02
Aug
17

FAȚA URÂTĂ A NAȚIONALISMULUI


Pasiunea mea pentru istorie, mai ales cea de la  revoluția bolșevică încoace, e veche și constantă. În anii copilăriei și tinereții devoram tot ce-mi pica în mână pe această temă. Acum o fac mai rar, dar nu scap numeroasele filme despre istoria ultimei sute de ani.

Un film văzut recent m-a tulburat. De mult n-am mai văzut o reprezentare mai crudă a unui conflict interetnic. Filmul se numește ”Wołyń” și este o producție poloneză din 2016  a regizorului Wojciech Smarzowski.

Problema Ucrainei, împărțită mereu între polonezi și ruși, o cunoșteam vag, dar știam de conflictele și cu unii și cu alții, care nu s-au terminat nici după proclamarea independenței Ucrainei, după dispariția URSS. De atunci, Polonia a fost mereu de partea Ucrainei, sprijinindu-i aspirațiile europene și opoziția față de Rusia, așa că filmul acesta, care face să crească tensiunile în cadrul relațiilor polono-ucrainene m-a surprins și m-a făcut să citesc mai mult despre asta.

Wołyń e numele polonez al unei provincii istorice care se întindea pe teritoriul de azi al Poloniei, Ucrainei și Bielorusiei, principalele orașe fiind Luțk, Rovno și Jitomir. Pronunția e mai dificilă, ar suna cam așa: `Vouîn, cu accent pe prima silabă și ”n”-ul e moale, ca în ”bani”. Se mai folosește și termenul Kresy Wschodnie (granițele răsăritene), pe scurt Kresy. Ucrainenii și rușii îi zic  Volîn (tot cu n moale), iar la noi se folosește termenul Volînia.

Din ultimele luni ale lui 1942, până spre sfârșitul războiului, în regiunile aflate pe atunci în componența Poloniei, cu populație mixtă poloneză și ucraineană, au avut loc masacre, omorârea în masă a polonezilor de către naționaliștii ucraineni radicali, membri ai OUN-B (Organizația Naționaliștilor Ucraineni, condusă de Stepan Bandera) și aripa sa militară UPA (Armata Insurecțională Ucraineană). Despre UPA poate am să scriu cândva, activitatea ei a fost absolut senzațională. În general, banderoviștii sunt blamați pentru colaborarea cu hitleriștii, uitându-se că li s-au și împotrivit, și pentru masacrele din Volînia. Ucrainenii, după dispariția URSS, îi consideră luptători pentru  eliberarea de sub asuprirea poloneză și sovietică, niște eroi. Acum, lui Bandera i se ridică statui…

Dar să ne întoarcem la filmul nostru.

E, de fapt, o poveste de dragoste între o poloneză și un ucrainean, pe fondul evenimentelor ce au culminat cu masacrul ce a dus la asasinarea unui număr de polonezi ce variază, după diverse surse, între 100.000 și 500.000 (!!!). Scenele sunt, așa cum am spus, de o cruzime teribilă. Masacrele ucrainenilor provoacă riposta polonezilor, prezentată la o scară mult mai mică, dar la fel de groaznică. În plus, ni se prezintă atrocități comise de nemți și de ruși. Așadar, o tragedie în timp de război. Și ce frumos începe filmul, cu obiceiuri de nuntă, muzică și dansuri tradiționale…

N-am să vă povestesc filmul, el trebuie văzut. Din punctul meu de vedere, regizorul a exagerat prezentându-i pe ucraineni ca o bandă de brute însetate de sânge, fără a ne prezenta lucrurile și din cealaltă perspectivă, a abuzurilor comise de-a lungul timpului de statul polonez. Căci, dacă ucrainenii sunt, pentru polonezi, niște țărani cruzi și sadici, pentru ucraineni Kresy înseamnă asuprirea de secole, discriminarea etnică și de clasă. Așa cum spune la un moment dat un personaj, ”Polak pan a Ukrainiec cham”, adică ”Polonezul-i pan, iar ucraineanul mârlan.” Deh, rutenii erau mai toți țărani supuși nobilimii poloneze sau polonizate…

Dar îmi dau seama că ar fi fost mai complicat, poate un serial ar fi putut acoperi mai bine toate aspectele.

Acum nu pot să nu mă gândesc cum le-o fi după filmul ăsta celor din numeroasa diasporă ucraineană din Polonia. Și sunt curios dacă va apărea și o replică de la Kiev, un film care să justifice excesele banderoviștilor…

Smarzovski e considerat unul din cei mai buni regizori polonezi ai actualei generații, deținător a 4 ”Oscaruri” poloneze (premiul Academiei Poloneze de Film). Mi-a plăcut filmul lui ”Dom zly” (Casa răului), pe care l-am văzut acum câțiva ani, o crimă anchetată tragi-comic de niște milițieni mereu cu vodka-n nas. Nu-mi mai amintesc multe, dar e o scenă mortală, în care doi tipi pun la cale un ”biznis” profitabil: să facă samogon (trăscău) pe care să-l vândă garnizoanei sovietice din apropiere. Capitalism socialist, cum s-ar zice… De asemenea, am văzut și ”Róża”, un alt film extrem de dur, drama unei femei poloneze, Róża (pronunțați Ruja), văduvă după moartea în război a soțului ei, un soldat german. Rămasă singură și fără apărare, e violată de bravii soldați sovietici eliberatori, jefuită de polonezi, și găsește sprijin la un fost ofițer al Armia Krajowa, mișcarea de rezistență condusă de guvernul polonez în exil la Londra, supraviețuitor al răscoalei de la Varșovia, care acum se ascunde de  noua orânduire impusă de Moscova.

Acum o să încerc să văd și celelalte filme ale lui Smarzowski, par interesante după descrieri, numai că va trebui să mă chinui să le traduc… Oricum, sper că n-o să fie la fel de greu ca la ”Wołyń”, unde s-a vorbit în polonă, ucraineană, rusă, ba și câteva fraze în germană și… idiș și n-am avut subtitrarea poloneză după care să mă iau, ci doar în rusă și engleză, adesea traduse diferit. Nu mi-a plăcut subtitrarea românească găsită, așa că am retradus tot filmul. Greu, bre, dar a fost o experiență interesantă și cred că a meritat efortul.

Anunțuri

0 Responses to “FAȚA URÂTĂ A NAȚIONALISMULUI”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

Comentarii recente

Dawson pe STĂPÂNUL
Keitel pe STĂPÂNUL
Ovidiu pe STĂPÂNUL
Keitel pe STĂPÂNUL
Sam Murray pe STĂPÂNUL

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: