Archive for the 'ROMÂNICA NOASTRĂ' Category

22
Feb
18

MĂR


1-5 e un scor care arată ce departe suntem de ceea ce se joacă azi în Europa. Acum, vorba aia, la ce să ne așteptăm când până și cu  Dinamo s-au chinuit băieții noștri… Când iei două goluri de la Pešić și Torje (!!!), ce să faci în fața unuia ca Anderson, sau a unui Immobile?

Da, scorul e mare, foarte mare, dar nu asta m-a întristat, ci modul cum am pierdut. Lamentabil. Am fost depășiți net, la toate capitolele. Pe ”Olimpico”, Lazio a fost… steaua.

Totul mi se pare că a fost decis, în primul rând, de condiția fizică, de viteză. Presupun că Dică era conștient de forța de atac a lazialilor și a încercat s-o contracareze prin ceea ce a vrut el să fie o așezare avansată, un pressing care să încurce intențiile ofensive ale adversarului. Dar totul a fost făcut praf prin mobilitatea extraordinară a italienilor, prin viteza care a făcut să mi se pară că sunt… mai mulți. În apărare sau în atac, italienii erau mereu în superioritate numerică. Lui Vlad, în ciuda celor cinci goluri primite, nu i se pot reproșa multe. Apărarea a fost franjuri, cu Benzar și Morais catastrofali, cu Găman bezmetic și Planić alternând puținele reușite. Mijlocul nostru a fost inexistent, incapabil să ajute apărarea, incapabil să susțină atacul. Nedelcu, Tănase și Texeira nu cred să fi jucat vreodată atât de prost. De Budescu evit mereu să vorbesc. Pentru că e în stare să te scoată din minți tot meciul, dar îi ies 2-3 faze decisive și-i ierți tot. Așa că îi las pe alții să aprecieze ce și cât a făcut în seara asta… Man, subțire. Gnohéré, singur împotriva tuturor. După pauză, Filip și, mai ales, Coman, au fost mai buni decât înlocuiții Tănase și Nedelcu, dar fără ceva notabil.

O înfrângere grea, dureroasă, dar măcar steliștii au fost acolo, muiați de ploaia romană, bătuți măr de o echipă fruntașă a campionatului italian. Alții, ca întotdeauna, în fața televizoarelor, pregătindu-se pentru doar ei știu ce, persiflând echipa care ajunge mereu acolo unde ei  doar pot visa fără speranță…

Anunțuri
19
Feb
18

CUM SĂ TE-MPIEDICI SINGUR


Am mai spus-o, poate mai mult decât victoria, ceea ce îmi doresc de la echipa noastră este să joace fotbal. Fotbal adevărat. Ori, ce diferență față de ce am văzut în meciul cu Lazio… Cu toate modificările făcute, cu Enache, cu Ovidiu, cu Budi și Man rezerve, ba și fără vârf, să smulgi egalarea în ultimul moment în fața unei echipe mult inferioare e, totuși, rușinos… Așadar, Dinamo – Steaua 2-2…

Nici nu mai știu câte ocazii clare s-au ratat incredibil, începând chiar cu dubla Ovidiu-Enache din minutul 2. Gafele apărării, pe care le-am remarcat în aproape fiecare partidă, puteau să ducă rușinea la maximum. Primul gol a fost ca un cadou făcut dinamoviștilor, putea fi evitat printr-un simplu șut în afara terenului, așa cum făcuseră de atâtea ori dinamoviștii, fără nicio jenă. Dar Planić a dat o pasă moale spre portar, iar Vlad a preferat să respingă spre centrul terenului. Și de acolo mingea a ajuns, până la urmă, la Pesić. Vreo 5-6 steliști se îngrămădiseră spre dreapta, lăsând jumătate de careu liber și poarta fără nicio apărare. Doar Enache n-ar fi reușit să înscrie dintr-o astfel de ocazie… Ce să mai zicem de golul lui Torje, aproape comic. Noroc cu ultimele zece minute, în care Man și Texeira au mai dres busuiocul…

Și uite-așa, în loc de o victorie lejeră, chiar la scor, Steaua a scos cu greu, in extremis, o remiză. O remiză, repet, rușinoasă. Ne-am împiedicat singuri. Dar reacția dinamoviștilor după golul egalării merită toți banii…

Drept care am ajuns să fiu fanul lui Dinamo în meciul de la Giurgiu, ca să mai avem două ocazii de a-i întâlni. Că nu ne-o urmări ghinionul la infinit… Ca să vedem și noi niște meciuri ca lumea, niște victorii concludente… Numai că n-avem noi norocul ăsta, tot trimit astralii  haita-n playout. Dar, cu sau fără Dinamo în playoff, singurul  lucru la care trebuie să se gândească băieții lui Dică este titlul. Ori, cu un joc ca ăsta de azi, mi-e că va fi tristețe mare…

*

P.S.

Să nu uit de coregrafia ”nemaivăzută” cu care ne-au fericit spartanii… Bre, vă spun sincer, n-am priceput de ce s-au chinuit atâta să spoiască cearceafurile cu câini, cu Hâldan și cu Coana cu Coasa (!?!). Eu, văzându-i pe flăcăii ăia care trăgeau zdravăn de funiile alea, hopa-sus, am crezut că vor să ne arate că acu`… trag sforile, dacă nu le-a lăsat Borcea butoanele… Așa că am căutat explicația. Și am găsit-o pe doardinamo.ro (există și așa ceva…).  Strict autentic!

Coregrafie extrem de emoționantă pe Național Arena. Dinamoviștii au pus în scenă eterna luptă dintre bine și rău. Binele este reprezentat în peluza Cătălin Hîldan de un suporter dinamovist cu doi câinii care par fi (par fi?!?)cei de pe emblemă, iar răul este întruchipat de moartea însăși.

Mesajul coregrafiei este sugestiv: ”Trecem peste toate, ne luptăm cu moartea…  când se unesc câinii, ZIUA ÎNVINGE NOAPTEA. Apoi o cuvântare care îi aparține lui Matei Basarab (interesantă alegere chiar în anul centenarului), te-a făcut să vezi o scenă de luptă în fața ochilor dacă ai fost prezent pe stadion.

Apoi suporterul dinamovist a dat drumul la cei doi câini și…după o luptă aprigă, binele învinge răul! Foarte emoționant este și speach (speach?!?)-ul lui Dan Cucu, suporterul dinamovist care chiar se luptă cu moartea, el fiind aproape să învingă cancerul.

Lui Avram Iancu ii puseseră deja vestuță roșie, Matei Basarab mai lipsea dintre fanii lui Dinamo… Dar ce treabă au cei doi eroi ai neamului cu ”cei doi câini ce par fi cei de pe emblemă” ? Și, să-mi fie iertat, dar cum se unesc câinii?Și oare or fi de același sex!?!… Oricum, la viitoarea coregrafie sper să fie și instrucțiuni de descifrare, să nu mă mai chinui atât.

 

16
Feb
18

I-AM BĂTUT, BRE!


gnohere-12Să fim sinceri, câți dintre  noi s-au așteptat la victorie? La urma urmelor, adversarii veneau din Serie A, care e altceva decât Liga noastră. După 24 de etape, Lazio e pe locul 5, la doar două puncte de locul 3, ocupat de Inter. Jucătorii laziali sunt evaluați la  milioane, zeci de milioane de euro, și nu de către unii ca guralivul nostru GgB…

După meciurile din acest an, după jenantele prestații cu Gazul și cu Clujul, toți ne cântau prohodul. E suficient să revedem ce s-a scris în ultimele săptămâni și, mai ales, comentariile ”entuziaste” ale suporterilor celorlalte echipe, cu osebire ale fanilor echipei ce tânjește la un loc în play-off, sau ale celor ai defunctei din Giulești. Într-un fel e de înțeles: dacă echipa ta nu mai există decât prin coregrafii adesea inepte, ce altă bucurie să ai? Vreun eșec al coșmarului roș-albastru… Știți, ăia ai ciobanului, clona, FC FCSB. ”La falsa Steaua”, cum îi zicea frustratul Gabi Safta în ”La Gazzetta dello Sport”. Clona? Păi, dacă-i așa, de unde ”rivalitatea istorică”? De ce nu fac ei coregrafii la meciurile din liga a 4-a, dintre ”adevăratele” Steaua și Dinamo? O altă dovadă a meschinăriei celor ce se cred spuma suporterilor… Dar să-i lăsăm în durerea lor, să vedem ce-a fost aseară.

Așadar, Steaua noastră a întâmpinat echipa din capitala Italiei cu un portar de 19 ani în spatele unei apărări ce se întrecuse în gafe până atunci, fără cel mai constant dintre ei, Momčilović, cu Nedelcu cel făcut praf de patron, fără  mereu suferindul, ba de una, ba de alta, Alibec.Tribune pline, în ciuda orei imposibile. Oamenii veniseră să vadă Steaua lor, lângă care se aflaseră mereu, ei, părinții și bunicii lor. Din 1947 până azi…

Și ați văzut… Poate nu a fost un meci mare, băieții noștri ne-au oferit momente mult mai bune în zecile de ani de când evoluează în cupele europene. Diferența între fotbalul românesc și cel italian e evidentă, vorba cântecului: banii vorbesc. Dar am văzut aseară ceea ce așteptăm de la ei mereu: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă. Am avut de toate – faze frumos construite, dar și erori, ratări de ambele părți, dar n-am mai văzut refuzul de a juca, fața urâtă a fotbalului pe care ne-o oferă mai toate echipele campionatului nostru, pentru care important e doar rezultatul, indiferent de modul în care e obținut. Putea fi o victorie mai concludentă, așa cum, cu puțin noroc, Lazio putea pleca învingătoare. Ăsta e fotbalul, rezultatul de pe tabelă e cel ce rămâne. Iar noi rămânem cu amintirea unei victorii muncite, o victorie care ne-a umplut sufletul de mândrie. Din respect pentru ceea ce am văzut, poate, pentru prima oară după mult timp – ECHIPA – nu am să mă refer la felul cum a evoluat fiecare din cei 14. Toți au contribuit la acest rezultat, toți merită felicitați pentru acest 1-0, prima victorie în fața unei echipe italienești în cupele europene. Vă amintiți ce am simțit după chinuita victorie de la Mediaș? Tot victorie, nu? Dar câtă dezamăgire față de jocul încâlcit al steliștilor. Pentru că, mai presus de rezultat, ceea ce așteptăm mereu de la Steaua noastră e… fotbal, jocul acela cu care ne-au încântat viteziștii lui nea Imi, jocul acela care a îngenuncheat nume care înseamnă ceva: Barcelona, Ajax, Chelsea…

Desigur, prioritatea momentului e campionatul, cel de-al 27-lea titlu pe care ni-l dorim. Un titlu ce părea că va fi câștigat lejer, adversarii din campionat sunt evident mai slabi. Dar, dacă alții nu pot, ne încurcăm și singuri. Și așa am ajuns să pierdem numeroase puncte acolo unde credeam că e suficient să apărem pe teren. Dar am uitat de ceea ce se cere, de ceea ce am văzut aseară: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă… Când băieții noștri vor adăuga asta talentului și valorii lor individuale, abia atunci vom putea depăși veșnicul obstacol care este bezmeticul de la Palat, cel ce are, parcă, plăcerea masochistă de a-și distruge propriile vise, abia atunci vom putea spera să îndeplinim premoniția lui MM: hegemonia. Dar până atunci mai e mult… Sau, poate, nu prea…

16
Feb
18

AMĂRÂTUL


Uite, bre, ce pățești dacă nu-l eviți…

Nemaiavând răbdare până începe meciul cu lazialii, m-am pus pe căutat filme de tras. Mă chinui de luni de zile să găsesc ”Aus dem Nichts” de zici că-s Dinamo pregătindu-se de cempionzlig… Ei, și tot sărind din site în site, nu știu cum s-a făcut de am dat de un articol din ”Adevărul”, unde era vorba de ultima drăgălășenie a rârâitului. Despre ce să vorbească el? Despre Simona, desigur.

Totul a pornit de la o declarație a Simonei după victoria Monicăi Niculescu în fața Mașei Șarapova. Ce zice Simona? ,,E o victorie mare si o felicit din suflet, chiar i-am trimis un mesaj. M-am bucurat mult sa vad ca a reusit si ea. Asa cum am mai spus, Sarapova a fost un nume mare in tenis si mereu cand jucam contra ei chiar ne dorim sa castigam. Si eu am facut-o anul trecut pentru prima data si ma bucur ca si Monica a facut-o.

Frumos din partea Simonei, mi-am zis atunci când am citit asta, acum câteva zile. Dar Măria Sa Radu-cel-Frustrat-la-B1-eșuat a sărit mai ceva ca Sultanul Roz… Ia citiți acilea:

,,Este superba declaratie a Simonei Halep preluata de cei de la Digi Sport. E adevarat ca ti se face rusine cand citesti asa ceva, dar acesta este bunul nostru national. Asa este. (…) Un copil de clasa a doua se exprima mai bine. Aceasta fraza, in orice caz, este de tipul lui Gheorghe Hagi, de tipul Gigi Becali, chiar.

Poate se exprima mai bine in engleza. Nu stiu de ce nu i-o fi scris Monicai Niculescu in engleza ca amandoua se plimba prin circuitul asta suficient incat sa manevreze engleza de WhatsApp. Sau poate ca nici macar acolo nu au un pic de scoala. Dar, oricum, sa faci din asa ceva un bun national, sa te isterizezi pentru asta… Nu va dati seama, totusi, cam ce departe suntem de lumea reala. Ce ipocrizie…

Deci noi, ridicolii acestei lumi, faceam din fata asta o icoana, ba, a societatii. Asta este sigla noastra. (…) Noi cu asta ne mandrim, cu fata asta. Este tot ce avem mai bun in tara. Fiti seriosi! Sunt oameni care ar merita atentie. (…). Ea, saraca, n-a invatat nici sa citeasca si sa scrie. (…) Sigur, neavand pe nimeni in sport, ne agatam si noi de cine putem. Este ridicol, ba! (…) Nu se poate„.

Bre, că băiatu-i bolnăvior mi-am dat seama de mult, dar chiar nimeni nu-l ajută? Păi, șefii ăia de la B1, așa ahtiați după scandal cum îi știm,  nu se gândesc că omu` rabdă cât rabdă dar, vorba lui Tudose, ”să nu-ți vină să…” Ce mama naibii voia `telijentu`? Discursuri ca ale Procurorului Vinu, pardon, Dinu, împănate cu citate din Șopen, Șopenhauăr sau Șo-pă-ei? Fata s-a bucurat pentru colega ei și a felicitat-o așa cum se pricepe ea. Dar să dai în diaree verbală, că ”ți se face rușine”, că ”un copil de clasa a doua se exprimă mai bine”, că ”amândouă se plimbă”, că ”manevrează engleza de WhatsApp”, că ” Ea, săraca, n-a învățat nici să citească și să scrie”…

Când se fac referiri la țigani, sar toți cu ”discriminarea”, ”rasismul” și alte alea. Dar cum drac` de-l  deranjează pe acest estet al limbii române taman Halep, Hagi și Becali? Machedoni… Bun, e el insignifiant, dar de ce tre` să-i rabde omu` dileala? Adică noi ne isterizăm și facem din Simona bun național, noi, ridicolii acestei lumi, neavând pe nimeni în sport, ne agățăm și noi de cine putem. Drept care trage o concluzie pe care ne-o aruncă în față: ”Este ridicol, bă!” Da bă, Banciule! Așa-i. Și, da, dă-mi voie să fiu ridicol, să fiu departe de lumea reală (aia a ta…) și să mă bucur de succesele Simonei. Datorită ei aude lumea de România, nu datorită scremetelor tale. Iar ipocrizie și isterizare nu văd decât la tine și la alții cărora le pute tot ce are valoare în viață. Amărâtule! Asta-i sigla ta!

14
Feb
18

SENTINȚĂ LA IAȘI


Pe 23 iunie 2017, a început un proces intentat lui Maria şi Dragoş Stănescu, țigani din Iași care, prin intermediul firmei Drăguţu Occidental SRL, ar fi prejudiciat bugetul de stat cu 453.148 de lei. Pentru a se dezvinovăți, cei doi au ridicat din umeri în fața magistratilor și au spus simplu că nu știu o boabă de carte și așa se explică lipsurile din gestiune. De curând s-a dat sentința. E de comă…

Cei doi au fost condamnați la câte trei ani de închisoare cu suspendare pentru evaziune fiscală în formă continuată și la plata sumei cu care s-a prejudiciat bugetul de stat. Până aici nu e nimic spectaculos. Dar mai e ceva. Un bonus… ”În temeiul dispoziţiilor art. 86, indice 3, aliniatul 3 Cod penal din 1969, le impune inculpaţilor Stănescu Maria şi Stănescu Dragoş obligaţia de a urma un curs de învăţământ primar de minimum patru clase. Supravegherea îndeplinirii măsurilor şi obligaţiei stabilite se realizează de către Serviciul de Probaţiune Iaşi.

Hai, că asta depășește orice așteptări! Cum, bre, să chinui niște oameni care au reușit să facă o avere, cu mânuțele-alea două, să buchisească? Păi, din câte știu, singura școală cu predare în rromani e undeva hăăăăt, lângă Lujoj… Dar, stați așa, tre` să aibă și Stăneștii noștri un gipan. Cu șofer rumân, se-nțelege…

Ei, ar mai fi o șansă ca bieții discriminați să scape de chinul plaivazului pe hârtie: decizia nu este definitivă, aceasta putând fi contestată la instanţa superioară, respectiv la Curtea de Apel Iaşi. Bahtalo!

27
Ian
18

ASTA E SIMONA NOASTRĂ!


finala-australian-open-2018Asta e Simona noastră… Al șaptelea game m-a convins că nu e ziua ei. Retururile în plasă m-au îmbolnăvit. Cel puțin la 0-30, după un schimb uluitor de mingi, a făcut praf toate senzaționalele replici de până atunci cu un fâs în plasă. Ce să mai facă la 2-5? A făcut 30-0 și… iar în plasă, apoi retur afară. Și… iarăși revine Simona noastră: 3-5! Să fie-n stare să întoarcă rezultatul? Vojniațka, după ce că e mai lunguță și pare că n-are splină, alergând din colț în colț, mai are și bafta Stelei la tragerile la sorți… Simona are 40-0 și e gata să facă break, dar greșește două mingi. Nu și pe a treia… Asta e Simona noastră! E 4-5 și pare că a răsărit soarele și pe ulița noastră, cum ar fi spus Iosif Vissarionovici… Și daneza (?!?) pare că e Steaua la Middlesborough. Și se face 5-5!!! Dar, na, că și-a revenit și ia game-ul la 0. Dar Simona egalează în uralele rumânașilor pripășiți printre canguri și koala. Tie-break… Început nasol, 0-2, apoi 1-4, dar o aleargă pe poloneză ca pe hoții de cai și face 2-4. Cholera jasna, o fi  scrîșnit Karolina (sau o fi zis în daneză?…), și… 2-7  – primul set merge în Danemarca… 50 de minute… Greu, bre, greu…

Setul doi începe muy bien: 40-0, dar, deh, asta e Simona noastră, 40-30. Uf, câștigă totuși: 1-0! Hai, hai! ”Yes, we can!” îl aud, parcă, pe Barack… We can, pe naiba! Iar câteva greșeli, nici Wozniacki nu e de ici, de colo și… 1-1, ba cât pe-aci să facă și break. Chiar dacă ratează incredibil de 2-3 ori, Simona reușește să facă 2-1. Și iar retur în plasă, și iar servicii-torpilă ale lunganei, iar mingi prea lungi, ce mai, 2-2. Wozniacki e tot pe arcuri (când o obosi?), dar o are în față pe Simona noastră, care face 3-2. Aoleu, ce cată doftorii la ea? Bine că nu-i și Muri printre ei… Tensiometru? Bre, fugiți de-acilea! Simona pare stoarsă… Aproape c-a golit sticla cu lichid de pe bancă. Începe ghemul și suflă greu… 3-3… 4-3 cu mare șansă… Aoleu, sper să mi se pară, dar parcă nu-i mersul ei. Și, na, șontâc-șontâc, i-o trage adversarei: 5-3! Nu se lasă nici pol-daneza și e aproape de break: 15-40… Simona revine, dar ratează mingea decisivă. Încă o șansă, ioc! Mingi care l-ar face invidios și pe Budescu stricate de chifle tip Alibec. Asta e Simona noastră… Care câștigă entuziasmant setul: 6-3. Alte 48 de minute… Greu, bre, așa-i?..

Dar, jeszcze Dania nie zginęła, o răsuna în toată Polonia acum… Iar Simona, după 30-0 pe serviciul danezei, pierde game-ul. 0-1. Bre, îmi vine să-nebunesc când văd retururile în plasă sau în afara terenului… Și se face 0-2. Al treilea game e super-disputat și se încheie cu o dublă greșeală a Karolinei: 1-2. Doar știm că 2-0 e un scor periculos, așa că… sperăm! Numai că se face 1-3 și servește Wozniacki. No, ș-apăi? Break, bre, asta e Simona noastră! Puteți să spuneți ce vreți, e mai bună, numai că greșește prea mult. Și taman când nu te aștepți… 3-3! Yes, we can! Rumânașii din tribune devin tot mai vocali, domină fondul sonor. Australia pământ românesc! Dar știu eu unul pe-acolo care se roagă să piardă stelista… BREAK! 4-3!!! Și doftorii s-au mutat la Wozniacki. Să nu-i dea ”de-alea” de-ale lui Neubert, ar zice unii… Nu văd decât niște bandaje sub genunchiul stâng. Măcar s-o mai rețină nițel de la zburdatul ăla de m-a-mbolnăvit… Aiurea, e pusă pe break… 0-30, nasol… Dar în fața ei e nambăroana. Care iar o zbârcește, la 30-30. Și se face 4-4, apoi 4-5, mama ei de plasă. Deh, asta e Simona noastră! Wozniacki mai are un singur punct, și-au revenit și australienii, care o încurajează pe adversara dușmancei lor nr. 1. 30-40, după un nou schimb uluitor. Și o ultimă minge în plasă…

Australian Open a rămas o iluzie. Simoina a pierdut o bătălie, dar nu războiul. Va continua să lupte, va mai cîștiga, va mai pierde, ăsta e sportul, ASTA E SIMONA NOASTRĂ. Măcar de-am avea mai mulți ca ea… Mai mulți number one

27
Ian
18

A PICTURE PAINTS A THOUSAND WORDS


Uite cum se face opoziția în Rumânica…

Cică a apărut pe internet această poză. Mai tare ca o mie de cuvinte, cum ne-ar zice Telly Savalas.

26982387-1882261875149107-32048592-o

À gauche, Florin cel Salam trage o manea mobilizatoare pentru doi amici la cataramă: Nuțu călărețul cămătar și, à droite, dom` președinte Liviu într-o chinezărie Dolce & Gabbana. Iar cel care a postat poza clamează: „Sa imi ziceti si mie cand o sa-l vedeti pe domnul presedinte Klaus Iohannis in aceasta postura, cum este dady draCnea presedintele PSD!” Adica, domnul Iohannis  e domn, pe când ”daddy” e… draCul în persoană, nu?

Bineînțeles, s-au încins spiritele și a curs cu comentarii de genul:

Presedintele Romaniei este facut din alt aluat. Nu se poate compara.

El e camatarul Romaniei.

Rusine, se complace in asa anturaje, asta este clasa lui.

Eu nu stiu de ce va mirati. Pai astia sunt prietenii lui. Cine se aseamana se aduna.

Nu m-ar fi mirat să văd vreun tefelist agitând de zor dovada-dovada la vreun protest spontan al maselor ce nu mai suportă gașca acestui Liviu de la Orboiești al politichiei…

27294676-1882261871815774-1480172095-nNumai că poza, v-ați prins, e trucată – trăiască photoshop-ul și, normal, a apărut urgent și originalul.

Acu`, ziceți și voi, nu vi se pare totul o șireată făcătură pesedistă? Adică ni se bagă în ochi o poză-bombă cu neutroni, care, pasă-mi-te, îl face praf pe leaderul PSD. După care, tranc! Dovada că domnul președinte al celui mai brava partid e calomniat și persecutat. Și, văzând falsul, să nu-ți vină să-i dai dracu` pe impostori și să-l compătimești pe năpăstuit cu o ștampilă de yes pe buletinul de vot? Că acuș-acuș apare vreo poză în care să-l vedem pe Nea Liviu la Operă, la Ateneu, sau măcar ascultând fascinat pianul  lui Nea Goiță, la Rin…




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

Comentarii recente

Unlucky pe MĂR
Ovidiu pe MĂR
Dawson pe MĂR
Dawson pe MĂR
Dawson pe BAFTA 2018

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Anunțuri