intre în istorie…

Ce e haios e că șpețialiștii au tras concluzia: Finu` Gigi i-a dat 3 puncte lu` Nașu` Gică, să fie sigur că ajunge-n playoff. Iar în playoff, nașu` îi întoarce omenia și-i oferă cele 6 puncte, ba îi și căpăcește pe cheferiști. Și gata, Steaua-i campioană! Aș râde, dacă n-ar fi tragic… Că jucând în halul ăsta nu știu ce pretenții mai pot avea Tănase&co. Vorba lui Toni Petrea: „Dacă vom juca așa, vom avea probleme și pentru locul 2.” Și nu pot să nu mă gândesc ce-i așteaptă în Europa, că or prinde și ei un loc care să le asigure o prezență în vreo cupă mai micuță, cu părăluțe mai puține…

CUȚU ȘCHIOP (86)… DA` BUN DE GURĂ

De Steaua n-are rost să mai scriu. Dacă și de Mioveni se-mpiedică, ce pretenții să mai ai? E clar, locul 2 scrie pe ei. A câta oară?

Noroc că acreala de după fiecare meci al Stelei au grijă să mi-o mai îndulcească dedebiștii. Flăcăii ăștia sunt inimitabili, de la conducători la jucători și, mai ales, la haita din tribune, mereu cu coada băț, chit că-s cu botu` pe labe.

După mazilirea lui Rednic, Muribunda din Groapă a adus ca antrenor un alt fost jucător al „câinilor”, Flavius Stoican, și a continuat politica de New-new-new cu o grămadă de transferuri de jucători de care nu prea s-a auzit. Debutul a fost pe 21 ianuarie, un 1-2 la Pitești, urmat de trei înfrângeri la scor tot mai mare: 0-3 cu Steaua, 0-4 cu Botoșani și 1-6 cu Craiova lui Rotaru. După un 0-0 norocos cu UTA, Stoican a prins glas și, în pur limbaj dedebist, a declarat pompos: „Am venit aici să salvăm cel mai mare brand din istoria fotbalului românesc!” I-auzi! Nu știam că Steaua are nevoie să fie salvată de Flavius cel Mare…

Ei, și vă dați seama ce-i la gura muribunzilor după strălucita victorie împotriva galacticilor din Mediaș. Un 4-0 cu o echipă încropită cu chiu cu vai după plecările jucătorilor neplătiți de atâta amar de vreme de un club în prag de desființare… Muri e mândru că, după 3 meciuri în care au luat 13 goluri, au urmat 2 fără gol primit, așa că ochiul lui ager oxervă o îmbunătățire și decretează: „De aici pornește o reconstrucție și o luptă grea pentru a ne îndeplini obiectivul.” Să vedem ce-or zice Săpunaru și ai lui, care-i așteaptă în etapa următoare… C-apoi vin Sepsi și… CFR. Și ce-o mai urma-n lupta pentru a-și „îndeplini obiectivul”. Halal obiectiv! Lasă, bre, că poate om avea parte de derby-urile matinale. Cu CSA Talpan, de exemplu…

UF!

Așadar, cu un minut înainte de sfârșitul derby-ului Steaua-CFR, scorul era 3-2 pentru clujeni și diferența dintre cele două echipe era de 13 puncte. Soarta campionatului era decisă. Numai că Steaua a egalat în prelungiri și diferența a revenit la 10 puncte. După care a urmat seria de trei remize clujene, în timp ce Steaua a câștigat două partide și a făcut un egal cu mititeii. După 25 de etape rămâneau doar 6 puncte de recuperat…

Etapa a 26-a nu părea a schimba ceva, întrucât CFR juca la Mediaș cu o echipă în dezagregare, care nu putea emite pretenții, iar Steaua primea vizita Chindiei.

Și, iată, neplătiți de un car de vreme, fără mari speranțe la rezolvarea situației, medieșenii i-au ținut în șah pe campioni. Meciul se îndrepta spre un 1-1 care, paradoxal, dezavantaja gazdele prin câteva ratări ale unor clare situații de gol. Numai că, taman acum, a revenit proverbiala baftă a CFR-ului: gol norocos în prelungiri, după o serie de gafe în apărarea medieșeană. O victorie in extremis care mărea la 9 puncte distanța față de Steaua.

Meciul Stelei se anunța destul de dificil, chiar dacă târgoviștenii aveau cel mai slab atac (15 goluri în 25 de etape!). Nu de alta, dar, baricadându-se în apărare, nu primiseră decât 18 goluri, cu 4 mai puține decât Steaua… Deci, cel mai bun atac împotriva unei apărări aglomerate și țâfnoase. Și, ce să vezi? După vreo 20 de minute, scorul era 2-0. Nu, nu pentru gazdele ce visau la titlu, ci pentru amărâții la care vedeta nr.1 era caraghiosul Daniel Popa. Și ce gol a dat vedeta… O torpilă din lovitura liberă obținută după un fault prostesc al aceluiași gafeur pe nume Iulian Cristea. Bineînțeles, și al doilea gol a avut la bază brambureala din apărarea stelistă. Se profila surpriza campionatului? Toată prima repriză steliștii au pedalat în gol. În gol, dar fără gol… Treaba s-a schimbat după pauză, când lucrurile păreau a reveni la normal. 1-2, 2-2, 3-2! Și-am răsuflat ușurat. Putea fi și 4-2, dar golul lui Ianis Stoica a fost anulat de arbitru, pe bună dreptate, zic eu. Dar putea fi și 3-3, după un  senzațional călcâi al unui atacant al Chindiei. Și aici a intervenit arbitrul și l-a anulat, iarăși îndreptățit. Una peste alta, o victorie in extremis de la care aproape că îmi luasem gândul. Dar totu-i bine când se termină cu bine, chit că eu tot nemulțumit sunt de jocul băieților. Să-i văd sâmbătă ce-or face. Acu` nu ne-om împiedica cu Miovenii, nu? E drept, nici „derby-ul” ceferist nu poate avea alt rezultat decât victoria clujenilor. Așa că rămân tot 6 puncte. Bine, bine, 3 după înjumătățire…

P.S. Muribunda a smuls un egal la Arad, încă un punct la zestrea sărmană. Suficient ca să dea din coadă de zici c-au bătut Barcelona, nu alta…

CUȚU ȘCHIOP (85): WE LOVE TENNIS

Cu fotbalul ați văzut cum stă Muribunda: din cele de 25 de meciuri disputate, au câștigat 3, au remizat 3 și au pierdut 19 (nouăsprezece!). Așa că băieții au trecut la tenis. După setul luat de steliști cu 6-0, hop și oltenii lui Rotaru: 6-1. Și chiar în Groapă… Cine se mai înscrie? Mâine e meci la Arad. Oare și acolo? Totuși, sunt mari șanse să scape, că arădenii nu le prea au cu golul – doar 19 în 25 de etape. Dar, mai știi? Balonul e rotund…

P.S. Helmuth Duckadam: „Dinamo se amăgesc singuri că pot salva această corabie, care, practic, e eșuată. Ei merg din rău în mai rău… La Dinamo nu ai ce să gestionezi, se încăpățânează ei ca să salveze corabia, anul viitor vor avea aceeași problemă. Nu văd altă soluție, poate doar cum au procedat cei de la Rapid. Un faliment, o echipă luată de la zero… Ce rost are să te faci de râs de la etapă la etapă?”

UN 3-0 FÂSÎIT

Bre, nu credeam că e vreo echipă mai slabă decât Muribunda din Groapă. Și uite că am văzut la treabă cârdul de academicieni de ocazie aduși în grabă de prin cine știe ce coclauri. Îngrășat porcu-n ajun, ce mai… Și, na, și cu ăștia ne-am scremut pe teren. Da, sigur, o victorie cu 3-0 e foarte prețioasă, mai ales că Super Dan și cheferiștii lui nu prididesc cu poticnelile. Ultimul lor meci a adus o nouă remiză, după cele cu Botoșani și cu rotarii din Craiova. De data asta, debeliucii n-au reușit să dea măcar un gol arădenilor. Așa că distanța e de numai 6 puncte, 3 după înjumătățire. Vom asista la o răsturnare a situației? Totul e posibil, că doar balonul e rotund, nu?

Dar, văzând jocul împleticit al steliștilor, mi-e greu să cred că vom reuși (în sfârșit…) să-i vedem pe alde Crețu, Coman și ceilalți în tricouri de campion. Iar o să ziceți că-s cusurgiu, dar să vă văd dacă puteți să afirmați, cu mâna pe inimă, că vă place cum joacă Steaua. În orice clipă a meciului e posibil, să zicem, ca fiorosul Crețu să bâlbâie o minge și s-o ofere pe tavă unui adversar rămas singur cu Vlad… Mijlocul, mereu altul, la fel – dribblinguri eșuate, pase ratate care pun adversarul pe pe contraatac. Iar atacul, cu un Coman parcă mahmur, cu Tănase sau Cordea incapabili să paseze precis, cum făceau cândva, cu șuturi care trec metri buni pe lîngă sau peste poartă, la ce să ne așteptăm de la ei? Centrările în careu mă îmbolnăvesc, rareori ajung unde ar trebui. Și uite-așa, în loc să le umple academicienilor plasa cu goluri, s-au oprit la doar 3, și alea cu oareșce șansă. În lipsa lui Petrea, Pintilii iar a făcut niște schimbări aiuritoare. Mă rog, nu mai găsește altă șansă să-i arunce în luptă pe copiii ăia…

Uite, de-asta nu cred că avem vreo șansă la titlu. Dar poate ne ajută cheferiștii în continuare, că nici ei nu mai joacă cine știe ce. Dar tare mi-e că iar rămânem cu gigismele și memismele care umplu presa și televiziunea…