Cu ani în urmă era cât pe-aci să intru în lumea afacerilor cu ciment, dar treaba nu m-a atras. Cred că am făcut o mare greșeală…
Atunci, printre altele, am corectat o eroare din ceea ce știam despre acest material. Auzisem de cimentul de Portland și credeam că numele e legat de orașul din Oregon. La naiba, americanii ăștia au stat întotdeauna bine la capitolul invenții. Ca să aflu că explicația era cu totul alta. Inventatorului cimentului, un englez, i se păruse că noul material seamănă cu pietrele folosite în construcții, aduse din insula Portland (catedrala St.Paul`s din Londra, sau sediul ONU din New York, de exemplu). Așa că i-a zis ”ciment de Portland”. Cimentul este un produs extrem de important în lumea de azi. Adăugând apă, nisip și alte materiale se obține betonul, fără de care nu ne putem imagina construcțiile moderne. Relativ ieftin, se poate turna în formele dorite și devine tare ca piatra.
Dar există și o problemă, nu se putea altfel: poluarea. La baza cimentului e piatra de var, carbonatul de calciu, care necesită prelucrare termică. Rezultatul? Emisii de bioxid de carbon în atmosferă, aproape o tonă pentru fiecare tonă de ciment, care contribuie la încălzirea globală – 5% din totalul CO2 produs de omenire. Așa că nu e de mirare că ecologiștii arată cu degetul spre producția de ciment, iar specialiștii se caută mijloace de reducere a neajunsului. Încercări se fac în multe părți ale lumii, unele rezultate par promițătoare, dar există mereu riscul unor probleme colaterale, care nu pot fi prevăzute. Și, în plus, există reticența oamenilor. Pentru că istoria cimentului Portland arată că există construcții care durează de aproape două secole, pe când noile produse cer timp pentru a-și dovedi credibilitatea.
E suficient să ne amintim de vâlva făcută în anii de după revoluție de ”revoluționarul” material Durref. Pe atunci se spunea că e obținut din resturi, din gunoaie, reciclate. Inventatorul, Hododi, afirma că materialul este un fel de lemn lichid, obținut din prelucrarea a ceea ce îndeobște nu se folosea – rădăcini, crengi, frunze, iarbă, paie, fân. Un produs care se putea turna în forma dorită, ca și cimentul, rezultând case, mobilier, pavaje, orice. Și, în plus, lucru esențial, mai ales într-o țară ca a noastră, era mult mai ieftin decât orice alt material de construcție.. O campanie în care Hododi era acuzat de șarlatanie, iar Durref-ul ar fi fost cancerigen, a făcut ca totul să se uite. Cine mai știe azi de materialul-minune?
De curând, a mai apărut o minune – cimentul cu uscare ultra-rapidă, botezat columbeanit, produs de o fabrică a lui… Irinel Columbeanu. El afirma că poate trece și tancul peste el, la doar 20 de minute de la aplicare. După vreo doi de activitate, fabrica s-a închis, o fi trecut tancul. Cert este că Iri pare să fi pierdut vreo… 100 de milioane de euro. Cum îl știm, atunci când a fost întrebat de cauza eșecului, a mai scos o perlă: ”Dacă nu-i dădeam numele meu, ci unul german, probabil prindea mai bine. Românii au fost reticenţi.” Sunt zvonuri că fabrica se redeschide. Oare cum și-o boteza acum creația? Și va fi suficient ca să dispară reticența românilor?
Toshi`s world 
Recomandare de rebranding pentru Iri: moniconucleozit. 😀
Serios acum, daca materialele alea sunt macar apropiate de calitatile pe care le invoca si el, si omul ala cu Durref – poveste de care ori am uitat cu desavarsire, ori n-am auzit niciodata – ar trebui sa se pise original pe toti capravecinistii astia. Insist – daca este adevarat ceea ce sustin domniile lor.
Hododi avea un magazin de prezentare la Piața Palatului, unde erau expuse piese de mic mobilier și placaje ce le-ar fi înlocuit pe cele ceramice. Arătau cam kitsch-os, dar asta nu era doar vina lui. De asemenea, a construit o casă în, parcă, 2-3 zile, lângă Pavilionul Expozițional de lângă Casa Scânteii. După aia au anunțat că începuse să crape, să se exfolieze, să mucegăiască etc. Mă rog, zvonurile erau că n-a vrut să cedeze PSD-ului patentul. Cert e că n-am mai auzit de el. Se lăudase că va deschide o fabrică în Australia (parcă), dar n-am auzit de așa ceva nici măcar la Maglavit…
Cât despre Iri, mă tot gândesc la tipul ăla care mi-a spus de asfaltul experimental din fața Casei Radio rămase neterminate de la nea Nicu. Bre, eu am trecut pe-acolo ani de zile, că aveam sediul firmei p-acolo și n-am văzut decât crăpături superficiale. Estimp, la mine în cartier se înlocuia asfaltul la 2-3 ani…
Până și bulgarii se lăudau cu un asfalt minune, rezistent și cu posibilitatea de a fi colorat după cheful omului.
Ăștia cu cimentul ”eco” tot așa, cică-l colorează din start, eliminând și zugrăveala…
Un lucru e clar, știința evoluează, uneori cu pași foarte rapizi. Dar nu în toate domeniile e ca în electronică. Păi, să fi fost ca azi, nu mai pupam noi filme de-ale cu spioni care transmiteau mesaje cu aparate radio miniaturale (cât valiza…), sau beep-ăia Morse-n draci. Mobilele astea au ucis spionajul romantic, bre!
Cât despre Iri, îi propun un cuvânt nemțesc foarte atrăgător: siebentausendzweihundertvierundfünfzig – 7254, pentru cunoscători… 😆
Hai ca se pupa ambele subiecte deja – spionajul si inovatia – cu un film care nu-mi da pace. Nu pentru ca ar fi vreo capodopera, ci din contra, pentru ca reuseste sa dea cu mucii-n fasole di granda – mai rar asa ceva. Nu e catastrofal, dar de la ce posibilitati, de la ce premise pleca, ce-a ajuns e chiar incredibil. Am mai amintit de el pe-aici – pe la „De toate”, parca – ii zice „Duplicity”.
In fine, ce-i cu numarul ala? Amantii lu’ Moni inainte de a-l cunoaste? Sau el e nr. 7254? 😆
„Duplicity”… L-am văzut acu` 2-3 ani și nu-mi aduc aminte decât că Julia Roberts era șpioancă miricană, iar Clive Owen era, bineînțeles, britiș. M-a cam plictisit, ba chiar m-a enervat, da` zău că nu mai știu de ce se tot șuntau unu` pe celălalt… Neimportant.
Număru` mi-a plăcut doar pentru că era lung. Da` nu m-ar mira să ai dreptate… 😉
Am citit si eu debitarile si presupunerile facute de unii care, nu numai ca nu stiu sa deosebeasca gunoiul de o materie prima, dar arunca si cu piatra fara macar sa fie cat-de-cat informati. Le recomand acestora in primul rand sa se informeze si dupa aceea sa vorbeasca despre una sau alta. De exemplu, daca ar fi deschis siteurile cu brevete de inventie ar fi vazut ca inventatorul Durrefului astazi detine brevete in foarte multe tari ale lumii, printre care si SUA si Comunitatea Europeana, si nu doar unul ci mai multe. In Romania nu mai are doar un singur brevet ci are 4-5. Oare toate agentiile de acordare a brevetelor au fost pacalite de „escrocheriile” acestui „escroc” sau noi suntem obisnuiti tot timpul sa ne taiem singuri creaca de sub picioare? Si ma refer acum nu numai la Durref ci si la Columbeanit. Are cineva argumente tehnice solide sa combata aceste inventii? Daca Durreful este facut din deseuri, nu are cum sa fie cancerigen (asta demonstreaza ca ati cam ramas corigenti la chimie) iar dupa stiinta mea in Romania sunt vreo 15-20 de case din Durref in care locuiesc si astazi oameni. V-ati intrebat cumva de ce Durreful nu apare totusi pe piata romaneasca? Nu cumva faptul ca nu apare se datoreaza tocmai asa-zisilor atotstiutori, care arunca cu piatra fara sa-si dea seama ca, aruncand-o, isi sparg singuri capul? Poate ne plac betoanele, poate ne plac notele de plata mari la intretinere, poate ne place lipsa locuintelor ieftine de pe piata – intr-un cuvant, poate nu ne place progresul. Mai ales cel venit de la proprii nostri concetateni. Bine ar fi sa reflectati la asta, domnilor care vorbiti fara sa fiti in cunostinta de cauza! Durreful exista. Este ceea ce a afirmat inventatorul si – atentie! – progresele obtinute de acesta in 17 ani sunt atat de uimitoare incat, daca le-ati vedea, ati ramane cu gura cascata. Si de ce totusi nu iese pe piata? Simplu: de scarba, domnilor. Pur si simplu de scarba. De scarba celor care de aproape 20 de ani vorbesc ca idiotii, fara nici o baza tehnica palpabila… doar asa, ca sa vorbeasca. Asta e caracteristica de baza a majoritatii romanilor si, pana nu ne-o corectam, nu vom fi considerati niciodata un popor evoluat ci doar un popor de maimute si imitatori. care se bucura la prima stralucire de margele pe care le arata un strain. Tot ce vine de afara e bun. Tot ce facem noi nu e bun. Asa ca, nu va mai mirati daca nu aveti locuri de munca, daca nu aveti case ieftine, daca nu aveti bunastare, daca nu aveti o clasa politica corecta – intr-un cuvant, daca nu aveti nimic. Cum sa aveti? Pentru ca voi, in loc sa construiti, distrugeti. Si ei fac la fel, dar cu mijloacele lor. Din totdeauna se stie ca noi romanii ne pricepem la toate. De aceea suntem de fiecare data in „varf”. In varful cozii – de unde se miroase mai bine c…tul. Miros placut!
Să trăiți, domnu` avocat! Păi, să fi știut eu că adevăru-i la matale, nu mai citeam ”debitarile si presupunerile facute de unii care, nu numai ca nu stiu sa deosebeasca gunoiul de” etc., etc…”. M-am hotărât, îl votez pe Iri la Primărie, poate ne fericește pe toți cu columbeanitu`… Ah, de-aș ști pe unde-i flutură peruca, pe mâna d-lui Hododi aș merge. Că, precis, n-am mai fi în vîrful cozii.
Cum eu sunt băiat gigea, am percutat rapid la critică și am căutat progresele alea uimitoare în ultimii 17 ani. Și uite ce-am găsit.
http://www.firmepenet.net/Durref-Srl-Bucuresti-Cod-Fiscal-404181.html De ce a încetat activitatea în 2004? (Simplu: de scarba, domnilor. Pur si simplu de scarba. De scarba celor care de aproape 20 de ani vorbesc ca idiotii, fara nici o baza tehnica palpabila…)
http://www.durref.com Aici vă las plăcerea surprizei… A, și să nu uit: miros plăcut!
Sam Murray, ziceai ca urma sa mergi intr-o excursie… pe cand un articol mai interesant despre asta, ca ne-ai omorat cu fotbalu’ ? 🙂
Răspunsul tău îmi dă dreptate. Oricum, nu prea esti familiarizat cu internetul, pentru că ai căutat doar ceea ce ți-a convenit. Probabil că faci parte din categoria mâncătorilor de „cacao”.
Pentru ca să nu existe confuzii, completez afirmațiile mele din 2 mai cu un articol apărut pe internet (http://blog.jorjette.ro/lifestyle/case-ecologice/) – bineînțeles scris de o persoană echidistantă și competentă – și îți dau, spre știință (bineînțeles, dacă știi să citești în limbile respective; eu m-aș mira dar, în sfârșit, ți le dau ca să nu mori prost), linkurile care or să te edifice definitiv privind diferența dintre afirmația unui prost și realitate (http://www.ipaustralia.com.au/applicant/hododi-andrei/patents/; http://www.patent-de.com/19971009/DE69218245T2.html; http://www.wipo.int/patentscope/search/en/WO199803403; http://patentados.com/invento/sustituto-de-madera-basado-en-materiales-lignocelulosicos-e-inorganico.html; http://www.wipo.int/patentscope/search/en/WO1997008402; http://ip.com/patent/EP0617721B1; http://www.freepatentsonline.com/6151842.html; http://www.patentbuddy.com/Inventor/Hododi-Andrei/3388057; http://www.sumobrain.com/patents/wipo/Joining-with-multiple-uses/WO1998034032.html; http://patent.ipexl.com/inventor/Andrei_Hododi_1.html)
În locul tău, m-aș duce la școală. În locul tău, aș căuta în primul rând să fac și eu ceva și după aceea să vorbesc de rău oamenii care au făcut deja ceva, indiferent dacă îți place sau nu îti place. Se pare că ești un tărâietor de vorbe. Sunt convins că noile directive europene nu-ți fac deloc plăcere, pentru că te vor opri în viitor să afirmi fără să dovedești.
Bre, da` e tare bățos avocatu` aista…
Îmi bate obrazu` că nu-s familiarizat cu netu`, că nu le am cu limbile străine, îmi înșiră tot felul de linkuri unde aș găsi dovada-dovada, de parcă înregistrarea unui patent e garanția descoperirilor epocale. Mă rog, da` să mă trimită iar la școală… La vârsta mea…
Și, ce chestie, omu` s-a repezit ca berbecu`, da` tare mi-e că n-a citit ce am scris eu. Bineînțeles, dacă știe să citească rumânește, eu m-aș mira. Nu de alta, dar eu n-am făcut decât să mă întreb ce-o mai fi cu alde Hododi…
Așa că… domnu` avocatu`, mi-e că ”tărâietor” (?!? 😆 ) oi fi matale. Cu tot cu directivele evropenești. Nu uita să-mi dai linkurile, chit că nu știu să citesc în limbile respective…
Păi, măi deșteptule (înțeleg că nu ești prost ci ești deștept), nici o noutate nu poate fi brevetată dacă nu poate fi aplicată industrial și dacă nu este reală din punct de vedere tehnico-științific, iar protecția și prioritățile de know-how se acordă în lumea asta (pe care tu, probabil, nu o cunoști) tocmai datorită brevetelor obținute! Altfel pentru ce se mai acordă brevete, măi „dișteptule”? Brevetul nu e o diplomă. Brevetul e o descriere tehnico-științifică a procedeului pentru care inventatorul are prioritate mondială.
Da, firma a fost lichidată în 2004 dar, din cauza scandalului din 1995 (în care ați fost intoxicați voi, băieții „deștepți”, cu tot felul de minciuni tocmai pentru a-l bloca pe Hododi, iar voi ați halit momeala), inventatorul nu a mai vrut să facă nimic pentru voi, ăștia care le știți pe toate. Au lichidat-o după aproape zece ani, când legea spune șapte ani. Asta nu-ți spune nimic, măi băiețel? Îți spun lucrurile astea pentru că eu m-am ocupat de ele și le cunosc foarte bine.
Păi Hododi probabil că s-a săturat de „deștepți” ca tine și face case altora. Noi stăm bine-mersi în case de beton (care sunt acoperite cu polistiren), cheltuim o avere pe întreținere și ne aia pe noi că suntem deștepți. Lumea modernă nu mai trăiește demult în case de beton și caută soluții ecologice și economice pentru buzunarul „amărâților” de acolo, care au salariul minim de 1.500 de euro pe lună. Noi, oamenii „bogați” din România, cu salarii lunare de 500 – 600 de lei, îl înjurăm pe unul ca Hododi, care a încercat să facă ceva pentru semenii lui dar care a fost blocat tocmai de prostia voastră dar și de interesul altora, care vroiau să vândă casele nu cu 250 de dolari cu tot cu TVA, pe metrul pătrat, cum a vândut Hododi vreo zece case prin ’97 (în care cumpărătorii locuiesc bine-mersi și astăzi), ci cu 1.500 – 2.000 euro pe metrul pătrat, cum au cumpărat de altfel toti „deștepții”, angajându-și toată viața în plata ratelor.
Cam asta e filozofia voastră spre deosebire de cea a lui Hododi. Trăiți voi cu filozofia voastră și el cu a lui! Pentru că, să fiu sinceră, nici nu-l mai interesează ce vomitați voi, ăștia „deștepți”, despre el.
Și cu asta am pus punct polemicii. Oricum nu ai să înțelegi niciodată nimic. O s-o ții tot pe a ta, cum a ținut-o țiganul cu măgarul lui până i-a murit măgarul.
Polemică? 😆 Bre, avocatu` lu` Hododi (te pomenești că o fi… Diavolul…), e bine că te-ai hotărât să pui punct, că oricum nu interesa pe nimeni zbaterea ta. Nu de alta, da o s-o ții tot pe a ta, cum a ținut-o țiganul cu măgarul lui până i-a murit măgarul.Treaba e că țiganu` era arab și-l chema Nastratin. Da` nu-i bai, că-s obișnuit cu de-ăștia care cântă după ureche, chit că-i cam surdă…
Da`, acu` că ne cunoaștem, spune-mi și mie: de unde fac eu rost de-o poză cu Hododi, să mi-o pun icoană?…
Și, în final, surpriza. Îmi spui: Pentru că, să fiu sinceră, nici nu-l mai interesează ce vomitați voi, ăștia “deștepți”, despre el. SincerĂ? Acu` am priceput de unde avântul ăsta revoluționar… Săru` mâna, doamna avocat… 😉