MU nu se lasă. El dezvăluie blaturile. Acu` i-a cășunat pe presa sportivă de dinainte de Revoluție. Drept care ia un interviu unui fost ziarist, Constantin Alexe, retras din presă în 1999. Udrea ne pregătește în stilul său… ”Împreună cu călăuza noastră, vom vizita universul orwellian al `Ministerului Adevărului` din regimul ceauşist. Era vremea în care oamenii îşi turnau semenii pentru o viză de ieşire din ţară sau pentru o aprobare de butelie.”
Nea Tică explică situația din acele vremuri, pe care cei mai tineri n-au cum să le înțeleagă. Astfel, află, că redactorii-șef ai publicațiilor, fie ele și sportive, ” Erau numiţi pe linie politică, de la CC (n.r. – Comitetul Central al Partidului Comunist Român). Ei primeau telefoanele şi vegheau la respectarea sarcinilor trasate.”
” Era inutil să faci pe eroul. Totul era controlat.”
”Erau turnători la ziar?
Erau… Vreo opt erau.
Îi ştiaţi?
Pe unii, da. Pe alţii îi bănuiam. Pe alţii i-am aflat abia după Revoluţie. Am citit cu strângere de inimă lista. Făceau asta pentru o viaţă tihnită, pentru ştampila de la Paşapoarte, pentru o aprobare…
Iar cu deplasările în străinătate… Cum se făceau?
Să ştii că treaba asta era o pârghie. Nu toată lumea prindea deplasări, mai ales în Occident. Aici aveau prioritate ciripitorii. Ăia care turnau…”
De presiunile din partea echipelor militare se știe, e un lucru recunoscut atât de fanii steliști sau dinamoviști, cât mai ales de ceilalți. Numai că dl.Alexe e sincer și afirmă: ” Am avut multe meciuri grele. Intervenţii. Intervenţii de peste tot. Dacă mergeam în provincie şi pierdeau gazdele… Unii prim-secretari de judeţ erau pătimaşi. Sunau la CC, iar de acolo se suna în redacţie. Când ajungeai să scrii cronica, deja erai luat la întrebări… Universitatea Craiova, marea echipă din anii 70-80, s-a sprijinit mult pe treaba asta! Prin Ştefan Andrei (n.r.- fost ministru de Externe) se făcea. Echipa era susţinută prin intermediul ziariştilor olteni… … La Piteşti, conducătorul clubului era un colonel, şeful Securităţii din Piteşti. Cuvântul lui era sfânt! Pe urmă au schimbat hainele. Din Dinamo Piteşti l-au făcut FC Argeş. Dar tot aia era… Rapid avea influenţă mare şi atunci! Se sprijinea pe mişcarea sindicală şi nu numai. Păi, toţi conducătorii partidului se revendicau că au fost muncitori pe la Atelierele Griviţa. Şi Gheorghiu-Dej, şi Apostol… Toţi erau rapidişti. Domnule, în Giuleşti se arbitra foarte greu...”
Un episod halucinant: ” la Victoria – Craiova 0-1, din etapa a patra a sezonului 1987-1988, … arbitrul Ştefan Rotărescu s-a umplut de penibil nelăsându-i, la un moment dat, pe oaspeţi să treacă de centrul terenului. Fanii oltenilor prezenţi la acel meci au fost bătuţi cu bestialitate de miliţieni şi încărcaţi în dube, pe motiv că au protestat împotriva arbitrajului.”
Arbitrii? ”Eu am scos expresia `corpul de balet`. Când i-am văzut cum dansau pe lângă Victoria şi Flacăra Moreni, le-am zis `balerine` „.
Și o confirmare la ceea ce îmi relatase medicul echipei de baschet Steaua cu mulți, mulți ani în urmă: ” Înainte de ’89 se ieşea foarte greu peste hotare şi, mai ales, în Occident. Era chinul dracului cu viza de ieşire. .. Şeful de la Paşapoarte, generalul Ghenoiu, era din Moreni. Aşa a ajuns Flacăra mare echipă în Divizia A! Domnule, te rog să mă crezi, dacă mai ţinea comunismul cinci ani, ieşea Flacăra Moreni campioană! Ştampila lui Ghenoiu, de la Paşapoarte, bătea şi Steaua, şi Dinamo!… Ce puteau face arbitrii pentru o viză… Nu-ţi poţi închipui. Se prinseseră şi arbitrau ca atare...”
Cei de vârsta mea cunosc multe din cele ce se petreceau atunci. Am scris de multe ori, conta cât de interesate erau de fenomenul sportiv organele care decideau într-o întreprindere, într-un minister, într-un oraș, într-un județ. Fiecare încerca, după puteri, să obțină ceva, să se afirme. De aici și multele falsificări ale realității. Totul făcea parte din piesa scrisă și pusă în scenă de sistem.
Deloc surprinzătoare sunt comentariile, în majoritate covârșitoare ale fanilor echipei sărmane, singurii care nu pot concepe că și Rapidul, ca și toate celelalte cluburi, era parte a mașinăriei care făcea să se miște totul în țara asta. Spre nenorocul lor, însă, conducătorii clubului și cei ce puteau pune umărul la sprijinirea sa n-au fost ”number one”. Și asta îi roade pe cei ce se cred veșnic nedreptățiți, vajnici oponenți ai dictaturii comuniste…
Dar, peste toate aceste păreri, de remarcat unul din comentarii: ”de s-ar face si acum ca si atunci si sa avem si aceleasi rezultate afara pe care le aveam atunci ! cu vreo 4-5 echipe toate in primavara europeana macar … ohooo ce frumos ar fi ! as trece peste blaturi si toate magariile. in competitiile europene se vede valoarea adevarata.” Pentru că, până la urmă, cu asta rămânem – cu performanțele obținute de Craiova, de Dinamo și, ”nec plus ultra”, cupele Stelei… Astăzi, haosul din fotbalul nostru, provocat de permanentele ingerințe distrugătoare ale patronilor și de harababura din rândul antrenorilor și jucătorilor, nu poate naște valoare. Iar blaturi mai sunt și vor mai fi…
Toshi`s world 
sam, eu nu cred o vorba din ce spui tu. se stie ca apartii „vechiului regim”, cum a sesizat si ochiul ager revenit in prima divizie. adevarul se regaseste numai in lozinci altono-belfegorice, in urletele lupilor samd.
Mai Geza, stai linistit ca acum apare ala cu vinurile „sexi” si te invita iar pe la el 🙂
il voi refuza foarte nepoliticos! nu vreau sa ma bag la risc, ca poate nu e doar un zvon ce se aude despre el … 😀
Sa-nteleg ca va referiti la „corpul de balet”? 😆
Sarmanii stelisti, ce au ajuns sa discute, cand echipa lor e vai de capul ei… 🙂
😉
asta e in mintea ziaristilor de azi, sa scrie despre mizeriile din alte vremuri, sau mai bine spus, sa nu le scape nicio mizerie din sportul nostru. Acum 5 ani am fost aproape de o finala europeana, numai ca integrarea in UE are un efect nefast asupra fotbalului nostru, iar criza isi ia partea leului. Daca prin 2005 putin erau interesati patronii nostri sa dea impozite la stat, acum trebuie sa respectam normele UEFA, ceea ce inseamna mai putini bani la cluburi, unde oricum sunt adusi jucatori dupa ureche. Rezultatele anilor 1983-90 s-au datorat atat unei concentrari a valorilor la inceput la Craiova, apoi la Dinamo si Steaua, cat si unei pregatiri mai bune la Luceafarul, plus o crestere lenta de experienta la Craiova, in anii 78-83. Libertatea de a-ti alege locul de munca, ca fotbalist, duce la o mare fluctuatie de jucatori (deja Rapidul are vreo 5 noutati), ceea ce nu poate duce la omogenitatea echipei, care in mai putin de 2 luni va juca doua meciuri important pentru calificarea in grupe. Deja vad ca lui Hagi i se cere calificarea in 2016, stupefiant daca ne gandim ca pana atunci mai sunt doua sanse de calificare.
Mulți l-au luat peste picior pe Mm pentru chestia cu hegemonia. Logic, însă, i se putea îndeplini profeția. Steaua avea o echipă bună, mijloace de finanțare, entuziasm, susținerea publicului. Dar parvenitului din Pipera i s-a urcat la cap și, așa cum a făcut cu multe întreprinderi care i-au picat în mână, a făcut din Steaua o echipă de pluton. N-am să pricep niciodată seninătatea cu care-și bate joc de banii lui, că de oameni nu mai zic nimic… Anul ăsta se anunță investiții mari, dar nu-mi miroase a bine, atâta vreme cât noul antrenor va trebui să se adapteze la lotul pe care îl găsește.
Legat de Rapid, și aici pare să domnească haloimăsul. Vamă a reușit să-l prostească pe Copos, care a vârât iar mâna adânc în teșcherea. Cu toate întăririle anunțate (niște fâsuri, după mine), lotul e mai slab decât cel de la precedenta descălecare a juniorului, când nici măcar el n-a reușit să-l facă praf…
Logic, nelogic, nu i s-a impinit profetia lingatorului de funduri numit mmstoica. Sa vedem ce se intampla in continuare, ca nu a trecut mult timp pana cand acest caracter de gunoi s-a intors umil sa linga acolo unde a scuipat si sa manace de palma ciobanului.
Daca ciobanul ajutat de arlechinul sau (ne)credincios baga bani la iechipa „militara”, asa-i ca unii stilisti din Ghemcea il vor accepta mai usor?
ce mai face Gandalf, cel dur si pur? 😉
urmaresc de mai multi ani cifrele de difuzare ale presei autohtone. Articolele pline de suspans ale ‘amicului’ Matei Udrea ‘atrag tot mai multi cititori’. Iata cum a evoluat vanzarea Pro Sport in ultimii ani: o medie de 78623 ex zilnic in marte 2004, 92345 ex in martie 2006, 64488 ex in martie 2008, 29559 ex in 2010 si 24818 ex vandute in martie 2011, la un tiraj de 47581, adica cam jumatate din cat se tipareste se arunca. Gazeta este in continuare superioara, cu 98321 ex in martie 2006, 118240 ex in martie 2008 (probabil recordul ultimului deceniu), 47681 ex in martie 2010 si 41819 ex in martie 2011 din 61753 tiparite. Deci media tiparita este in cadere anuala, omul fiind tot mai putin dispus sa dea 2 lei pe un ziar care-i aduce stiri care se infirma peste 3 zile (ce ziceti daca FC Iancu si FC Padureanu vor juca si la anul in L1) ? Siteul Pro Sport este si el o varza, dupa cateva stiri apar linkurile catre gagici goale de pe alte siteuri sau imbracamintea purtata de viitoarea regina a Angliei, asta daca William va avea mai multa rabdare decat a avut tac-su cu maica-sa.
Marcel Gascon (nu am mai auzit de acest individ pana acum) constata pe blog ca nu-i usoara viata de roman. Asteptam sa se informeze despre viata somalezilor, irakiqnilor si mongolilor, ca poate vrem sa emigram acolo!
Nu lipsesc stirile-bomba despre cea mai mare vedeta (sportiva ?) a ultimelor luni, Irina, care se plimba de la Irinel la Monica. Cu astfel de presa, sportul romanesc are cele mai mari sanse sa semene cu cel din anii 20, cand era important sa te prezinti, char daca nationala primea 6 boabe de la Olanda la turneul olimpic din 1924.
Asa-i ca-ti place sintagma asta, „lingator de funduri” ? 🙂
Dacă GSP-ul îl cumpăr în continuare, Prosportul nu încetează să mă uluiască prin continua manelizare a conținutului site-ului. După cum ai remarcat și tu, Ramon, bombe și bombe-sexi… Asta se cere, asta se dă, nu? Multe articole, care umplu pagini întregi, au pretenții de analize docte, gen ”Barcelona și Real ar fi pierdut titlul în fața Valenciei, fără Messi sau Cr.Ronaldo”, varianta internațională a mai vechilor ”Steaua s-ar lupta la retrogradare fără golurile lui Kapetanos/Stancu”… Ia să văd, că parcă ziceau ceva de fundul perfect al surorii soției prințului William. Cestiuni arzătoare la ordinea zilei…
Pippa rulllzzzz!!! 😆
sunt multi romani carora le place sa se laude chiar atunnci cand nu au cu ce, unul din ei este (sigur) Jiji. El tot anunta campanii, dar nu am fost niciodata atent la cifrele cheltuite. Problema este ca acesti bani trebuiesc adusi din alta parte si nu e nimeni fraier daca are o anumita avere (cu care Jiji iar se lauda) s-o cheltuiasca in fotbal, asa ca foloseste banii din bugetul pe care il are la dispozitie. Sigur ca ziarele nu-si bat capul cu analize, comparatii intre sezoane, dar mai rau mi s epare ca se aduc jucatori in timp ce noul antrenor nu este cunoscut. In mod normal acesta ar trebui sa spuna ce-i lipseste si ce propune. La noi se duce MM, il trage in piept pe Jiji (si-o merita) si apoi aduc un antrenor care trebuie sa suporte istericalele lui Jiji. Vine mereu cu aceleasi galusti, sau poate nu Jiji le scoate ci presa: Hagi, Zenga, Piti, aca, Boloni, ca paaa la urma s avedem ori ca aduce vreun necunoscut pentru noi, ori vreunul care o ia la bot in 4 meciuri, sau isi ia valiza daca are sange in el (Piti). Steaua este o emblema frumoasa pe blazonul celor vehiculati, cu siguranta nu va veni niciodata Mourinho sau Guardiola, care costa acum cat toti fotbalistii stelisti. Dar fotbalul nosatru merge inainte cu aceleasi decizii manageriale aiurea incat am senzatia ca nu s edoreste performanta (desi la nivelul nostru a existat si performanta): semifinale, grupele CL, apoi cate o victorie in grupe, mai mult u s-a putut, dar si diferenta de valoare a loturilr era semnificativa. Cum Copos este mereu incurcat in calcule, iar vom inghiti aceleasi povesti: aduce antrenor pentyru a lua titlul, dar nu prinde nici loc de UEFA EL. Anul asta a reusit sa ajunga in calificarile EL, dar vedem acolo ce va face.
Nu (vreau sa) vad ce efect au istericalele lui Jiji in jocul echipei. Jucatorul trebuie sa joace ce-i spune antrenrul, si Jiji ca suporter are dreptul la opinie. Atunci cand a marcat Dica un gol amarat in semifinala sau si-a dat Dinamo autogol Jiji a fost in culmea fericirii. Atunci cand pierde reactioneaza cum stim.
Surprinde mai sus faptul ca Pro Sport a ajuns aproape la jumate din cat vindea GSP anul trecut, desi are publicitate pe sport.ro, un post receptionat de toti care au cablu TV, in timp ce GSP este indisponibila la cei care au UPC, deci publicitatea incrucisata TV-ziar ar trebui sa avantajeze Pro Sport. In realitate valoarea redactorilor duce la o diferenta mare. Celelalte sporturi exista in ziare tot la nivelul de cancan, rar se mentioneaza jucatorii si acestia doar la echipele de varf. Nu mediatizarea este cea mai importanta in alte sporturi, dar cu bani putini si mediatizare deloc descurajam interesul cititorului pentru sportivi.
„de s-ar face si acum ca si atunci si sa avem si aceleasi rezultate afara pe care le aveam atunci !”
ti-ar place (dupa cum am mai zis, urasc „placea”), nu? repede ai mai remarcat comentariul asta. cand ti se spune ca esti nostalgic, te superi. pai daca tu duci dorul practicilor de atunci… si nu numai tu. multi stelisti tanjesc dupa vremurile alea. si cica au trecut mai mult de 20 de ani… aiurea…
Nu ma bag in alte chestii, dar „placea” este forma corecta nu pentru ca asa zic DEX, DOOM coispe, Academia sau mai stiu eu cine. Ci pentru ca asa suna corect si normal! Din latina. Conjugarea a doua. Si, repet, asa suna NORMAL!!!!!!!!!!!!!!!!
De ca ma lupule, tie nu ti-ar place (iti respect dorinta) sa mai luati cateva campionate, ca pe vremuri, la golaveraj in fata Stelei? Sau sa jucati cu Liverpool si sa pierdeti calificarea in extremis?
Nene Tosh, nu ma asteptam sa te referi in subtext la inegalabilul aparator al oropsitilor, cel care nu a exagerat o iota in viata lui, mai ales in „Glasul rotilor de tren”, ori „Luce”…
Haaai, breee, niiici chiar asaaa! 😀
He-he, in vremurile acelea, cum le zice Lupul erau si momente de suspense… in presa. Un exemplu ar fi conflictul ajuns in presa intre Cornel Dinu si Eugen Barbu, cu dezvaluiri despre aventurile bahice ale amandorura (dezvaluiri venind de fiecare data de la partea adversa), sau despre aventurile de la volan ale juristului Cornel, soldate, zice-se , cu moartea unui om. In momentele de suparare Barbu avea puseuri de curaj, pana la un punct, bineinteles.
Cornel Dinu trece de ceva vreme prin momente groaznice, de nedorit nici macar vreunui dusman. Nu cred ca e cazul sa-l ponegrim tocmai acum. Cat despre morti, „numai de bine”, cum se spune.
Scuze, nu stiam ca fostul capitan al lui Dinamo trece prin momente grele. Chiar, ce s-a intamplat?
Nici vorba de ponegrit insa, era doar un exemplu al libertatii controlate a presei, de „atrunci”.
pe Barnu nu-l poate ponegri nimeni, el are locul sau unic, cu bune si multe, mai putin pbne.
Barbu s-a razboit crunt in anii ’70 (cred ca ’73-’75, nu-mi amintesc precis) si cu Paunescu, o lupta intre titani, „Saptamana” contra „Flacara”, cu voie de la regim, si cu victime intre sceretarii de partid si directorii unor intreprinderi (de stat, bineinteles). Unul dintre locotetenentii lui Paunescu in acest razboi era reputatul ziarist Ovidiu Ioanitoaia, un erou al zilelor noastre. Si unul care pare totusi ziarist, cat de cat…
Dinu este un om extraordinar, de viata, in ciuda multor tare pe care le poate sesiza oricine lejer, il apreciez ca adversar. Iar Eugen Barbu este un scriitor urias, chiar daca belfegorul si altii la fel ca el ii poarta sambetele pentru ca a povestit de Cutarida.
Eugen barbu este cel care a purtat o campanie consistenta impotriva Europei Libere, i a tot ce era legat de sistemul capitalist in general… felul in care a atacat-o pe Monica Lovinescu in saptamana, pe care l-a transformat in oficios al securitatii comuniste , este incalificabil. Un denuntator, un calomniator, un om al securitatii, acesta a fost Eugen barbu. Securitatea comunista l-a rasplatit cu varf si indesat, deplasari si o viata de burghez rosu.
Probabil ca nu este un model comportamental, dar ca scriitor este fabulos! Numai pulifricii ca tine ii pot contesta realizarile literare. Voi, astia, se spune ca aveti un simt estetic deosebit – feminin, daca accepti ideea, desi mi-e greu sa cred, tie nu-ti place pizda. Tu esti atipic din punctul asta de vedere, al gustului pentru arta. Tie iti plac mizeriile altoniste. Deh…
Nic, nu pot sa spun despre Dinu decat ca nu e bine deloc. Imi vine greu sa dau amanunte, mai ales ca le poti gasi si tu.
Cat despre „locotenenti”, daca Paunescu il avea pe Ioanitoaia, avea si Barbu omul sau, nimeni altul decat CV Tudor. Deh, tot un „erou al zilelor noastre”…
Bey Dawsone, esti exasperant, mey omule.
Eu nu am contestat calitatile literare ale lui Barbu, nu mai imi atribui iarasi vrute si nevrute.
Eu am explicat de ce nu imi place acest om, aceasta personalitate.
Au fost scriitori mai mari, , dupa parerea mea, care au platit enorm, si as zice nemeritat de mult, ratacirile sau afinitatile politice.
Louis Ferdinand Celine, ca sa dau un exemplu de scriitor drag inimii mele, care imi mpolace extraordinar, si despre care regretatul Marin Preda (alt favorit de-al meu) spunea ca a fost cel mai intersant scriitor francez al secolului XX…
ce rost avea sa-l bagi pe Altona in discutia asta? ca sa demostrezi ce/ ca esti mai desttept, „sa dai peste nas”? Chiar nu te poti abtine? Macar despre literatura si istorie ar trebui sa putem sa discutam fara sa ne dam in cap, nu crezi?
Anto, imi pare rau pt Cornel Dinu, daca intr-adevar trece prin momente dificile… Imi pare tare rau… Adulat sau antipatizat, Cornel Dinu ramane o personalitate a fotbalului romanesc…. si un exemplu de fidelitate pt un club.
din pacate fara a apara cauza PCR nu puteai conduce un ziar cultural in acei ani, iar Barbu si Paunescu au stiut sa combine politica, asa cum se facea atunci, cu literatura si spectacolul (AdrP). A atacat Barbu pe cei de la Europa Libera, desi articolele nu cred ca au avut efect, sau dimpotriva, dar Europa Libera distrugea zilnic imaginea celor care stapaneau Romania. O evaluare corecta a comuunismului se va putea face peste multi ani. Pe atunci se intra foarte greu la medicina , dar multi proveniti din familii modeste au ajuns medici buni. Acum ce sanse au ? Care mai este responsabilitatea unui medic, care nu ajunge mare chirurg sa ia spaga de 3 ori cat salariul ? Mentalitatea in Rom nu s-a imbunatatit dupa 1990, goana dupa imbogatire ne face sa nu ne mai intereseze de nmeni, nu avem solidaritatea evreiasca, dimpotriva. Unde vom ajunge ? Ce sanse au ziaristii de azi peste 10-15 ani, dupa schimbarile majore in media, cand nimeni nu va mai asculta infierarea cu ura burgheza a guvernuli care conduce (oricare ar fi el) ? Daca nu s-ar fi exagerat cu plata datoriilor facute de lingaii lui Ceausescu, am fi avut parte de o societate linistita, in care ne-am fi asteptat linistiti pensia. Acum razbat doar cei care stiu sa-i calce in picioare pe altii.
Ramon, știm bine că situația era valabilă peste tot, nu numai la ziarele culturale. Toți, vorba lui nea Nicu, serveau cauza. Sau se făceau că o servesc… A, mai erau și unii care n-au fost membri de partid, veșnic discriminați și oropsiți, ce rezistau la adăpostul fumului lokomotivei…
E greu de apreciat acum cine a servit cauza, cine a mimat servirea ei și cine s-a opus. Mai ales după cutremur, când situația s-a agravat cu fiecare zi ce trecea, oamenilor le devenise clar cum e cu comunismul. ”Cauza” o serveau cei ce aveau cum să profite de pe urma ei. Iar cei cu expunere publică, mai ales scriitorii și media, nu aveau cum să evite momentele care li se impută azi. Nu cred că există vreun scriitor, actor, cântăreț sau ziarist care să nu fi făcut compromisuri. Că au mai tras câte-o odă, câte-un cântecel, câte-un ”uraaaaa!” e clar. Dar creația unora va rămâne mereu și va fi apreciată. Cu sau fără legătură cu epoca în care au trăit…
Cei de azi? Se impun greu, nu au loc de generația PRO, de maneliști, de pseudo-cultura surogat. Cultura și sportul nu mai fac parte din propagandă și sunt la mâna finanțatorilor, sponsorilor. Care nu fac mecenat… Sprijinirea artelor și sportului se face după toanele unuia sau altuia. Iar, dacă ne uităm la calitatea celor ce bagă bani în aceste domenii, ne apucă durerea de cap…
@Tosh „Nu cred că există vreun scriitor, actor, cântăreț sau ziarist care să nu fi făcut compromisuri. Că au mai tras câte-o odă, câte-un cântecel, câte-un ”uraaaaa!” e clar. ”
Hmm. Macar un scriitor exista. Sa nu-l uitam pe Paul Goma. Doar daca nu te-ai referit strict la cei ce au activat in tara si dupa cutremur, ca tot l-ai amintit.
Goma e un caz aparte. Ca basarabean, el trăise tragedia ocupației rusești, a aruncării tatălui său într-un lagăr siberian, a încercărilor familiei de a se stabili în România după război și a se sustrage expulzării în Moldova sovietică. Sunt tocmai anii copilăriei și adolescenței, ai formării sale, care nu puteau să nu-și pună amprenta pe soarta sa. Dacă unii au cedat și s-au declarat înfrânți de sistem, căutând o cale de supraviețuire, Goma a fost un permanent rebel. Persecuții, pușcărie, dar totuși a putut să urmeze facultatea, întreruptă în urma evenimentelor din Ungaria. Abia după venirea lui Ceaușescu la putere s-au schimbat lucrurile (a fost și un decret care restabilea drepturile foștilor deținuți politici și ale urmașilor lor – la mine n-a avut efect…) și, după evenimentele din Cehoslovacia, chiar s-a înscris în PCR, împreună cu Păunescu și Ivasiuc. Ulterior, Goma a afirmat că a intrat în partid pentru a-l submina din interior. Poate că așa a fost, eu am altă părere: erau zile de speranță, în care mulți români au crezut în naționalismul lui Ceaușescu.
Bineînțeles, s-au pus mereu piedici încercărilor sale de a publica. Dacă nu mă înșel, primul care a permis apariția unei scrieri semnate Goma a fost… Eugen Barbu… După scandalul cu ”Ostinato” și interesul arătat de Vest scrierilor acestui ”Soljenițân român”, Ceaușescu a considerat că e mai bine să scape de el nepermițându-i să se întoarcă de la Paris, la sfârșitul lui 1977. Sunt curios cum ar fi evoluat lucrurile dacă Goma ar fi rămas în țară. Cei rămași au făcut un permanent slalom și, de aceea, apar mereu surprize cu privire la cei auto-declarați disidenți…
nascut in anii comunismului, ce alegere puteai avea in viata ? Sa fugi, tiera frica de familia ramasa aici, nu te astepta nimeni in afara decat daca te puteau folosi (vezi ziaristii Europei Libere, Neculai Constantin Munteanu, bun analist, cu simtul umorului negru la nevoie, dar care a jucat la doua capete). Daca ramaneai aici, vroiai sa traiesti mai bine, de aia invatai, faceai facultate. Studentii nu erau bagati cu ghiotura in PCR, daca nu iti umpleai carnetul cu 9 si 10 iti trebuiau pile sa intri in PCR, altfel erai n USC ca sa nu se sesizeze profii. Erau si din astia dornici de parvenire, dar daca stiau ca pot obtine ceva mai mult, de ce nu ? Alta alternativa nu era, iar cateva ore pe an de invatamant politic era o greata care trebuia sa o suporti. A fost o lupta intre capitalism si comunism, in care s-a folosit demagogia de ambele parti. In final a invins inteligenta lui Gorbaciov, care a lasat libertatea tuturor sa isi aleaga viitorul. Dizidentii au fost ori in slujba capitalismului, ori cu o aversiune aparte, majoritatea parasind tara, la fel cum au fost oameni de valoare care s-au alaturat comunismului, poate din convingere, poate au realizat ca nu pot schimba nimic: Sadoveanu, Parhon, Dr Petru Groza (oricum, omul avea doctorat, nu cred ca PMR i-a folosit la ceva). Peste aceasta lupta de clasa, dupa 1981 s-a adaugat in Romania falimentul economic invaluit intr-o plata grabnica a unor datorii facute fara judecata economica. Statul comunist a falimentat pentru toti, acum falimenteaza doar cei care isi asuma riscul, angajatii fiind nevoiti sa suporte nivelul scazut al economiei, ce a fost falimentar s-a inchis, dar in schimb au aparut putine alternative.
In literatura comunista nu puteai avea acces daca respingeai ideologia, dar lingai ca Paunescu, Barbu sau Vadim au excelat in lingusiri (poate mai ptin Barbu, nu-l tin minte ca director sau scriitor). Dupa 1990 cei care au lins PCR ul au intors rapid armele, luptand mediatic impotriva a ceea ce ei au sustinut, sau au aparut cei carora le pute tot comunismul, pentru ca vor sa parvina la fel cum au parvenit cei din cultura comunista. Participarea la cultura si sport este astazi mai putin numeroasa ca atunci, in sport cu siguranta, media de spectatori s-a redus la jumatate inca din 1991.
Goma, ca si Dinescu, Brucan, ceilalti dizidenti, au fost sprijinti imediat de capitalism in incercarea lor de a provoca fisuri in sistem, la fel cum l-au luat in brate pe Ceausescu cand a condamnat invazia Cehoslovaciei. Pana la urma au reusit la cel mai inalt nivel, cu Gorby. Nea Nicu, pana la urma, a facut cxea mai proasta propaganda comunismului si este in primul rand vina lui, a neintelegerii economiei mondiale pe care a vrut s-o schimbe dupa mintea sa. In restul tarilor comuniste capitalismul a convins populatia ca le este mai bine daca nu sunt condusi de politruci. Cat bine le-a adus noua ordine mondiala poate fiecare sa estimeze pentru el insusi, dar este greu sa evaluam cum s-a trait in anii 74-81, o perioada neinfluentata de boom economic si nici de plata grabnica a datoriilor. Avem libertatea de a vorbi orice, chiar aiurea, dar cati din noi o dc mai bine si fata de ce an ne raportam ?
Senor Ramon, un raspuns la intrebarea din final presupune sa stabilim intai ce inseamna exact „a o duce mai bine”. Vad ca din start ai exclus libertatea cuvantului. Ce alte criterii mai raman, ca sa stim cum facem calculele? 😉
Dacă tot vorbim de libertatea cuvântului, mi-amintesc de un An Nou pe când eram copil, petrecut la munte cu un grup de unguri mai în vârstă. Cred că am mai povestit asta. Ungurii dăduseră drumul la radio Budapesta și se amuzau de mama focului. I-am întrebat ce-i așa de comic. Era… cabaret politic, în care erau ironizați Kádár și… Hrușciov. Am rămas înmărmurit. În vară, un unchi îmi arsese una pentru că ascultam ”Europa liberă”, iar la Budapesta se făcea mișto de leaderii celor două țări… Unul dintre unguri, care semăna izbitor cu Stalin, mi-a spus: ”Păi, acolo e voie. Lumea poate să vorbească orice, totul e să nu facă altceva…”
Noi am tânjit după momentul în care ne vom putea spune părerile fără teama de a o păți pentru asta. Iată că astăzi ne bucurăm de libertatea cuvântului. Dar suntem mai mulțumiți? O ducem mai bine? Dacă, în cazul meu, schimbarea a fost netă din punct de vedere material, în multe alte privințe dezamăgirea e mare. Nu regret vremurile acelea, doar faptul că nu mai am acum vârsta de atunci. Dar sunt dezamăgit să observ că românii nu sunt cum îi credeam. Pe atunci mi se părea că le suntem superiori străinilor, prin pregătire, prin cunoștințe, prin educație. M-am înșelat. Ne-am manelizat, ne-am otevizat, părem analfabeți, inculți… Ne plângeam de controlul partidului, de propaganda agresivă din presă și media. Acum suntem supuși unei îndobitociri de altă natură. Media e plină de palavragii zgomotoși și înfipți, care au impresia că se pricep la toate. Așa că melițează din gură câtu-i ziulica de mare, prostind și mai mult o gloată îndobitocită de fleacuri fără substanță, care-i sunt vârâte în ochi, în urechi, în nas și-n gură din toate părțile. Și, ca tot românu`, imparțial, gloata își continuă marșul fără țel, condusă de tot felul de papagali, care de care mai colorat, care de care mai spurcat la gură, care de care mai pus pe căpătuială… Ei, vârfurile noilor vremuri, sfidează cu bogăția și luxul kitsch-os, desconsiderându-i pe cei numiți cândva de Savantă ”viermi”… Dacă, înainte de Revoluție, unii ca ei ar fi acumulat totul pe furiș, cu frica-n sân, să nu-i vadă ochiul vigilent al organelor, astăzi își etalează fără rușine dubioasa bunăstare. Și încotro ne îndreptăm? Spre mai bine? Sau spre o nouă situație limită, a cărei rezolvare nu poate fi decât violentă? Ca în decembrie `89…
@Tosh
N-are cum sa mai fie ca in decembrie ’89, e totusi alta situatie, chiar daca pentru unii poate parea asemanatoare cu cea de atunci. Eventualilor protestatari le trebuie un model de viata, un paradis vazut undeva si pe care ar dori sa-l traiasca. Atunci era clar occidentul. Dar acum?
PS Tosh, cum fac sa nu mai „bag” mereu adresa de mail si toate alea, ca parca inainte le tinea minte blogu’?
Mie-mi retine blogul atat contul de „guest” cat si pe cel de user WP.
Da, cred ca merge si la mine acum. Tosh e de vina, ca a bgat chestiile astea mai nou… 😉
Stai puțin, nu mă aștept la o nouă revoluție… Dar mi se pare că situația maselor e din ce în ce mai grea. Iar nemulțumirile lor pot fi speculate de populismul unor leaderi politici.
De altfel, comunismul n-a apărut din neant. El a fost o parafrază vulgară a Bibliei, care i-a făcut pe mulți să creadă într-o societate ideală, bazată pe conștiința socialistă. O utopie de care au profitat cei care au impus dictatura…
Nu am prea multe posibilități să setez blogul. Nu e ca la forum…
@Anto
Tosh nu-i de vina cu nimic – sunt noile dude implementate de WP.
PS
Stiu ca glumeai. 😉
@Ramon: Nu-l alatura pe Brucan lui Goma, chiar Dinescu… Brucan a fost un monstru, si nu stiu sa-si fi cerut iertare macar pt ce a facut el la sfarsitul anilor ’40 si de-a lungul obsedantului deceniu. Brucan nu a fost dintre cei care, din slabiciune si neputinta amers cu curentul, vrand-nevrand. Brucan a fost printre cei care au impus directia, printre cei care au bagat comunismul pe gatul romanilor, cu consecinte dramatice.
Pe vremea comunismului se acordau totusi 50 de sutimi pt activitate poltica, si asta putea insemna , in anii ’80, nu doar diferenta dintre un post la Bucuresti, Buzau sau Prundu Bargaului, ci si sansa de a urma o specialzare la care unii visasera toata adolsecenta si facultatea. Medicina romaneasca s-a degradata in anii ’80 – s-a distrus sistemul cu internat/ ulterior rezidentiait. generatii de absolventi nu au pugtut sa se prezinte la examenul de pt a incerca macar sa intre intr-o specializre, pt ca acest examen nu s-a mai dat dupa ’81, daca nu ma inseala memoria, pana la revolutie. Ghici cum mai apuiau unii a intre in specializari mult dorite…
Cunosc cazul unui medic pediatru, fara pile saracul dar medic bun si onest, pedepsit grav pt ca o zanateca de mamica a lasat nesupravegheat copilul (sugar), care a cazut de pe un scaun (???) in oala cu aluat de gatit si a murit, sufocat… Un accident stupid, cu consecinte dramatice.. „Organele, ” ‘tovarasii”, l-au gasit vinovat si pe medic, omului aproape ca i s-a distrus cariera. Multi ani stiinta si medicina romaneasca au supravietuti nu daotrita sistemului comunsit, ci in pofida lui… dar semintele raului si ale distrugerii au fost plantate cu mult inainte de 1989…
@ Toshiro: Nu cred ca in Romania oamenii au fost „superiori străinilor, prin pregătire, prin cunoștințe, prin educație” (daca prin straini intelegem majortatea vesticlor. Erau poate cateva varfuri profesionale sau oameni mai rasariti in fiecare institutie, dar atat. Asta a fost doar o iluzie, care ne-a hranit sperantele si amorul propriu ani de-a randul.
Capitalismul de dupa ’90 a venit in Romania intr-o perioada istorica in care timpul nu prea mai are rabdare cu Romania, cum zicea Preda, si nici oamenii nu mai au rabdare. Globalizarea a contribuit la impunerea unor referinte noi… Manelizarea de care se plange, banuiesc ca pe buna dreptate, Sam Murray, se observa si in segmente klargi de populatie in tari ca Anglia… ca sa dau un exemplu simplu. O diferenta ar fi ca acolo tabloidelenu sunt luate drept ziare serioase… In Romania si ziarele „serioase”, de exemplu Adevarul, au congtinut si stil de tabloid..
Tosh, ma lasi si pe mine sa promovez un blog? E vorba de Bogdanel Iatan de la RockZone: http://rockzone.ro/blog/
Plus o mostra de pe-acolo:
@ NIC
Brucan s-a alaturat ideologiei si i-a fost bine, cand a fost marginalizat si nu a mai suportat a inceput sa critice. Dinescu a facut pe nebunu si imediat a fost racolat de cei care au dorit distrugerea regimului, de Goma nush ce sa zic, am tot auzit de el, dar cu cat este mai bagat in seama, cu atat imi pun mai multe semne de intrebare.
Spui ca un pediatru a fost pedepsit ca nu a putut salva un copil de la moarte, dar acum niciun doctor nu mai este vinovat de napasarea cu care te trateaza. Nici la cabinetele private nu ti se spune mare lucru, ce sa mai zic de cei carora li s-a taiat din salariu ? Dupa 1985 repartitii in orase mari nu existau, dar existau tot felul de posturi acoperite. Doctorii plecau si atunci, dar avand parte d eun concurs foarte dur la intrarea in facultate, ajungeau medici de valoare. Acum nu mai exista motivatie nicaieri in invatamant, sunt fac de medicina care dau examen la o singura materie si apoi se trece pe pile si spagi.
cu siguranta nu ne mai intoarcem la 1989, nu mai este posibil, nici nu ne-o dorim. Daca excludem prostirea ideologica, societatea de acum 25 ani iti oferea o scara de valori cu ajutorul scolii. Daca in 1980 spuneai ca ai liceul, erai apreciat, acum esti somer. Facultatea iti oferea un standard de viata, nu mai zic ca iti prelungea adolescenta. Sportivii de valoare si cantaretii /artistii aveau si ei un standard de viata, nu ca Bruce Willis, dar oricum destul de bun. Era o societate echilibrata, in care muncitorul avea parte de conditii civilizate de viata. Noua societate a declansat lupta pentru avere si a rasturnat complet scoala, mai ales in ultimii ani cand s-au taiat drastic salariile, fara macar sa aprecieze pe profesorii de valoare. Abandonurile scolare s-au triplat, bacul nu-ti mai ofera nimic, nici macar facultatea. Absolventi de automatica plaseaza marfa, stomatologi la inceput de cariera trebuie sa se multumesca cu 500 lei pe luna, ca putini isi mai permit sa intre intr-un cabinet. Alegerile pentru primaria Baia Mare (73 % au refuzat sa voteze) ne arata ca nici minciunile electorale nu le mai inghitim, ca nu avem pe cine vota, nu-i cunoastem, nu-i credem. Ruptura intre clasa politica si populatie este totala, dar ei ne obliga sa-i acceptam in continuare, au pretentia sa ne reprezinte si isi incaseaza simbria. Posturile TV ne bulverseaza complet, cei din opozitie critica absolut orice, asteptand sa revina la putere ca sa aiba acces la ciolan. In economie haosul este complet, taxele se schimba anual, pentru a-i aduce pe toti la limita profitului. Toate schimbarile se fac de dragul de a se schimba, nu au niciun rezulat pozitiv.