UF!

Așadar, cu un minut înainte de sfârșitul derby-ului Steaua-CFR, scorul era 3-2 pentru clujeni și diferența dintre cele două echipe era de 13 puncte. Soarta campionatului era decisă. Numai că Steaua a egalat în prelungiri și diferența a revenit la 10 puncte. După care a urmat seria de trei remize clujene, în timp ce Steaua a câștigat două partide și a făcut un egal cu mititeii. După 25 de etape rămâneau doar 6 puncte de recuperat…

Etapa a 26-a nu părea a schimba ceva, întrucât CFR juca la Mediaș cu o echipă în dezagregare, care nu putea emite pretenții, iar Steaua primea vizita Chindiei.

Și, iată, neplătiți de un car de vreme, fără mari speranțe la rezolvarea situației, medieșenii i-au ținut în șah pe campioni. Meciul se îndrepta spre un 1-1 care, paradoxal, dezavantaja gazdele prin câteva ratări ale unor clare situații de gol. Numai că, taman acum, a revenit proverbiala baftă a CFR-ului: gol norocos în prelungiri, după o serie de gafe în apărarea medieșeană. O victorie in extremis care mărea la 9 puncte distanța față de Steaua.

Meciul Stelei se anunța destul de dificil, chiar dacă târgoviștenii aveau cel mai slab atac (15 goluri în 25 de etape!). Nu de alta, dar, baricadându-se în apărare, nu primiseră decât 18 goluri, cu 4 mai puține decât Steaua… Deci, cel mai bun atac împotriva unei apărări aglomerate și țâfnoase. Și, ce să vezi? După vreo 20 de minute, scorul era 2-0. Nu, nu pentru gazdele ce visau la titlu, ci pentru amărâții la care vedeta nr.1 era caraghiosul Daniel Popa. Și ce gol a dat vedeta… O torpilă din lovitura liberă obținută după un fault prostesc al aceluiași gafeur pe nume Iulian Cristea. Bineînțeles, și al doilea gol a avut la bază brambureala din apărarea stelistă. Se profila surpriza campionatului? Toată prima repriză steliștii au pedalat în gol. În gol, dar fără gol… Treaba s-a schimbat după pauză, când lucrurile păreau a reveni la normal. 1-2, 2-2, 3-2! Și-am răsuflat ușurat. Putea fi și 4-2, dar golul lui Ianis Stoica a fost anulat de arbitru, pe bună dreptate, zic eu. Dar putea fi și 3-3, după un  senzațional călcâi al unui atacant al Chindiei. Și aici a intervenit arbitrul și l-a anulat, iarăși îndreptățit. Una peste alta, o victorie in extremis de la care aproape că îmi luasem gândul. Dar totu-i bine când se termină cu bine, chit că eu tot nemulțumit sunt de jocul băieților. Să-i văd sâmbătă ce-or face. Acu` nu ne-om împiedica cu Miovenii, nu? E drept, nici „derby-ul” ceferist nu poate avea alt rezultat decât victoria clujenilor. Așa că rămân tot 6 puncte. Bine, bine, 3 după înjumătățire…

P.S. Muribunda a smuls un egal la Arad, încă un punct la zestrea sărmană. Suficient ca să dea din coadă de zici c-au bătut Barcelona, nu alta…

UN 3-0 FÂSÎIT

Bre, nu credeam că e vreo echipă mai slabă decât Muribunda din Groapă. Și uite că am văzut la treabă cârdul de academicieni de ocazie aduși în grabă de prin cine știe ce coclauri. Îngrășat porcu-n ajun, ce mai… Și, na, și cu ăștia ne-am scremut pe teren. Da, sigur, o victorie cu 3-0 e foarte prețioasă, mai ales că Super Dan și cheferiștii lui nu prididesc cu poticnelile. Ultimul lor meci a adus o nouă remiză, după cele cu Botoșani și cu rotarii din Craiova. De data asta, debeliucii n-au reușit să dea măcar un gol arădenilor. Așa că distanța e de numai 6 puncte, 3 după înjumătățire. Vom asista la o răsturnare a situației? Totul e posibil, că doar balonul e rotund, nu?

Dar, văzând jocul împleticit al steliștilor, mi-e greu să cred că vom reuși (în sfârșit…) să-i vedem pe alde Crețu, Coman și ceilalți în tricouri de campion. Iar o să ziceți că-s cusurgiu, dar să vă văd dacă puteți să afirmați, cu mâna pe inimă, că vă place cum joacă Steaua. În orice clipă a meciului e posibil, să zicem, ca fiorosul Crețu să bâlbâie o minge și s-o ofere pe tavă unui adversar rămas singur cu Vlad… Mijlocul, mereu altul, la fel – dribblinguri eșuate, pase ratate care pun adversarul pe pe contraatac. Iar atacul, cu un Coman parcă mahmur, cu Tănase sau Cordea incapabili să paseze precis, cum făceau cândva, cu șuturi care trec metri buni pe lîngă sau peste poartă, la ce să ne așteptăm de la ei? Centrările în careu mă îmbolnăvesc, rareori ajung unde ar trebui. Și uite-așa, în loc să le umple academicienilor plasa cu goluri, s-au oprit la doar 3, și alea cu oareșce șansă. În lipsa lui Petrea, Pintilii iar a făcut niște schimbări aiuritoare. Mă rog, nu mai găsește altă șansă să-i arunce în luptă pe copiii ăia…

Uite, de-asta nu cred că avem vreo șansă la titlu. Dar poate ne ajută cheferiștii în continuare, că nici ei nu mai joacă cine știe ce. Dar tare mi-e că iar rămânem cu gigismele și memismele care umplu presa și televiziunea…

VEDETE

Confruntându-se cu cele două candidate la titlu, cele două echipe din Craiova au fost vedetele etapei.

Mai întâi, CSU, condusă încă din primul sfert de oră, deși a dominat partida, dar steril, a egalat CFR-ul în ultima clipă, ceea ce ar fi dus la apropierea Stelei la 6 puncte de primul loc, în cazul unei victorii împotriva FCU. Singura necunoscută părea a fi scorul cu care va câștiga Steaua.

Și uite că, deși presată clar mai tot meciul, cealaltă echipă craioveană, a Mititeilor, era cât pe-aci să plece cu toate cele trei puncte în traistă, fiind egalată în prelungiri. Steaua a fost cea pe care o știm: gafele din apărare au dus la primirea celor două goluri, mijlocul a fost la fel de aiurit ca întotdeauna, iar atacul a ratat enorm. Desigur, trebuie menționate și intervențiile portarului oltean, care și-a salvat  echipa de cel puțin 2-3 goluri. Ba și fluierul lui Kovács i-a cam ajutat pe oaspeți, dar asta nu e deloc o scuză – principalii vinovați sunt neputincioșii noștri jucători.

Oricum, am asistat la un nou meci nesatisfăcător al steliștilor, al câtelea?. Și-uite-așa, în loc să se apropie mai mult de CFR, diferența a rămas aceeași: 8 puncte, 4 după înjumătățire. Cum CFR joacă slab, o echipă serioasă ar putea răsturna situația. Din păcate, numai serioși nu sunt  băieții noștri. Așa că, poate la anu`... Da` se fac cam mulți de când tot așteptăm, nu?

MAI E MULT PÂNĂ DEPARTE

Meciul cu Muribunda din Groapă a fost precedat de obișnuitele caraghioslâcuri dedebiste, cărora li s-au adăugat declarațiile hilare ale antrenorului Stoican, pe fondul neîntreruptelor plecări și veniri de jucători, care de care mai necunoscut. Iar bomboana pe colivă a reprezentat-o programarea „derby”-ului între candidata la titlu și candidata la retrogradare pe tarlaua de pe Ștefan cel Mare.

Mulți se așteptau la un nou set la zero, dar eu eram cam sceptic – jocul steliștilor continuă să scârțâie, mai ales în apărare. Și am văzut un meci slab. Muribunda – o haită de câini de pripas, mereu puși pe harță, dar care numai a echipă de prima ligă nu arătau. Steaua – o nouă dezamăgire,  cu Iulian Cristea,  Tănase și Cordea catastrofali. Noroc cu noua bijuterie de gol a lui Tavi și cu reușitele lui Ianis Stoica și Olaru. Un 3-0 care altădată m-ar fi bucurat, dar care mi-a lăsat un gust amar – au fost prea multe momente în care steliștii au fost hilari. La urma urmelor, diferența între cele două loturi e uriașă și pe tabelă ar fi putut fi un scor mult mai mare. Dar, era cât pe-aci să luăm și un gol-două de la viitoarea adversară a CSA Steaua…

Etapa s-a încheiat cu un 1-1 al CFR-ului cu Botoșanii, ceea ce reduce la 8 puncte distanța până la primul loc. Calculele pot continua, dar, dacă jucăm ca duminică seară, n-avem nicio șansă la titlu. Și, ca să fac haz de necaz, vă reamintesc că și pentru locul 2 se ridică steagul…

A 22-a

Gata, bre, s-a terminat pauza! A început prima din cele nouă etape care vor decide cele două grupe de luptă: pentru titlu și pentru rămânerea în prima ligă.

Remarcabile generoasele eforturi ale Muribundei de a ne oferi un campionat cu 18 echipe. Că nu-i de ici-colo să obții doar 3 (trei!) victorii și 3 remize în 22 de etape. Ultimul meci a fost în nota precedentelor, un 1-2 la Pitești, urmat de obișnuitele lamentări: adversarii cu norocul, câinii cu ghinionul, arbitrul i-a furat, că altfel… Iar dedebiștii (câți au mai rămas) așteaptă ceea ce ei mai consideră derby: meciul cu Steaua. Și plâng deja: „Urmează un meci cu una dintre cele mai favorizate echipe. Avem vreo minimă șansă să avem parte de un ARBITRAJ CORECT?” Da, bre, așa se iesplică cele 12 puncte strânse cu chiu, cu vai: că toți fluiericii-s contra lor. La ordinul lui GgB, desigur…

De circarii lui Mihai Iosif ce să mai zic? Că au pierdut la Craiova din greșeală. Ne-o spune Săpunaru: „E vina noastră că n-am putut pleca cu un punct de aici.  Am fost prea adormiți de chestia asta cu COVID-ul (Reghe se plânsese că echipa sa nu e în cea mai bună formă,  din cauza lipsei pregătirii fizice după ce la echipă a fost un focar de coronavirus). Am crezut că vom câștiga fără probleme meciul.” Și uite că și Covidul fu de partea oltenilor!

Singurul meci pe care l-am văzut a fost, bineînțeles, Steaua-CFR. Mi-a fost teamă că iar ne vom da cu stângu-n dreptu`, că așa am făcut la mai toate meciurile decisive, dar tot am sperat că băieții vor umbla nițel la ambiție. Superbul gol al lui Tavi Popescu părea să-mi dea dreptate, dar, cu o formulă de echipă cam cârpită și cu o apărare la fel de bezmetică, plus obișnuita baftă chioară a cheferiștilor, să fim mulțumiți cu acest 3-3 smuls în ultimul moment. Asta ar mai fi lipsit, să fim învinși prin golul lui Chipciu…

Și, uite-așa, în ultimele 10 dueluri directe, abia am scos o (UNA!) victorie și trei remize… Acum, ca să facem puțin haz de necaz, să remarcăm că, din cele 11 goluri primite în ediția asta de CFR, 36% sunt date de Steaua. E drept, și CFR are un procentaj aproape identic: din 20 de goluri primite de apărarea bramburită a Stelei, 35% (adică 7!) le-au dat Debeljuh și ai lui.

Așadar, rămânem tot la 10 puncte de primul loc și, așa cum ne-am obișnuit, campioană va fi iar CFR, are grijă GgB de asta. Că doar nimeni nu-i mai priceput ca el la pus piedici propriei echipe…