Archive for the 'Micul şi marele ecran' Category

02
Aug
17

FAȚA URÂTĂ A NAȚIONALISMULUI


Pasiunea mea pentru istorie, mai ales cea de la  revoluția bolșevică încoace, e veche și constantă. În anii copilăriei și tinereții devoram tot ce-mi pica în mână pe această temă. Acum o fac mai rar, dar nu scap numeroasele filme despre istoria ultimei sute de ani.

Un film văzut recent m-a tulburat. De mult n-am mai văzut o reprezentare mai crudă a unui conflict interetnic. Filmul se numește ”Wołyń” și este o producție poloneză din 2016  a regizorului Wojciech Smarzowski.

Problema Ucrainei, împărțită mereu între polonezi și ruși, o cunoșteam vag, dar știam de conflictele și cu unii și cu alții, care nu s-au terminat nici după proclamarea independenței Ucrainei, după dispariția URSS. De atunci, Polonia a fost mereu de partea Ucrainei, sprijinindu-i aspirațiile europene și opoziția față de Rusia, așa că filmul acesta, care face să crească tensiunile în cadrul relațiilor polono-ucrainene m-a surprins și m-a făcut să citesc mai mult despre asta.

Wołyń e numele polonez al unei provincii istorice care se întindea pe teritoriul de azi al Poloniei, Ucrainei și Bielorusiei, principalele orașe fiind Luțk, Rovno și Jitomir. Pronunția e mai dificilă, ar suna cam așa: `Vouîn, cu accent pe prima silabă și ”n”-ul e moale, ca în ”bani”. Se mai folosește și termenul Kresy Wschodnie (granițele răsăritene), pe scurt Kresy. Ucrainenii și rușii îi zic  Volîn (tot cu n moale), iar la noi se folosește termenul Volînia.

Din ultimele luni ale lui 1942, până spre sfârșitul războiului, în regiunile aflate pe atunci în componența Poloniei, cu populație mixtă poloneză și ucraineană, au avut loc masacre, omorârea în masă a polonezilor de către naționaliștii ucraineni radicali, membri ai OUN-B (Organizația Naționaliștilor Ucraineni, condusă de Stepan Bandera) și aripa sa militară UPA (Armata Insurecțională Ucraineană). Despre UPA poate am să scriu cândva, activitatea ei a fost absolut senzațională. În general, banderoviștii sunt blamați pentru colaborarea cu hitleriștii, uitându-se că li s-au și împotrivit, și pentru masacrele din Volînia. Ucrainenii, după dispariția URSS, îi consideră luptători pentru  eliberarea de sub asuprirea poloneză și sovietică, niște eroi. Acum, lui Bandera i se ridică statui…

Dar să ne întoarcem la filmul nostru.

E, de fapt, o poveste de dragoste între o poloneză și un ucrainean, pe fondul evenimentelor ce au culminat cu masacrul ce a dus la asasinarea unui număr de polonezi ce variază, după diverse surse, între 100.000 și 500.000 (!!!). Scenele sunt, așa cum am spus, de o cruzime teribilă. Masacrele ucrainenilor provoacă riposta polonezilor, prezentată la o scară mult mai mică, dar la fel de groaznică. În plus, ni se prezintă atrocități comise de nemți și de ruși. Așadar, o tragedie în timp de război. Și ce frumos începe filmul, cu obiceiuri de nuntă, muzică și dansuri tradiționale…

N-am să vă povestesc filmul, el trebuie văzut. Din punctul meu de vedere, regizorul a exagerat prezentându-i pe ucraineni ca o bandă de brute însetate de sânge, fără a ne prezenta lucrurile și din cealaltă perspectivă, a abuzurilor comise de-a lungul timpului de statul polonez. Căci, dacă ucrainenii sunt, pentru polonezi, niște țărani cruzi și sadici, pentru ucraineni Kresy înseamnă asuprirea de secole, discriminarea etnică și de clasă. Așa cum spune la un moment dat un personaj, ”Polak pan a Ukrainiec cham”, adică ”Polonezul-i pan, iar ucraineanul mârlan.” Deh, rutenii erau mai toți țărani supuși nobilimii poloneze sau polonizate…

Dar îmi dau seama că ar fi fost mai complicat, poate un serial ar fi putut acoperi mai bine toate aspectele.

Acum nu pot să nu mă gândesc cum le-o fi după filmul ăsta celor din numeroasa diasporă ucraineană din Polonia. Și sunt curios dacă va apărea și o replică de la Kiev, un film care să justifice excesele banderoviștilor…

Smarzovski e considerat unul din cei mai buni regizori polonezi ai actualei generații, deținător a 4 ”Oscaruri” poloneze (premiul Academiei Poloneze de Film). Mi-a plăcut filmul lui ”Dom zly” (Casa răului), pe care l-am văzut acum câțiva ani, o crimă anchetată tragi-comic de niște milițieni mereu cu vodka-n nas. Nu-mi mai amintesc multe, dar e o scenă mortală, în care doi tipi pun la cale un ”biznis” profitabil: să facă samogon (trăscău) pe care să-l vândă garnizoanei sovietice din apropiere. Capitalism socialist, cum s-ar zice… De asemenea, am văzut și ”Róża”, un alt film extrem de dur, drama unei femei poloneze, Róża (pronunțați Ruja), văduvă după moartea în război a soțului ei, un soldat german. Rămasă singură și fără apărare, e violată de bravii soldați sovietici eliberatori, jefuită de polonezi, și găsește sprijin la un fost ofițer al Armia Krajowa, mișcarea de rezistență condusă de guvernul polonez în exil la Londra, supraviețuitor al răscoalei de la Varșovia, care acum se ascunde de  noua orânduire impusă de Moscova.

Acum o să încerc să văd și celelalte filme ale lui Smarzowski, par interesante după descrieri, numai că va trebui să mă chinui să le traduc… Oricum, sper că n-o să fie la fel de greu ca la ”Wołyń”, unde s-a vorbit în polonă, ucraineană, rusă, ba și câteva fraze în germană și… idiș și n-am avut subtitrarea poloneză după care să mă iau, ci doar în rusă și engleză, adesea traduse diferit. Nu mi-a plăcut subtitrarea românească găsită, așa că am retradus tot filmul. Greu, bre, dar a fost o experiență interesantă și cred că a meritat efortul.

27
Feb
17

ACADEMY AWARDS 2017


Na, că s-au dat și Oscarurile! Absolut bestială gafa cu ”La-La-Land” cel mai bun film… Warren Beatty (of, ce-a mai îmbătrânit…) i-a dat lui Faye Dunaway (și ea…) să citească numele fericitului câștigător. ”La-La-Land” a grăit dulce bătrânica. Felicitări, pupături, discursul de mulțumiri tușicii, bunicii, vecinei, brutarului sau mai știu eu cui… Ca să vină bomba: Faye citise din plicul cu cea mai buna actriță – Emma Stone în ”La-La-Land”. Surprise-surprise! Unul din ”La-La-Land”-iști anunță că, de fapt câștigătorul e ”Moonlight”. Stupoare. ”Hai, bre, urcați acilea, că it`s not a joke!” Și, cam neîncrezători (deh, te pui cu Bonnie și Clyde?) vin și ”Moonlight”-iștii… Mișto, cum ar zice Iri…

Cum n-am văzut (și n-am să văd) cele două filme, nu mă pot pronunța, așa că s-o lăsăm așa.

Oscarul pentru cel mai bun actor l-a luat Casey Affleck (Manchester by the Sea), deși eu speram să i-l sufle Denzel (Fences). Dar, n-am ce zice, Casey a fost muy bien, chiar dacă filmul nu m-a dat pe spate.

Cea mai bună actriță a fost aleasă Emma Stone (La-La-Land). Așadar, favorita mea, Meryl Streep (Florence Foster Jenkins), iar a fost sărită…

Nici Dev Patel (Lion) n-a fost preferat de juriu, cel mai bun actor în rol secundar fiind ales Mahershala Ali (Moonlight). Bine măcar că e tot unul din actorii mei preferați.

Dacă Denzel n-a reușit, Viola Davis le-a învins pe Nicole Kidman sau Octavia Spencer în cursa pentru Oscarul acordat celei mai bune actrițe în rol secundar. Bravo ei!

În sfârșit, la filme străine, învingător a fost iranianul ”Forushande” (The Salesman), pe care apucasem să-l văd sâmbătă, după ce văzusem și alt candidat, danezul ”Under sandet”(Land of Mine). Ambele filme au fost excelente, cu un plus pentru dramatismul filmului danez. Dar, ca fan al filmelor iraniene, sunt mulțumit. De altfel, și alte două filme candidate, suedezul ”En man som heter Ove”( A Man Called Ove) și germano-românul ”Toni Erdmann” au fost foarte bune. Pe ”Tanna” (Australia) l-am tras abia aseară. Îi vine și lui rândul…

Uf, că tare multe filme s-au mai strâns! Și mai sunt și meciurile astea care-mi scot peri albi…

14
Feb
17

S-AU FĂCUT DE BAFTĂ…


Nu, nu-i vorba de pregătirile fălcoșilor pentru cempionzlig la Chiajna, nici de ultimul meci al reghecampfilor, v-am spus că nu mai scriu de ei decât când or începe să joace fotbal. Dar tare mă mai mănâncă degetele să scriu despre agravarea continuă a demenței lui GgB. Poate altădată…

1404Acum, însă, e vorba de premiile BAFTA, desigur. Nominalizările au fost cam aceleași ca la ”Globuri”, câștigătorii tot pe-acolo, ”La la Land” a continuat să ia caimacul. V-am zis, de gustibus…

La ”Best film” apare ceva nou – ”I, Daniel Blake”, care pare fi interesant prin prisma faptului că vedem și noi cum e cu protecția socială la poporul britanic frate și pretin… L-am pus pe listă.

La ”Leading actress” iar mi-au furat-o pe Meryl Streep… Au nominalizat-o, dar n-avea ce face în fața ”La La Land”-istei Emma Stone. Ei, mai rămane Oscarul…

”La La Land” a luat și premiul la secția ”Director”, unde au fost nominalizări noi – ”I, Daniel Blake” (ce naiba, doar l-a făcut Ken Loach…) dar și ”Nocturnal Animals”, care trage și la Oscar. Se va vedea în curând.

La ”Leading Actor”, Casey Affleck a mai adăugat un premiu, pe lângă ”Glob”. V-am spus, ”Manchester by the Sea” nu m-a dat pe spate, dar Affleck cel mic a fost la înălțime.

021223081306619266La ”Supporting Actor”, indianul meu preferat, Dev Patel (”Lion”), le-a luat fața celorlalți, și ei cu prestații excelente: Hugh Grant, în ”Florence Foster Jenkins”, Jeff Bridges, în ”Hell or High Water”, sau un alt actor care-mi place foarte mult, Mahershala Ali, în ”Moonlight” (nu l-am văzut, dar nevastă-mea l-a remarcat imediat).

Viola Davis a câștigat și de data aceasta, cu rolul din ”Fences”, o interpretare extraordinară. Nicole Kidman a fost din nou printre nominalizate, cu bijuteria din ”Lion”.

Secțiunea ”Film not in the English Language” a fost câștigată de mai vechiul ”Son of Saul/ Saul fia” (Ungaria), cu ”românul” Levente Molnár. Spun ”mai vechiul”, întrucât filmul a câștigat Oscar-ul și ”Globul” ediției 2016… Printre ceilalți nominalizați, ”Toni Erdmann” (filmat în România) sau filmul turcesc ”Mustang”, o foarte interesantă dramă. ”Julieta” lui Almodóvar e printre primele pe lista de așteptare, așa că o să-l văd zilele astea, iar ”Dheepan” e și el ceva mai vechi, l-am văzut prin primăvară, a câștigat Palme d`Or 2015.

Interesantă lista nominalizărilor la ”Outstanding British Film”, câștigat de ”I, Daniel Blake”. Dar abia aștept să văd ”Denial”, despre cât de real a fost Holocaustul. Și ”Notes on Blindness” cred că e ceva foarte tare – jurnalul audio al unui om care orbește înainte de nașterea primului său copil. ”Under the Shadow” ar fi putut fi ceva care să mă atragă, fiind despre Iran, dar înțeleg că e… horror, așa că-l las amatorilor genului.

Ar mai fi și secțiunea ”Documentary”, câștigat de ”13th”, un film despre închisorile americane, dar eu m-am pregătit deja să văd ”The Beatles. Eight Days a Week – The Touring Years”. Deh, muzicile cu care am crescut…

Așadar, cum o spun mereu, timp să fie… Baftă, bre!

05
Feb
17

AȘTEPTÂND GALA (II)


Am continuat cu vizionarea candidatelor la Oscar.

”La-La-Land” l-am abandonat după vreun sfert de oră. La-la-la… Nevastă-mea a fost mai răbdătoare, dar a cam regretat ambiția de a vedea filmul până la capăt.

1477375651_manchester-u-morya”Manchester by the Sea” promitea. Din ce citisem despre el, mă gândeam la unul din filmele acelea cu james Dean, Brando, Newmann sau Costner, mai ales că juca Casey Affleck, care mie îmi place mai mult decât frate-său, Ben. Și totuși… Nu știu, poate nu eram într-o dispoziție potrivită pentru vizionarea unei drame cam stufoase, care cerea o atenție concentrată. Cert este că filmul mi s-a părut lung, lent, obositor, adesea confuz. Poate ar trebui să-l revăd, dar nu cred că aș avea curajul.

Și am ajuns la filmul pe care îl așteptasem cel mai mult: ”Lion”.

Nu-mi plac filmele indiene, cu vorbăraie multă, teatralism exagerat și cântece și dansuri care… hop și ele când nu te aștepți. Dar apreciez artiștii de la Bollywood, vorba aia, 3 în 1, actori, cântăreți și dansatori, ceea ce nu-i de colo. De altfel, de pe vremea Beatles-ilor și a influenței lui Ravi Shankar, am îndrăgit muzica  indiană. Nu toată, desigur, dar sunt unele piese instrumentale absolut fabuloase.

Nu-mi plac filmele indiene, dar… sunt înnebunit după filmele despre India, mai ales cele englezești despre perioada colonială. ”The Jewel in the Crown”, ”The Far Pavilions”, ”The Man Who Would Be King” sunt primele care îmi vin în minte. Sau mai recentul ”Provoked”, cu tulburătoarea Aishwarya Rai, un film pe care l-am tradus cu mare plăcere.
3a73c6e900000578-3943828-image-m-15_1479338371677”Lion” e un film australian, dar filmat și în India, cu participare indiană, vorbit în hindi, bengali și engleză. O poveste emoționantă despre un băiețel de 5 ani care se pierde de fratele său într-o gară și ajunge, în cele din urmă, să fie adoptat de o familie australiană. După mulți ani, el simte nevoia să se reîntoarcă în satul natal și să-și revadă mama. Nu, nu e un film lacrimogen tele-novelistic, e un film solid, bine făcut, bine filmat, bine jucat și cu un sprijin muzical pe măsură.

Am fost atras de prezența unor vedete ca Dev Patel și Nicole Kidman, pentru a descoperi un puști genial. La numai 5 ani, micuțul Sunny Pawar e absolut senzațional. Dev Patel s-a lansat cu ”Slumdog Millionaire”, a continuat cu cele două filme ce se petrec la hotelul Marigold, deloc stresat de compania unor legende ale ecranului ca Judi Dench, Bill Nighy, Maggie Smith, Tom Wilkinson, Ronald Pickup sau David Strathairn, sau cu ”The Man who Knew Infinity”, alături de Jeremy Irons. Să nu uit tulburătorul ”The Road Within”, unde joacă alături de fiica lui Lenny Kravitz. Chiar m-am mirat ce frumos vorbește englezește, fără accentul ăla caraghios al majorității indienilor. Ca să aflu că, deși dintr-o familie  de indieni (proveniți din… Kenya), e născut și crescut la Londra… La nici 27 de ani, Dev Patel are în față o carieră strălucită.

Nicole Kidman, surprinzător, are un rol destul de mic, nu știu dacă apare un sfert de oră în total. Dar și atât e suficient pentru o mare actriță. Deloc surprinzător, e una din candidatele la Oscar-ul pentru rol secundar. De altfel, filmul mai concurează la încă 5 secțiuni: Cel mai bun film, Cel mai bun rol secundar (Dev), Cea mai bună adaptare de scenariu, Cea mai bună imagine, Cea mai bună muzică. Dacă la BAFTA și la ”Globuri” s-a mulțumit doar cu nominalizări, sper ca Academia să fie mai generoasă…

30
Ian
17

JACKIE


Am văzut, în sfârșit, ”Jackie”. Natalie Portman interpretând-o pe Jacqueline Kennedy. Temă extrem de atrăgătoare, o actriță care îmi place foarte mult. Ce să cer mai mult? Mai ales că tocmai aflasem că Natalie e nominalizată pentru Oscar-ul celei mai bune actrițe…

Din păcate, am fost dezamăgit. Filmul mi s-a părut greoi, căznit, iar Natalie Portman artificială, mâțâită. Așa o fi fost Jackie în realitate? Nu știu, ar fi multe de discutat, viața i-a dat o serie de lovituri care pe alții i-ar fi doborât. Oricum, mă așteptam la altceva. Și, zău, nu pricep cum de s-a ajuns până la nominalizarea la Oscar…

Filmul mi-a prilejuit o ultimă întâlnire cu un mare actor, John Hurt, într-un mic rol, al preotului. Ca să aflu că a murit acum 2-3 zile, la 77 de ani, după o îndelungată carieră și zeci de filme. S-a mai stins o stea…

29
Ian
17

AȘTEPTÂND GALA


Mai sunt patru săptămâni până la decernarea ”Oscar”-urilor. Nominalizările sunt, oarecum, cele așteptate, după ce am văzut cum a fost la ”globuri”.

Dintre filmele ce vor lupta pentru cel mai bun film n-am văzut și nici nu intenționez să văd ”Arrival” (SF) și ”Moonlight (cu gay), genuri pe care le evit. Nu știu dacă am să văd ”La La Land”, care-i muzical și, în ciuda multiplelor premii și nominalizări, nu cred că m-ar entuziasma. ”Hacksaw Ridge” o să-l văd, probabil, pe șest, că nevastă-mea nu e tocmai fan al filmelor de război. Dar am mai pervertit-o eu din când în când… V-am mai spus, îmi plac foarte mult filmele de război… anti-războinice, ceea ce pare a fi cazul aici. ”Lion” și ”Manchester by the Sea” sunt pe țeavă, mai ales pe primul abia-l aștept.

”Hell or High Water” e un film simpatic. Aparent, ceva ce am mai văzut – un western din zilele noastre cu spargeri ca pe vremuri… Doi frați se apucă să jefuiască bănci, dintr-un motiv… banal – le trebuie bani ca să plătească ipoteca și să salveze ranch-ul familiei. Aș zice că, în plus, se cam plictisiseră să fie săraci și le ardea de nițică acțiune… Haioși frații, dar parcă tot Jeff Bridges e ”nambăroan”-ul filmului, în rolul bătrânului ranger chitit să-i prindă. Poate merita și el o nominalizare la ”rol secundar”… Și remarcabil și adjunctul său, un urmaș al pieilor roșii.

”Hidden Figures” m-a încântat. E vorba de lansarea primului cosmonaut american în spațiu.  Într-o lume încă aflată sub pecetea segregaționismului, câteva negrese reușesc să se impună la NASA, luptând împotriva prejudecăților vremii. Un scenariu impecabil, ce adaugă dramei un strop de umor, reușind să emoționeze puternic pe alocuri, o prestație actoricească de zile mari a trioului de ”genii” de culoare, dintre care se evidențiază Octavia Spencer, nominalizată și la ”Cea mai bună actriță în rol secundar”. Nu trebuie uitat Kevin Costner, care își demonstrează talentul chiar și într-un rol destul de discret. Dar unui mare actor nu-i trebuie mult…

”Fences” a pornit greoi, cu vorbărie multă și era cât pe-aci să renunț să-l văd. Am verificat și bănuielile mi s-au adeverit: e ecranizarea unei piese de teatru, de unde și dialogul în exces. Dar Denzel Washington și Viola Davis au fost, ca deobicei, la înălțime și m-au ținut în fața ecranului. Nu degeaba se numără printre nominalizați. Filmul e o dramă a unei familii de negri din anii `50. Denzel e… gunoier, dar mândru că-și poate întreține familia. E un fel de tiran al casei, care nu suportă altă părere decât a lui. Un psihopat. Viola, în rolul soției aparent supuse, încearcă să mențină echilibrul precar al casei. Fiul lor e o victimă, mereu obligat să urmeze ”indicățiile” tatălui, ce nu ține cont de aspirațiile lui. Un personaj interesant e fratele lui Denzel, victimă a războiului, din care se întoarce grav contuzionat, cu mintea rătăcită. Pentru ceea ce i s-a întâmplat, statul i-a acordat o compensație, sumă din care Denzel a cumpărat casa în care locuiește el cu soția și fiul. Iar bietul frate… la mila celorlalți…  Și povestea se adâncește, iar filmul devine foarte interesant în partea a doua. Pe lângă recitalul actoricesc Denzel-Viola, trebuie să-l menționez și pe Mykelti Williamson, în rolul fratelui.

Actorii nominalizați la ”Oscar”-urile pentru roluri principale sau secundare fac parte, în majoritate, din filmele de mai sus. Lor li se adaugă Isabelle Hupert, pentru rolul din ”Elle”, Natalie Portman, pentru rolul din ”Jackie” (Kennedy), film pe care o să-l văd azi, Ruth Negga (necunoscută pentru mine, pentru ”Loving”) și… Meryl Streep, pentru excepționala interpretare din ”Florence Foster Jenkins”. De asemenea, pentru rol secundar, concurează și Nicole Kidman (”Lion”) sau Michelle Williams (”Manchester by the Sea”).

Pentru cel mai bun film străin concurează două filme pe care le-am văzut – suedezul ”En man som heter Ove”(A Man Called Ove) și cel german turnat în România ”Toni Erdmann”. Filme bune, mai ales primul. Celelalte concurente sunt ”Under sandet” (Land of Mine), un film danez care nu trebuie scăpat – prizonierii nemți sunt siliți să dezamorseze cele două milioane de mine pe care le plantaseră în Danemarca, ”Tanna”, un film australian de care nu știu nimic, și ”Forushande”(The Salesman), un film iranian pe care nu-l găsesc nicăieri.

Ei, mai rămân patru săptămâni în care să mă pun la punct cu ”catindații”, să știu și eu cine cu cine se bate, nu? Vizionare plăcută și vouă!

 

31
Oct
16

UN FILM BUN


Bre, scot rușii ăștia câte-un film de te rupe… Așa e ”Pohoronite menea za plintusom” (Înmormântați-mă după plintă), film din 2009. Am văzut nițel din el și mi s-a părut interesant. Ca să-l vadă și nevastă-mea, m-am apucat să-l traduc. Destul de greu cu limba asta sovietică… Rusa nu e chiar o limbă ușoară și o uiți repede dacă n-o folosești. Dar mi s-a părut o provocare ce merita efortul, era limba de zi cu zi, deosebită pe ici, colo, de cea literară. Și am purces la treabă, traducând vreo 10-15%. Întâmplător, căutând o versiune de calitate cât mai bună, am dat peste un site românesc, www.filmeonline2016.biz, unde filmul, surpriză, era subtitrat. O traducere, evident, după o subtitrare din altă limbă, cu siguranță engleza, ceea ce o face să nu fie tocmai conformă cu ceea ce se zice pe ecran. Dar, slavă Domnului, lipsesc comicăriile pe care le mai întâlnești în altfel de cazuri. Nu știu dacă o să continui să traduc filmul, am cam prea multe pe cap și, la urma urmelor, e o versiune acceptabilă, care nu denaturează prea tare ce se zice.
Subiectul nu e din cale afară de original. Un băiețel de vreo 7-8 ani trăiește cu bunicii. Bunicul, un tip gomos, ”artist al poporului din URSS”, cum se prezintă, e cum e, dar bunica e zdrobitoare. O matahală ce trece bine de chintal, e impulsivă, agresivă, zgomotoasă, zici că pocnește, nu alta. Bietul copil e terorizat. Bine, dar unde-i maică-sa? Păi, din vorbele bunicii, aflăm că-i o curvă căreia nu-i pasă de copil, pe care l-a părăsit.  Dar, încet, încet, ne dăm seama că treaba nu-i atât de simplă. Bunica rupe pe furiș câteva pagini din calendar. De ce, nu pricepem imediat. Ca să ne dăm seama că era ziua de naștere a copilului, iar micuțul își aștepta mama să-l viziteze. Ceea ce bunica nu dorea. O cunoaștem și pe mamă, împreună cu ”țiitorul” ei, doi oameni mai degrabă cumsecade. Mama tot încearcă să obțină aprobarea teribilei zgripțuroaice, să-și viziteze copilul de ziua lui, să-i dea un cadou. Ei, dar nu vă povestesc tot, poate vreți să-l vedeți. Pe mine filmul m-a impresionat foarte tare, v-am mai spus că filmele despre copii și despre animale mă dărâmă…

Filmul îl fac, mai ales, puștiul, o scumpete de copil, și interpreta bunicii, Svetlana Kriucikova, care ia coronița. De altfel, rolul i-a adus premiul Nika (Oscarul rusesc) în 2010. Am crezut că e fiica marelui actor Nikolai Kriucikov, dar am avut surpriza să aflu că e fiica… altui Nikolai Kriucikov, ofițer, și e născută la… Chișinău! Moldoveancă, am putea zice… Bunica e chitită pe misiunea ei: capul familiei, șefa casei și cea care hotărăște destinul fiecăruia. Nimeni nu trebuie să-i iasă din vorbă! Nimic nu pare a sta în calea uraganului cărunt. Svetlana Kriucikova domină ecranul, ceea ce face ca restul personajelor să pară că nu mai au loc de ea. Dar poate ar fi fost prea mult ca fiecare să aibă un rol la fel de ”greu” ca al bunicii… Astfel, în rolul bunicului, lui Aleksei Petrenko nu i se dau prea multe șanse de a ieși în evidență. E vorba, totuși, de interpretul lui Rasputin din ”Agonia” lui Elem Klimov și al lui Stalin în 2-3 filme…

De menționat și că interpreta rolului fiicei ei, Maria Șukșina, e chiar fiica regretatului autor al minunatei ”Călina roșie”, Vasili Șukșin și a Lidiei Fedoseieva-Șukșina.

P.S. Nu mi-au scăpat ultimele episoade ale ”remontadei” anunțate de Dinamo, la grande partita împotriva echipei secunde, dar și cea și mai grande împotriva echipei al cărei antrenor amușinează prin Groapă mai ceva ca un terrier, sperând la rosul unui ciolan mai gustos decât cel ros și răs-ros pe malul Dunării. O să mă străduiesc să văd și meciul cu Recașul, cred că o să fie amuzant. De urmărit și evoluția Craiovei, mai bine zis a adversarelor ei. Parcă am mai văzut filmul ăsta cu înduioșătoare eforturi de sprijinire a unei echipe ce visează să oprească marșul Stelei spre un nou titlu… Care Steaua bifează alt meci fără sare și piper, așadar nimic despre ei.




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Unlucky pe CE GÂNDURI AI, GICĂ?
Красная Армия pe COMICI VESTIȚI
Gioni pe HOJE E SEMPRE
Gioni pe HOJE E SEMPRE
Dawson pe CE GÂNDURI AI, GICĂ?