AȘA AJUNGEAI RAPIDIST

De dimineață, ca în fiecare zi, îmi torn cafeaua, dau drumul la computer și butonez. Ajung, inevitabil, la site-ul tragi-comic al zăbestului. Trec peste niște statistici (!) despre Academie (!!) și despre AFC (!!!) și peste exaltatele rânduri dedicate miracolului turcesc al Sultanului Roz si al Săpunului său pentru a citi  un ”Interviu-eveniment cu Vasile Copil”. Păi, dacă-i eveniment… Mi-a scăpat la vremea lui, deh, îl publicase taman de ziua mea…

Pentru cei ce nu știu, Vasile Copil, azi în vârstă de 81 de ani, a jucat la Locomotiva/Rapid între 1956 și 1962. A prins și Naționala de 3 ori. Un interviu pe care nu l-aș fi citit, dacă n-aș fi aflat încă din start cum a ajuns nea Vasile în Giulești. E chiar interesant…

Așadar, ne spune venerabilul Copil: ”Se întâmpla în 1956. Atunci eu jucam la Progresul Combinatul Poligrafic Casa Scânteii. Era, practic, echipa naţională de tineret… Formaţia juca în liga a 2-a. Am fost puşti aduşi de prin toată ţara şi aşa am ajuns la Bucureşti… Apoi s-a desfiinţat, iar eu alături de mulţi alţi jucători de perspectivă am ajuns la Rapid. Printre aceştia Nae Georgescu, Miki Raab, Greavu sau Ene II… Factorul decisiv a fost Gheorghe Apostol, care fusese chiar Secretar de Stat în acea perioadă. Fiind mare rapidist el a validat aceste transferuri.” Cu o precizare: Gheorghe Apostol, de care am mai pomenit și în ”ApostolulRapidului”, era pe atunci președinte al Consiliului Central al Sindicatelor, membru al Consiliului de Miniștri, deci avea rang de ministru. El e cel care a ratat la mustață șansa de a fi leader maximo în locul lui Nea Nicu… Deh, cum scriam acolo, ”bieții giuleșteni au fost persecutați rău de tiranii ăia. Și lungă-i lista persecuțiilor astea…” Iar formularea ”fiind mare rapidist, el a validat aceste transferuri…” îmi smulge un zâmbet…

Și-uite-așa, nici nu mai e nevoie să le arătăm celor care ”n-au fost membri de partid” că au fost, ba mai mult decât atât. Noi ne vedem de ale noastre, are grijă repăru`, hiphapăru`, Dragoș, bre, să ne mai delecteze cu o pagină din istoria echipei ”curate” și persecutate…