VOINA!

Fotbalul ca fotbalul, cu bucuriile și dezamăgirile lui, dar putem trăi foarte bine și fără el. Altele sunt lucrurile mai importante la ordinea zilei.

Acum, după cei doi ani de luptă cu dușmanul nevăzut, dar care e pretutindeni – Covidul, iată că avem parte de un război adevărat, voina, cum îi zic ei. Până la urmă, Rusia a atacat Ucraina… Sincer, nu mă așteptam, credeam că Putin va face doar presiuni pentru a impune un guvern pro-rus la Kiev, care să conlucreze la anexarea de către Rusia a zonelor Ucrainei declarate „republici populare” încă din 2014: Donețk și Lugansk. E drept, la precedenta întoarcere a unui alt teritoriu la „patria mumă”, Crimeea, tot în 2014, trupele rusești interveniseră în forță pentru a sprijini acțiunile milițiilor pro-ruse și peninsula a fost anexată oficial. Și uite că scenariul pare că se repetă acum. După cum anunță presa, rușii au trecut granița, ba chiar și în alte părți, cum ar fi Odessa și Mariupol, și s-au semnalat diverse activități militare și explozii și în alte orașe, inclusiv la Kiev. E clar, e război.

Desigur, pe noi ne frământă mai mult ideea să nu se extindă conflictul spre granița noastră, deși nu văd ce motiv ar avea rușii să ne atace, că doar noi n-avem mai știu eu ce „republici populare” rusofone, sau care să vrea alipirea la Rusia. Dar nu pot să nu mă gândesc la bietul popor ucrainean, la victimele al căror număr va fi mare, foarte mare. Și mă gândesc și la tinerii militari ruși trimiși acolo, pe care îi pândește oricând moartea, ca în orice război. Și de ce? Ce vină au oamenii simpli, care nu vor decât o viață liniștită?

Eu am mai spus-o, cred că Uniunea Sovietică se va reface cândva, dar nu așa, prin acțiuni militare. Mi-aduc aminte că, în urmă cu mulți ani, am stat de vorbă cu un sportiv ucrainean cu multe titluri la activ. Ei bine, am rămas uimit când el mi-a declarat sincer: „Altfel simțeam când vedeam că se ridică drapelul sovietic după o victorie a mea, îmi bătea inima mai tare. Acum, când îl văd pe cel ucrainean, nu simt mai nimic.” Anii URSS au consemnat un amestec de neamuri în toate republicile, familiile mixte fiind răspândite peste tot, limba rusă fiind folosită de mai toți. De aceea am crezut, și încă mai cred, în refacerea marelui stat. E drept, cei peste 30 de ani de la crearea noului stat ucrainean au schimbat mult lucrurile, tânăra generație care n-a cunoscut perioada sovietică a crescut și a fost educată altfel. Pentru ei există o singură țară – Ucraina. Dar tot nu pot să-mi imaginez cum e în familiile în care unul din părinți e rus…

Dar atâtea și atâtea conflicte care au avut loc în anii de după destrămarea URSS mă fac uneori să mă îndoiesc că voi mai vedea un fel de Statele Unite ale Estului. Sunt interese locale care primează, sunt conflicte între diferite popoare care datează de zeci de ani, de secole și, mai ales, sunt calculele meschine ale unora și altora de a fi acolo sus, deasupra tuturor. O chestie asemănătoare cu spargerea bisericilor în diverse ramuri și culte conduse de șmecheri care se proclamă „cei mai adevărați reprezentanți” ai Domnului pe pământ. Să fie ei șefi, să nu se bage alții peste ei, nu?

Așadar, să vedem cum vor continua lucrurile. Să sperăm că lucrurile se vor liniști cât mai curând. Dar ce va însemna „liniștea” care va veni? Și până când?

CRĂCIUN 2021

Celor ce mai trec pe aici, steliști sau nesteliști, dar pământeni, fie ca sărbătoarea Crăciunului să vă umple sufletul de bucurie, să vă aducă pace şi linişte în suflet, iar lumina lui minunată să vă ghideze paşii în viaţă. Crăciun fericit!

Și să nu uit urarea pe care o fac mereu de-atâta vreme, dar, deocamdată, fără rezultat: să scăpăm de mască, de restricții, de toate relele, să ne întoarcem la viața noastră!

NEPUTINȚĂ

Că GgB mi-e antipatic nu-i un mister. Mă tot rog de ani de zile să se retragă la mănăstirea aia de care ne tot zice, da` el neam! Și uite că, după ultimul meci al Stelei, am ajuns să avem aceleași păreri…

Așadar, ne grăiește el: „Nu e diferență mare de puncte față de CFR Cluj, dar e diferență de joc. La CFR văd automatisme, trasee, posesie. La noi se joacă haotic… Fiecare joacă ce-i place. Jucăm după ureche… Am mai pierdut un an. Așa cred eu. Alea 7 victorii le-am obținut noi? Alea le-a dat Dumnezeu… nu pot să tac din gură când văd că echipa gâfâie. Nu pot să spun că îmi place când câștigăm cu 1-0, din penalty sau cu greu… Nu am avut niciodată o echipă așa slabă.” Păi, asta zic și eu, și nu de azi, ci cam de multișor.

Unde nu sunt de acord cu Preacuviosul e aici: „Dacă la fotbal trebuie să dau eu bani și altul să comande, nu vreau! …Dacă dau bani, eu comand. Nu vreau să fiu marele idiot și să dau eu bani și să comande altul.  … De la vară se face cum vreau eu, cine dă bani comandă.”   Acu`, pe bune, ceva-ceva dreptate are el, că echipa joacă la fel de prost ca atunci când antrenorii îi executau comenzile, venirea lui Edi n-a schimbat cu nimic jocul. A, o să-mi spuneți că fără trioul „Man” (Man-Coman-Moruțman, desigur) e greu, că înlocuitorii n-au valoarea lor. Dar ce jucau mai nou veniții Oaidă, Olaru, Crețu,Tavi Popescu, Cordea și ce joacă acum? Ce fac cei în care ne puneam baza: Tănase, Keșerü, Budescu? Ca să nu mai vorbim de speranțele Șut, Musi sau Ianis Stoica. Dar, cu vreun alt antrenor ascultând comanda dirijorului GgB ar fi și mai rău. Am spus-o, o spun și o voi spune mereu: Steaua noastră are nevoie de un președinte de club care să asigure cele mai bune condiții de antrenament, cazare etc., dar și de un antrenor priceput care să așeze jucătorii în teren așa cum trebuie, nu să-i lase să bramburească totul. Desigur, cei doi să răspundă de rezultate în fața patronului, să-și asume obligația, da, obligația de a câștiga mereu titlul. Hegemonia de care ne zicea MM… Nu sunt în stare? La revedere, drum bun! Dar, în niciun caz, nu vreau niște marionete care să stea sluj și să facă ce zice GgB, mulțumindu-se să-i pape banii. Că de-aici se trage totul, de la patronul finanțator, dar și antrenor principal, care aduce jucătorii care-i plac lui, chit că nu-s de nasul Stelei…

Așa că nu-mi rămâne decât să zic iar: om trăi și-om vedea. Om mai vedea, oare, Steaua pe locul cu care eram obișnuiți? Pe când al 27-lea?

Ce să mai zic și de biata noastră Națională, la fel de neputincioasă ca și Steaua, chinuindu-se cu Islanda și dând cu piciorul ultimei șanse de a mai spera la ceva. Că doar nu vă așteptați ca pescarii să-i încurce și pe macedoneni…

VICTORIE ȘI ATÂT

După cum începuse meciul, mă gândeam că voi asista la , în sfârșit, la o victorie la scor a Naționalei. Cred că până și Dinamo îi bătea pe armeni… Și, ca tot rumânul, încet-încet, băieții lui Mirel au revenit la tradiționala ineficacitate, la jocul încâlcit, la gafele cu care am pierdut atâtea meciuri. Până și Chiricheș (din nou un meci foarte bun) era să ne îngroape după o goangă de zile mari. Da, bre, cu un pic de ghinion și fără providențialul Niță, ne-am fi înecat ca… Rapidul la mal. Numai că am avut noroc! Meciul s-a terminat 1-0, după un gol cu capul al piticului Mitriță și câteva ratări uriașe ale vosganienilor. Și, uite-așa, după câteva meciuri de coșmar, am ajuns să visăm la barajul pentru Campionatul Mondial din Qatar, …

MAI BINE DECÂT NE AȘTEPTAM

Ca să fiu sincer, după ultimele prestații ale Naționalei lui Mirel, mă așteptam la ce e mai rău cu nemții. Și, uite, punând osul la bătaie, băieții noștri au ieșit cu capul sus de pe teren. Au condus cu 1-0, au rezistat eroic tăvălugului panzerelor, neuitând să contra-atace periculos, și au pierdut la limită, 1-2, fiind cât pe-aci să egaleze pe final. Ar fi fost, poate, prea mult, dar posibil.

Merită felicitați toți cei care au evoluat, chiar și Ivan și Mitriță (care nu știu cum au ajuns acolo…), cu un plus pentru Niță, Chiricheș și Stanciu. Și, desigur, pentru golul lui Ianis…

Acum să vedem ce-o ieși luni, cu surprinzătorii armeni. Un pic de noroc și, cine știe, poate prindem locul 2. Doamne ajută!