Archive for the 'Maeştrii' Category

11
iun.
18

MARKETING


Probabil vă amintiți de ”meciul” Simona – Adidas. Pe la începutul anului, Adidas a decis să înceteze contractul de sponsorizare pentru Simona, deși era No.1. Chestie de bani, Simona ceruse  ceva mai mult, iar nemții consideraseră că nu merită, că nu e atractivă din punct de vedere al marketingului. Și Simona a semnat cu Nike. A jucat finala Australian Open, a câștigat la Roland Garros. În finală a învins-o pe Sloane Stephens, și ea sponsorizată de Nike, tot de anul acesta. Ați, văzut, au jucat în bluze identice. Și câștigătorul la masculin, Nadal, e tot în armata Nike. Deci, victorie pe toată linia. Cei de la Nike au avut ochi… Ceilalți? Parcă-i văd: ”Ptiu! Ce carte-am tras…”

neverUite ce găsesc pe net: o imagine de la New York, nu de la meetingul PSD. O reclamă Nike, poză gigantică a Simonei, cred că are vreo 50 de metri înălțime, dacă mă iau după jumătatea ei de sus, cât nouă etaje ale blocului de lângă ea. Inspirat și textul însoțitor: ”You never forget your first”. Bine, bre, dar rumânca le-a bătut-o pe-a lor, pe-a americanilor… Nu merita și biata Sloane o poză? Una de pe plajă, de exemplu… Și-un titlu pentru Simona: ”M-o bătut, da` nici că-mi pasă, prima de la Nike e grasă…”DV89E8cWkAE-St6

Reclame
10
iun.
18

UN GÂND ȘI PENTRU ÎNVINSA SIMONEI


De Sloane Williams nu auzisem până la meciul cu Simona, așa că am fost curios să aflu cine-i și de unde a apărut. Bre, fata asta e de admirat! În august 2016 a suferit o fractură la piciorul drept și a trebuit să fie operată în ianuarie 2017. Ceea ce n-a împiedicat-o să revină pe teren în iulie, la  Wimbledon, unde a pierdut în primul tur. Așa cum avea s-o facă și la Washington. Încet-încet, perseverentă, Sloane și-a reluat ascensiunea, a ajuns până în semifinale la Toronto și Cincinnati, ceea ce i-a adus revenirea în top 100. Și a urmat primul mare succes: titlul la US Open. Abia trecuse un an de la accidentare… După o lungă serie de eșecuri, Sloane a arătat semne de revenire și, pe 1 aprilie, câștigă Miami Open, ajungând pe locul 9 în top. Ca acum să ajungă în finala de la Roland Garros…

Rezultatele astea, cu suișuri și coborâșuri, le-am văzut la toți jucătorii de tenis, e ceva normal, nu poți să bați tot, nu? Dar, în finala împotriva Simonei am remarcat ceea ce eu numesc ”stilul Frank Sinatra”. Sinatra era la fel de înalt ca Sloane, deci departe de imaginea de star american, înalt, zdravăn, blond cu ochi albaștri. Când cânta, părea că nu face nici cel mai mic efort, dar vocea sa puternică avea un timbru inegalabil. Așa și Sloane, ieri. Părea că lovește mingea cu grație, cu eleganță, dar forța loviturii era evidentă. Și Simona a avut mult de furcă… Dar, așa cum o cunoaștem, luptând cu înverșunare pentru fiecare minge, fata noastră a găsit ac de cojocul gazelei al cărei vis e să ajungă mai mare ca fostul ei idol, acum dușman – Serena. Mai mare ca valoare, desigur…

09
iun.
18

ÎN SFÂRȘIT!


Nu credeam să ajung vreodată să urmăresc cu atâta emoție un meci de tenis. TENIS!!! Sporturile în care fileul desparte cei doi adversari nu m-au pasionat niciodată. Și, iată, astăzi am ajuns să văd finalul cu lacrimi în ochi…

Ora neobișnuită pentru o finală – 16.00 – m-a făcut să-mi amintesc de finala de la Roland Garros când scorul era 6-3, 2-0 pentru Sloane. Ptiu! Iar pierdem finala? Poate dacă aș fi jucat eu… Dar Simona e Simona! Punct după punct… game după game. A întors meciul și a câștigat entuziasmant al doilea set. ”Câștigă decisivul cu 6-1!”, am zis. De ce naiba n-oi fi pariat? Cred că mi-ar fi ieșit ceva frumos… Așa a și fost: 6-1 și… primul trofeu de Grand Slam. La 40 de ani după victoria Virginiei Ruzici. Doamne, ce frumos s-a auzit imnul nostru… Mulțumim, Simona, s-o ții tot așa!

Imaginile care au făcut să-mi dea lacrimile. Priviți de la secunda 48…

08
iun.
18

SĂ VINĂ SLOANE!


simona_halep-930x524Ne pregăteam s-o luăm spre satul de vacanță, să mâncăm undeva, când mi-am amintit de meciul Simonei. Greu, că o întâlnea pe buburuza care o cam bătuse în meciurile de până atunci. Ia să mă uit nițel… Dau drumul la televizorul meschin, un picuț mai mare decât laptopul. Și fata noastră a început senzațional, devastator, înnegrind-o la față pe biata Muguruza cu fiecare game.

S-a făcut 5-0 și, liniștiți, am purces spre festin. Am ajuns și, până să ne aducă mâncărica, am aruncat un ochi pe telefon. Nasol, după un 6-1 în primul set, acum era 2-3. Superstițios, să nu-i aduc ghinion Simonei, nu m-am mai uitat și m-am concentrat asupra micilor. Buni, numai că, deh, cu mintea la meci, nici berica nu mă ajuta prea mult la înghițit…

Într-un târziu, n-am mai răbdat și… pâc, fuga pe GSP… Uf! 6-1, 6-4! Victorie! Din nou victorie! Urmează finala! Să fie prima de Gland Slam pe care o va câștiga Simona? Doamne ajută!

Deocamdată, să facem cunoștință cu ciocolatia asta sexoasă, Sloane Stephens…Sloane-Stevens_-Sports-Illustrated-Swimsuit-2018--21-662x441

 

27
mai
18

CEVA CIRC A FOST, DAR MAI MULT FOTBAL!


Ei, am avut parte și de ceva fotbal, nu doar de circ. Deși…

Finala cempionzlig a început surprinzător, cel puțin pentru mine, cu Liverpool dominându-i pe baftoșii ajunși până aici. Mi-am zis: pân` acilea le-a ținut bulanu` madrilenilor. Ronaldo era mai absent ca Budescu, dar a arătat de vreo două ori că-i dracu` gol. Englezii (hai să le zic așa…), cu neamțu` la cârmă, stăpâneau jocul. Dar prima repriză s-a încheiat fără gol. Ba Allah n-a fost milostiv cu Salah… S-o fi supărat că renunțase de trei zile la Ramadan, urmând să reia postul sfant după finală. Și n-a ținut nici peșcheșul cu care a încercat familia să-l facă pe Allah să închidă ochii – sacrificarea a trei viței. Așa că, după doar o jumate de oră, spaima spaimelor a ieșit accidentat. Ei, o mână de ajutor a dat și ghiaurul Sergio Ramos… Să sperăm că-l vedem pe năbădăiosul felah la Mondial.

Și după pauză veni și circul…

Mai întâi o bâlbă a la Planić a unui apărător englez  i-a oferit o minge pe tavă lui Isco, dar el a luat la țintă transversala. Însă portarul lui Liverpool e mărinimos, dă cu mingea-n piciorul lui Benzema (el o fi ținut Ramadanul…), de unde sare-n poartă. E 1-0 pentru Real!

Liverpool egalează după numai cîteva minute, reaprinzând speranțele în insulă. Speranțe năruite de un britanic de-al lor, Gareth Bale… O foarfecă măiastră și… iar se schimbă tabela: Real 2 – Liverpool 1! După câteva minute, cât pe-aci să egaleze liverpudlienii (că așa le zice celor din Liverpool…), dar mingea a lovit bara.

Chiar dacă se tot încerca de ambele echipe să mai înscrie, mă gândeam că așa rămâne scorul. Dar m-a contrazis același gafeur de serviciu aseară: portarul german al lui Liverpool, Loris Karius. Gale a șutat de la distanță, nici prea tare, nici plasat, dar o fi fost mingea fierbinte, că bietul Karius a scăpat-o printre degete, de parcă ar fi fost de tenis… La 3-1 era gata.

A treisprezecea Cupă pentru Real. A patra în ultimii cinci ani, a treia consecutivă… Și când te gândești că, în Spania, în ultimii șapte ani, n-au cucerit decât un titlu!

 

16
mai
18

ADIO, DOMNULE ȚOPESCU!


Ca pe toți care l-au cunoscut pe Cristian Țopescu, moartea lui m-a întristat.

A fost unul dintre cei care ne-au bucurat copilăria și tinerețea cu comentariile de la cele mai importante evenimente la care au participat și, adesea, triumfat sportivii români. Ce diferență față de mulți dintre cei de azi, care pun pe primul plan cancanurile, care vorbesc aiurea, gafând la tot pasul, facându-mă de multe ori să dau pe ”mute”…

Cum să uităm transmisiunile de la marile meciuri ale handbaliștilor, cu Penu, Gruia, Gațu și Birtalan purtați parcă spre victorie de glasul lui Țopescu? Cum să uit cursele lui Patzaichin, în care vocea comentatorului nr. 1 al României părea că îi împinge și ea canoea spre victorie… Sau strigătul lui după evoluția Nadiei la Montreal: Zece! Zece! Cum să uităm mazilirea lui Țopescu pentru că îndrăznise să afirme la televizor că fotbaliștii noștri ar trebui lăsați să joace în străinătate, pentru că ar avea de câştigat ei, cluburile, Federaţia, fotbalul românesc… Așa am ajuns ca Marea Finală de la Sevilla să fie comentată de adesea ilarul Teoharie Coca-Cosma. Atâta mai lipsea, să fi comentat Dumitru Graur…

Pentru toate emoționantele momente pe care ni le-ai oferit, mulțumesc, Cristian Țopescu! Dumnezeu să te odihnească!

07
mai
18

A FOST NOAPTEA NOASTRĂ


steaua1986Steaua_Bucureşti-FC_Barcelona_1986-05-07.svg

7 mai 1986 – Estadio Ramón Sánchez Pizjuán, Sevilla
Spectatori: 70.000
Arbitru: Michel Vautrot
FC STEAUA BUCUREȘTI – FC BARCELONA 0-0
(după prelungiri)
Penaltiuri:
Majearu (x) – Alexanko (x) 0-0
Bölöni (x) – Pedraza (x) 0-0
Lăcătuș – Pichi Alonso (x) 1-0
Balint – Marcos (x) 2-0



FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Reclame