Archive for the 'Micul şi marele ecran' Category

05
Noi
17

ALT CHURCHILL


Am scris acum o lună despre rolul făcut de Brian Fox în ”Churchill” și despre părerea mea că avem un candidat la Oscar. Ei, bine, am văzut un trailer al unui nou film despre Churchill – ”Darkest Hour”.

În rolul principal, absolut de nerecunoscut (transformarea e senzațională!), Gary Oldman. Da, bre, Dracula din filmul lui Coppola de-acum 25 de ani! Și lunga listă de personalități interpretate pe ecran îi include pe poetul Dylan Thomas, Lee Harvey Oswald, Beethoven, Pilat din Pont. Și câte alte roluri memorabile, jucate mereu impecabil, dar care n-au dus, încă, la Oscar…

Am dat fuga să-l trag și nerăbdarea m-a făcut să iau o plasă de zile mari – am tras ”The Darkest Hour”, dar era vorba de un film din 2011, un spanac SF! Văd că data premierei e 22 noiembrie. Nu mai e mult, așa că rămân la pândă, nu-mi scapă… Și, ca să vedeți ce-i poate pielea unui mare actor, iată:

Anunțuri
08
Oct
17

SPRE OSCAR?


Am văzut, în sfârșit, ”Churchill”, film proaspăt apărut acum 4-5 luni. Știți că Mark Twain și Churchill sunt speciali pentru mine, doar avem aceeași zi de naștere…

Un film care m-a derutat, întrucât a dărâmat ceea ce știam despre ”Operațiunea Overlord”, debarcarea aliată din Normandia, care a grăbit înfrângerea Germaniei naziste. Fără a mă considera un specialist, am citit mult despre cel de-al doilea război mondial și nu m-aș face de râs în discuții despre el. Dar eu știam că ”Overlord” a fost ideea lui Churchill, care a insistat pe lângă americani să grăbească pe cât posibil acest lucru. În schimb, în film apare un Churchill obsedat de ideea că debarcarea va fi un eșec soldat cu zeci de mii de morți. Deh, dezastrul de la Gallipoli, din 1915, când el era Primul Lord al Amiralității, și care i-a fost imputat lui, nu putea fi uitat…  Mă rog, o să reiau lecturile, poate am rămas eu cu informații greșite.

Ceea ce vreau însă să remarc e, în rolul lui Churchill, excepționala interpretare a lui Brian Cox, unul din actorii mei preferați. Sper să nu fie uitat când o fi vorba de Oscaruri… De asemenea, o replică pe măsură îi dă Miranda Richardson în rolul soției sale. Remarcabil și Richard Durden în rolul mareșalului Smuts.  Chiar și numai pentru jocul acestor mari actori merită să vedeți filmul, făcând abstracție de (eventualele) inadvertențe istorice. Dezamăgitori, dar mai mult din cauza scenariului, James Purefoy (regele Edward al VI-lea) și John Slattery (geeneralul Dwight ”Ike” Eisenhower).

Dar, bineînțeles, nu uitați meciul de peste nici două ore…

18
Sep
17

O LECȚIE BULGĂREASCĂ


Filmul bulgăresc ”Urok” (Lecția) a fost o surpriză pentru mine. Am fost atras de numărul mare de premii cucerite în toată lumea – de la  Sofia la TIFF-ul de la Cluj, de la Angers la Luxembourg și Göteborg, de la Varșovia, Minsk și Kiev la San Sebastian, de la Salonic la Duhok, în Irak și până hăt, la Tokyo. Haida, de, mi-am zis, ce naiba să fie cu filmul ăsta, de i-a fermecat pe toți? Și, la urma urmelor, spuneți și voi: câte filme super-premiate nu v-au dezamăgit? Așa că m-am pus pe vizionat.

Începutul e banal. O profesoară de engleză, Nadejda Daskalova (până și numele pare ales cu tâlc, pentru că înseamnă ”speranța”, iar cel de familie are rădăcina ”dascăl”), convinsă de rolul ei în societate – să educe tânăra generație în spiritul eticii și echității (de data asta capitaliste…). În plus, e o soție și mamă model – pe lângă munca la școală și creșterea fiicei de vreo 5-6 ani, trebuie să umple golul lăsat în pușculița familiei de soțul rămas fără slujbă, așa că mai face și traduceri.

În clasă are loc un eveniment deosebit de periculos: unui elev i se fură portofelul cu bani. Sobru, metodic, profesoral, Nadejda anunță clasa că va da o șansă hoțului să repare vina – pune pe perete un plic în care acesta să înapoieze banii. În timpul ăsta, soțul ei, pe lângă ocazionala grijă pentru fetiță, are o singură ocupație: să meșterească la furgoneta, botezată Felix (!!!), în vederea unei eventuale vânzări.

Până aici mai nimic spectaculos, începusem să mă gândesc că iar văd un film superevaluat. Dar totul se schimbă cu apariția unui tip de la banca unde familia plătea ratele casei. Aflăm că Mladen, soțul, folosise banii pe care Nadejda i-i dăduse să-i depună la bancă pentru întremarea lui Felix. Așa că, în caz că suma restantă nu se plătea în câteva zile… adio casă!

Abia de acum încolo filmul devine captivant. Eforturile Nadejdei de a drege lucrurile sunt demne de o epopee. Nu vă dezvălui ce s-a întâmplat în continuare, nici măcar finalul, pentru că filmul chiar merită văzut. Acțiunea, până atunci destul de calmă, se dezvoltă exploziv. Îți vine când să râzi, când să plângi. Pățaniile Nadei ni se pot întâmpla tuturor…

Remarcabilă prestația interpretei rolului principal, Marghita Goșeva, ca și cea a lui Stefan Denoliubov, în rolul unui cămătar fără pic de scrupule.

02
Aug
17

FAȚA URÂTĂ A NAȚIONALISMULUI


Pasiunea mea pentru istorie, mai ales cea de la  revoluția bolșevică încoace, e veche și constantă. În anii copilăriei și tinereții devoram tot ce-mi pica în mână pe această temă. Acum o fac mai rar, dar nu scap numeroasele filme despre istoria ultimei sute de ani.

Un film văzut recent m-a tulburat. De mult n-am mai văzut o reprezentare mai crudă a unui conflict interetnic. Filmul se numește ”Wołyń” și este o producție poloneză din 2016  a regizorului Wojciech Smarzowski.

Problema Ucrainei, împărțită mereu între polonezi și ruși, o cunoșteam vag, dar știam de conflictele și cu unii și cu alții, care nu s-au terminat nici după proclamarea independenței Ucrainei, după dispariția URSS. De atunci, Polonia a fost mereu de partea Ucrainei, sprijinindu-i aspirațiile europene și opoziția față de Rusia, așa că filmul acesta, care face să crească tensiunile în cadrul relațiilor polono-ucrainene m-a surprins și m-a făcut să citesc mai mult despre asta.

Wołyń e numele polonez al unei provincii istorice care se întindea pe teritoriul de azi al Poloniei, Ucrainei și Bielorusiei, principalele orașe fiind Luțk, Rovno și Jitomir. Pronunția e mai dificilă, ar suna cam așa: `Vouîn, cu accent pe prima silabă și ”n”-ul e moale, ca în ”bani”. Se mai folosește și termenul Kresy Wschodnie (granițele răsăritene), pe scurt Kresy. Ucrainenii și rușii îi zic  Volîn (tot cu n moale), iar la noi se folosește termenul Volînia.

Din ultimele luni ale lui 1942, până spre sfârșitul războiului, în regiunile aflate pe atunci în componența Poloniei, cu populație mixtă poloneză și ucraineană, au avut loc masacre, omorârea în masă a polonezilor de către naționaliștii ucraineni radicali, membri ai OUN-B (Organizația Naționaliștilor Ucraineni, condusă de Stepan Bandera) și aripa sa militară UPA (Armata Insurecțională Ucraineană). Despre UPA poate am să scriu cândva, activitatea ei a fost absolut senzațională. În general, banderoviștii sunt blamați pentru colaborarea cu hitleriștii, uitându-se că li s-au și împotrivit, și pentru masacrele din Volînia. Ucrainenii, după dispariția URSS, îi consideră luptători pentru  eliberarea de sub asuprirea poloneză și sovietică, niște eroi. Acum, lui Bandera i se ridică statui…

Dar să ne întoarcem la filmul nostru.

E, de fapt, o poveste de dragoste între o poloneză și un ucrainean, pe fondul evenimentelor ce au culminat cu masacrul ce a dus la asasinarea unui număr de polonezi ce variază, după diverse surse, între 100.000 și 500.000 (!!!). Scenele sunt, așa cum am spus, de o cruzime teribilă. Masacrele ucrainenilor provoacă riposta polonezilor, prezentată la o scară mult mai mică, dar la fel de groaznică. În plus, ni se prezintă atrocități comise de nemți și de ruși. Așadar, o tragedie în timp de război. Și ce frumos începe filmul, cu obiceiuri de nuntă, muzică și dansuri tradiționale…

N-am să vă povestesc filmul, el trebuie văzut. Din punctul meu de vedere, regizorul a exagerat prezentându-i pe ucraineni ca o bandă de brute însetate de sânge, fără a ne prezenta lucrurile și din cealaltă perspectivă, a abuzurilor comise de-a lungul timpului de statul polonez. Căci, dacă ucrainenii sunt, pentru polonezi, niște țărani cruzi și sadici, pentru ucraineni Kresy înseamnă asuprirea de secole, discriminarea etnică și de clasă. Așa cum spune la un moment dat un personaj, ”Polak pan a Ukrainiec cham”, adică ”Polonezul-i pan, iar ucraineanul mârlan.” Deh, rutenii erau mai toți țărani supuși nobilimii poloneze sau polonizate…

Dar îmi dau seama că ar fi fost mai complicat, poate un serial ar fi putut acoperi mai bine toate aspectele.

Acum nu pot să nu mă gândesc cum le-o fi după filmul ăsta celor din numeroasa diasporă ucraineană din Polonia. Și sunt curios dacă va apărea și o replică de la Kiev, un film care să justifice excesele banderoviștilor…

Smarzovski e considerat unul din cei mai buni regizori polonezi ai actualei generații, deținător a 4 ”Oscaruri” poloneze (premiul Academiei Poloneze de Film). Mi-a plăcut filmul lui ”Dom zly” (Casa răului), pe care l-am văzut acum câțiva ani, o crimă anchetată tragi-comic de niște milițieni mereu cu vodka-n nas. Nu-mi mai amintesc multe, dar e o scenă mortală, în care doi tipi pun la cale un ”biznis” profitabil: să facă samogon (trăscău) pe care să-l vândă garnizoanei sovietice din apropiere. Capitalism socialist, cum s-ar zice… De asemenea, am văzut și ”Róża”, un alt film extrem de dur, drama unei femei poloneze, Róża (pronunțați Ruja), văduvă după moartea în război a soțului ei, un soldat german. Rămasă singură și fără apărare, e violată de bravii soldați sovietici eliberatori, jefuită de polonezi, și găsește sprijin la un fost ofițer al Armia Krajowa, mișcarea de rezistență condusă de guvernul polonez în exil la Londra, supraviețuitor al răscoalei de la Varșovia, care acum se ascunde de  noua orânduire impusă de Moscova.

Acum o să încerc să văd și celelalte filme ale lui Smarzowski, par interesante după descrieri, numai că va trebui să mă chinui să le traduc… Oricum, sper că n-o să fie la fel de greu ca la ”Wołyń”, unde s-a vorbit în polonă, ucraineană, rusă, ba și câteva fraze în germană și… idiș și n-am avut subtitrarea poloneză după care să mă iau, ci doar în rusă și engleză, adesea traduse diferit. Nu mi-a plăcut subtitrarea românească găsită, așa că am retradus tot filmul. Greu, bre, dar a fost o experiență interesantă și cred că a meritat efortul.

27
Feb
17

ACADEMY AWARDS 2017


Na, că s-au dat și Oscarurile! Absolut bestială gafa cu ”La-La-Land” cel mai bun film… Warren Beatty (of, ce-a mai îmbătrânit…) i-a dat lui Faye Dunaway (și ea…) să citească numele fericitului câștigător. ”La-La-Land” a grăit dulce bătrânica. Felicitări, pupături, discursul de mulțumiri tușicii, bunicii, vecinei, brutarului sau mai știu eu cui… Ca să vină bomba: Faye citise din plicul cu cea mai buna actriță – Emma Stone în ”La-La-Land”. Surprise-surprise! Unul din ”La-La-Land”-iști anunță că, de fapt câștigătorul e ”Moonlight”. Stupoare. ”Hai, bre, urcați acilea, că it`s not a joke!” Și, cam neîncrezători (deh, te pui cu Bonnie și Clyde?) vin și ”Moonlight”-iștii… Mișto, cum ar zice Iri…

Cum n-am văzut (și n-am să văd) cele două filme, nu mă pot pronunța, așa că s-o lăsăm așa.

Oscarul pentru cel mai bun actor l-a luat Casey Affleck (Manchester by the Sea), deși eu speram să i-l sufle Denzel (Fences). Dar, n-am ce zice, Casey a fost muy bien, chiar dacă filmul nu m-a dat pe spate.

Cea mai bună actriță a fost aleasă Emma Stone (La-La-Land). Așadar, favorita mea, Meryl Streep (Florence Foster Jenkins), iar a fost sărită…

Nici Dev Patel (Lion) n-a fost preferat de juriu, cel mai bun actor în rol secundar fiind ales Mahershala Ali (Moonlight). Bine măcar că e tot unul din actorii mei preferați.

Dacă Denzel n-a reușit, Viola Davis le-a învins pe Nicole Kidman sau Octavia Spencer în cursa pentru Oscarul acordat celei mai bune actrițe în rol secundar. Bravo ei!

În sfârșit, la filme străine, învingător a fost iranianul ”Forushande” (The Salesman), pe care apucasem să-l văd sâmbătă, după ce văzusem și alt candidat, danezul ”Under sandet”(Land of Mine). Ambele filme au fost excelente, cu un plus pentru dramatismul filmului danez. Dar, ca fan al filmelor iraniene, sunt mulțumit. De altfel, și alte două filme candidate, suedezul ”En man som heter Ove”( A Man Called Ove) și germano-românul ”Toni Erdmann” au fost foarte bune. Pe ”Tanna” (Australia) l-am tras abia aseară. Îi vine și lui rândul…

Uf, că tare multe filme s-au mai strâns! Și mai sunt și meciurile astea care-mi scot peri albi…

14
Feb
17

S-AU FĂCUT DE BAFTĂ…


Nu, nu-i vorba de pregătirile fălcoșilor pentru cempionzlig la Chiajna, nici de ultimul meci al reghecampfilor, v-am spus că nu mai scriu de ei decât când or începe să joace fotbal. Dar tare mă mai mănâncă degetele să scriu despre agravarea continuă a demenței lui GgB. Poate altădată…

1404Acum, însă, e vorba de premiile BAFTA, desigur. Nominalizările au fost cam aceleași ca la ”Globuri”, câștigătorii tot pe-acolo, ”La la Land” a continuat să ia caimacul. V-am zis, de gustibus…

La ”Best film” apare ceva nou – ”I, Daniel Blake”, care pare fi interesant prin prisma faptului că vedem și noi cum e cu protecția socială la poporul britanic frate și pretin… L-am pus pe listă.

La ”Leading actress” iar mi-au furat-o pe Meryl Streep… Au nominalizat-o, dar n-avea ce face în fața ”La La Land”-istei Emma Stone. Ei, mai rămane Oscarul…

”La La Land” a luat și premiul la secția ”Director”, unde au fost nominalizări noi – ”I, Daniel Blake” (ce naiba, doar l-a făcut Ken Loach…) dar și ”Nocturnal Animals”, care trage și la Oscar. Se va vedea în curând.

La ”Leading Actor”, Casey Affleck a mai adăugat un premiu, pe lângă ”Glob”. V-am spus, ”Manchester by the Sea” nu m-a dat pe spate, dar Affleck cel mic a fost la înălțime.

021223081306619266La ”Supporting Actor”, indianul meu preferat, Dev Patel (”Lion”), le-a luat fața celorlalți, și ei cu prestații excelente: Hugh Grant, în ”Florence Foster Jenkins”, Jeff Bridges, în ”Hell or High Water”, sau un alt actor care-mi place foarte mult, Mahershala Ali, în ”Moonlight” (nu l-am văzut, dar nevastă-mea l-a remarcat imediat).

Viola Davis a câștigat și de data aceasta, cu rolul din ”Fences”, o interpretare extraordinară. Nicole Kidman a fost din nou printre nominalizate, cu bijuteria din ”Lion”.

Secțiunea ”Film not in the English Language” a fost câștigată de mai vechiul ”Son of Saul/ Saul fia” (Ungaria), cu ”românul” Levente Molnár. Spun ”mai vechiul”, întrucât filmul a câștigat Oscar-ul și ”Globul” ediției 2016… Printre ceilalți nominalizați, ”Toni Erdmann” (filmat în România) sau filmul turcesc ”Mustang”, o foarte interesantă dramă. ”Julieta” lui Almodóvar e printre primele pe lista de așteptare, așa că o să-l văd zilele astea, iar ”Dheepan” e și el ceva mai vechi, l-am văzut prin primăvară, a câștigat Palme d`Or 2015.

Interesantă lista nominalizărilor la ”Outstanding British Film”, câștigat de ”I, Daniel Blake”. Dar abia aștept să văd ”Denial”, despre cât de real a fost Holocaustul. Și ”Notes on Blindness” cred că e ceva foarte tare – jurnalul audio al unui om care orbește înainte de nașterea primului său copil. ”Under the Shadow” ar fi putut fi ceva care să mă atragă, fiind despre Iran, dar înțeleg că e… horror, așa că-l las amatorilor genului.

Ar mai fi și secțiunea ”Documentary”, câștigat de ”13th”, un film despre închisorile americane, dar eu m-am pregătit deja să văd ”The Beatles. Eight Days a Week – The Touring Years”. Deh, muzicile cu care am crescut…

Așadar, cum o spun mereu, timp să fie… Baftă, bre!

05
Feb
17

AȘTEPTÂND GALA (II)


Am continuat cu vizionarea candidatelor la Oscar.

”La-La-Land” l-am abandonat după vreun sfert de oră. La-la-la… Nevastă-mea a fost mai răbdătoare, dar a cam regretat ambiția de a vedea filmul până la capăt.

1477375651_manchester-u-morya”Manchester by the Sea” promitea. Din ce citisem despre el, mă gândeam la unul din filmele acelea cu james Dean, Brando, Newmann sau Costner, mai ales că juca Casey Affleck, care mie îmi place mai mult decât frate-său, Ben. Și totuși… Nu știu, poate nu eram într-o dispoziție potrivită pentru vizionarea unei drame cam stufoase, care cerea o atenție concentrată. Cert este că filmul mi s-a părut lung, lent, obositor, adesea confuz. Poate ar trebui să-l revăd, dar nu cred că aș avea curajul.

Și am ajuns la filmul pe care îl așteptasem cel mai mult: ”Lion”.

Nu-mi plac filmele indiene, cu vorbăraie multă, teatralism exagerat și cântece și dansuri care… hop și ele când nu te aștepți. Dar apreciez artiștii de la Bollywood, vorba aia, 3 în 1, actori, cântăreți și dansatori, ceea ce nu-i de colo. De altfel, de pe vremea Beatles-ilor și a influenței lui Ravi Shankar, am îndrăgit muzica  indiană. Nu toată, desigur, dar sunt unele piese instrumentale absolut fabuloase.

Nu-mi plac filmele indiene, dar… sunt înnebunit după filmele despre India, mai ales cele englezești despre perioada colonială. ”The Jewel in the Crown”, ”The Far Pavilions”, ”The Man Who Would Be King” sunt primele care îmi vin în minte. Sau mai recentul ”Provoked”, cu tulburătoarea Aishwarya Rai, un film pe care l-am tradus cu mare plăcere.
3a73c6e900000578-3943828-image-m-15_1479338371677”Lion” e un film australian, dar filmat și în India, cu participare indiană, vorbit în hindi, bengali și engleză. O poveste emoționantă despre un băiețel de 5 ani care se pierde de fratele său într-o gară și ajunge, în cele din urmă, să fie adoptat de o familie australiană. După mulți ani, el simte nevoia să se reîntoarcă în satul natal și să-și revadă mama. Nu, nu e un film lacrimogen tele-novelistic, e un film solid, bine făcut, bine filmat, bine jucat și cu un sprijin muzical pe măsură.

Am fost atras de prezența unor vedete ca Dev Patel și Nicole Kidman, pentru a descoperi un puști genial. La numai 5 ani, micuțul Sunny Pawar e absolut senzațional. Dev Patel s-a lansat cu ”Slumdog Millionaire”, a continuat cu cele două filme ce se petrec la hotelul Marigold, deloc stresat de compania unor legende ale ecranului ca Judi Dench, Bill Nighy, Maggie Smith, Tom Wilkinson, Ronald Pickup sau David Strathairn, sau cu ”The Man who Knew Infinity”, alături de Jeremy Irons. Să nu uit tulburătorul ”The Road Within”, unde joacă alături de fiica lui Lenny Kravitz. Chiar m-am mirat ce frumos vorbește englezește, fără accentul ăla caraghios al majorității indienilor. Ca să aflu că, deși dintr-o familie  de indieni (proveniți din… Kenya), e născut și crescut la Londra… La nici 27 de ani, Dev Patel are în față o carieră strălucită.

Nicole Kidman, surprinzător, are un rol destul de mic, nu știu dacă apare un sfert de oră în total. Dar și atât e suficient pentru o mare actriță. Deloc surprinzător, e una din candidatele la Oscar-ul pentru rol secundar. De altfel, filmul mai concurează la încă 5 secțiuni: Cel mai bun film, Cel mai bun rol secundar (Dev), Cea mai bună adaptare de scenariu, Cea mai bună imagine, Cea mai bună muzică. Dacă la BAFTA și la ”Globuri” s-a mulțumit doar cu nominalizări, sper ca Academia să fie mai generoasă…




FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

Comentarii recente

Dawson pe STĂPÂNUL
Keitel pe STĂPÂNUL
Ovidiu pe STĂPÂNUL
Keitel pe STĂPÂNUL
Sam Murray pe STĂPÂNUL

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba