14
Iun
17

CUM TRECE VREMEA LA NESSEBĂR


”Săptămâna Nessebăr” a început dezamăgitor. Am plecat vineri pe o vreme închisă, pe drum a plouat pe ici, pe colo și am făcut… 7 ore. Bre, parcă altădată nu dura atât… În fine, am ajuns. Vremea se îndreptase, dar era cam înnorat , temperatura numai bună de acomodat cu atmosfera. Din păcate, avantajul meu în relația cu vecinii, vorbitul pe limba lor, a dat chix – insensibilă la farmecul meu bulgarofon, gospojița de la recepție nu mi-a dat cameră cu vedere la mare, ci la… șoseaua care trece prin fața hotelului.  Cică nu-s locuri. Camera spațioasă, curată, baia așijderea, fuga la masă, că trecuse de două. Aici nimic de obiectat – mult și bun. Îmi ardea buza după o grozdova, așa că am dat fuga la bar. Când a auzit ce vreau, băiatul a pus mâna pe un păhăruț mai subdezvoltat, așa că am purces la obișnuitul instructaj: ia paharul ăla mai borcănat, umple-l cu  kubceta (adică cuburi de gheață, ați priceput…) și toarnă rakiika până sus. Mnogo dobre! Totul a decurs perfect după aia…

După masă am inspectat împrejurimile și am remarcat că am dat chix și la orientarea turistică. Alesesem hotelul după… hartă. Era pe țărm și la cea mai mică distanță de vechiul Nessebăr, minunata insuliță legată de țărm printr-o cale de acces ce o transformase în peninsulă. Numai că… Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Hotelul e despărțit de mare de o faleză ce duce până-n orașul vechi, iar plajă, nisip… neama! Sigur, au o piscină mare, dar e altceva… Ah, și ce grozav fusese la Țarevo! Dar, să nu-l mâniem pe Dumnezeu, raportul calitate-preț e în favoarea bulgarilor. La banii ăștia aș fi găsit la noi un sejur de numai 5 zile cu mic dejun și fără transport…

Nesomnul din noaptea precedentă și drumul lung au doborât-o pe nevastă-mea, care a tras un pui de somn (mai degrabă, o… găină) de câteva ore. Eu, conform obiceiului meu, am ațipit câteva minute și apoi m-am sculat. Ce să fac? Verific mailul, plătesc telefonul și lumina pentru mine și soacră-mea – avantajul home bank, deh… – apoi studiez pachetul de programe TV. Posturi bulgărești, rusești, nemțești, ba și unul polonez. Nimic rumănski… Dau pe FenTV de cealga lor.  Cred că am mai scris de asta, asemănarea cu manelele e aproximativă. Cealga pornește de la muzica lor populară (hai să-i zicem folclor de tip nou), cu puternice influențe orientale. Orientale, nu țigănești.  Într-un cântec, un flăcău întreba în… bulgaro-arabă: ”Habibi, ciuvaș li me?” Adică, ”Habibi, mă auzi?” Printre instrumentiști, unii excepționali, am văzut și unii mai tuciurii, dar soliștii, mai ales solistele, sunt albi, bre. Bulgăroaicele nu-s cine știe ce frumuseți, rar vezi una după care să-ntorci ochii pe stradă, dar printre ”cealgiste” sunt unele tare arătoase… Hai, să n-o mai lungesc, dacă la o petrecere la noi manelele mă pun pe fugă, azi am văzut și ascultat câteva piese chiar reușite. Ba una chiar a fost deosebită – o versiune a celebrei melodii a lui Bregović ”Ederlezi” din ”Dom na vešanje”(Vreme țiganilor). În interpretarea Ivei Davidova se numește ”Gherghiovden”, adică ziua de Sf. Gheorghe, și e dedicată memoriei tatălui ei.

După masa de seară, am luat-o pe faleză spre (pen)insulă – vreun kilometru și ceva, apoi am cotit-o spre hotel. Am avut timp și de-un film, desigur…

Sâmbătă dimineață a fost destul de răcoare, așa că am luat ”trenulețul” de lângă hotel și am mers pe insulă, în Stariia Grad (orașul vechi), unde se mai văd ceva din ruinele vechii cetăți grecești Mesembria. Dar locul e 100% turistic, cu locuri de cazare, restaurante și puzderie de locuri unde se vând tot felul de suveniruri și alte alea. Am vizitat vechea biserică ”Hristos Pantokrator”, monument UNESCO, cu superba arhitectură ortodoxă a sec. XIII-XIV. Înăuntru, din păcate, nu se mai păstrează nimic din cele obișnuite într-o biserică, ci sunt expuse câteva foarte frumoase icoane donate de diverse persoane. Oricum, dacă treceți vreodată prin zonă, vechiul Nessebăr nu trebuie ratat.

Cele două așteptate evenimente sportive au ocupat restul zilei. Păcat că m-au amărât. În semn de protest n-am văzut meciul de-aseară. Cred că am făcut bine, nu știu cum reacționam la 0-2…

Duminică am dat startul programului ”Bronz de Nessebăr”, drept care am zăcut pe un chaiselongue până la ora mesei de prânz. Cum era prima dată când făceam plajă, cele câteva ore de prăjeală s-au dovedit a fi exagerat de mult. Drept care, de atunci, evit soarele, iar nuanța roșie a pielii și mâncărimea sunt agasante rău.

După amiaza am fost la Sunny Beach (localnicii îi zic Slăncev Breag – Țărmul Însorit), la… minigolf. Nu mai jucasem de ani buni, de la minunatul pre-Crăciun din Halkidiki. Chiar dacă nu mai am îndemânarea de al`dat, nu m-am făcut de râs. Deh, Old Shatterhand al minigolfului…

Și-uite-așa trece timpul… O plimbărică, un cocktail, o berică, prânzul, nelipsita grozdova, cina. Slăbuț programul de distracții al hotelului. Grupul de tineri însărcinați cu animația se limitează la a face câteva mișcări de dans și la a ne invita la… gimnastică. Le-am explicat că, la cei ca mine, singurul sport acceptat e… vdigane na ceași, ridicatul paharelor, varianta mea la vdigane na tejesti (haltere).

Suport cu greu lumina soarelui pentru că mi-am rupt un braț al ochelarilor de distanță, care sunt și heliomat. La centrul de optică de aici mi-au zis că nu pot repara și mi-au propus o ramă nouă. Am refuzat, oricum intenționam să-mi înlocuiesc cele trei perechi de ochelari – citit, calculator și distanță – cu unii progresivi care să aibă de toate, și anti-reflex și heliomat, așa că primul lucru pe care-l fac când ajung acasă e să merg la oculist. Pentru orice eventualitate mi-am cumpărat de-aici o caraghioșenie de ochelari de distanță (”avariini”, cum le-a zis foarte amabila domnișoară de la optică), ultra înguști, pe care-i port într-un etui ce seamănă cu un stilou mai gros. Asta în caz că vreau să mă uit la TV, sau să văd ceva la distanță. Recunosc, i-am luat pentru că i-am găsit extrem de haioși.

Ei, azi o să-mi fac curaj și o să mă pun iar la plajă. Mi-am luat și o cremă, poate-mi mai ogoiește usturimea… Oi răbda eu până vineri la prânz, când  e vremea de întors acasă. Până atunci, vsiciko hubavo, bre!

Anunțuri

9 Responses to “CUM TRECE VREMEA LA NESSEBĂR”


  1. 1 Ovidiu
    Iunie 14, 2017 la 12:15

    Bre, ce-i grozdova aia? Da si matale ceva detalii, ca dau si io o raita luna viitoare pe la vecini si tre’ sa fiu pregatit 😀

  2. 2 Sam Murray
    Iunie 14, 2017 la 16:38

    Păi, simplu. ”Grozdova rakiia” e un rachiu de struguri (struguri=grozde, de struguri=grozdova -la feminin). La noi i se zice tescovină, dar e altceva, noi o facem din ce rămâne de la storsul strugurilor. Grozdova se face din struguri întregi, ca și grappa italienilor. N-are finețea cognacului, nu știu care-i diferența în modul de preparare, nu-i așa parfumată, e mai simplă, fără fasoane. Dar e perfectă la masă. Preferabil e să dai de ”Muskatova”, făcută din struguri muscat, cu o aromă mai plăcută. Și dacă la o masă bulgărească mai sorbi și-un vinișor ”Mecea krăv” (sânge de urs) e mnogo dobre!

  3. 3 Dawson
    Iunie 14, 2017 la 21:00

    Hai, bre, Lupe, nu stii de grozdova??? 😆

  4. 4 Ovidiu
    Iunie 15, 2017 la 07:35

    io sunt cu palinca. o prefer p-aia de prune. da’ o sa-ncerc si io grozdova asta. si sangele ala de urs.

  5. 5 Dawson
    Iunie 15, 2017 la 20:05

    Hai sa reluam discutia initiata de Ovidiu acum cateva zile…
    Deci bre, am luat un mic-dejun cel mai recent prin 2008, o omleta cu cascaval la Neptun. Ajunseseram acolo o gasca – eu, un prieten avocat, un alt amic patron de imobiliare si un altul, student la Poli, dar si angajat de-al astuia. Adica, altfel spus, toti ne permiteam sa prelungim un weekend cum ne vor muschiuletii…
    Deci, cum fu faza exact: dupa un chef monstru la mine, am zis sa mergem la mare. Si-am ajuns acolo cu Leon-ul avocatului meu… Si-am bagat la ghiozdan in ceva carciuma. Si-apoi il sun pe un prieten de la MT: ba, ceva cazare desteapta? Ca nu gasim nimic pe-aici… Hai, ba, zice, e full tot, kilu’ meu, descurcati-va!
    E drept, ne-am descurcat si am gasit 2 camere la 100 de lei fiecare: hotel de 2 stele doar dar plm…
    Si, cum spuneam: hai spre plaja! Omleta cu cascaval. Misto. Bine, ma, zic. Hai la plaja!
    Pe bune, dupa cativa ani, am mers la bulgari: ba, romanilor, noi avem aici bufet suedez! 😆

  6. 6 Igor Dodon
    Iunie 15, 2017 la 23:56

    imi si imaginez o scena din „balanta”, cu voi pe post de sfatosi la o masa plina cu tarii si mancaruri grele pentru stomac/ficat …

  7. 7 Sam Murray
    Iunie 16, 2017 la 07:45

    Bre, eu nu beau tării, ci o tărie pe la începutul mesei. Vinu-i baza, dacă-i roșu. Sau berea, dacă-i vară… Și, zău, să-nfuleci și să bei pe tăcute… nu prea merge. Așa că mai bine sfătoși. Zum Wohl!

  8. 8 Dawson
    Iunie 16, 2017 la 09:49

    Desigur, cel mai recent pe litoralul romanesc, acolo mai sus… 😀
    Si, daca tot mi-a aparut comentariul, sa dezvolt ideea si sa completez povestea. 😉
    Omleta fu buna, dar insist, e o banala omleta, noi eram singura masa ocupata din local, dar a durat cam juma’ de ora sa primim comanda – la haleala ma refer, cafele, ceaiuri, chestii au venit rapid.
    Mai pe seara, dupa plaja, am bagat si-o pizza la o carciuma chiar pe faleza. Buna pizza, dar repet, e o mancare deja banala si-asta. Cum de tin minte ziua aia atat de clar? Pai, in plin flirt cu o tipesa, m-am strambat de usturime ca ma prajisem ca tampitu’ si s-a dus dreq toata vraja! 😆
    In fine, chestia e ca noi am putea fi atrasi sa mergem in Romania la mare sejururi mai lungi doar prin all-inclusive cu bufet suedez, personal amabil si servicii de inalta tinuta si, neaparat, ceva masuri anticocalari, antimanele si antihipsterime de sorginte romaneasca!
    Si-apropo de personal si servicii, faza: ne oprim acum cativa ani, venind de la bulgari, la Amfiteatru, in Olimp, fix pentru comparatie. Ce gasim? Vreo douaj’ de angajati frecau menta pe-acolo, eram iar singura masa ocupata, dupa vreo 10 minute de stat cu mainile pe sus s-a indurat o duduie destul de acra sa ne bage-n seama, dupa vreo alte 25 ne-a adus un nene mai tanar care incerca sa para zvarluga berile, inghetata, sucurile, iar cu nota a fost show – vreo juma’ de ora pana sa-nteleaga vreunul dintre chelneri ce vrem, desi faceam de zor semnul clasicizat, plus inca una s-o aduca. Amicul care conducea masina deja turbase, asa ca am lasat banii in mapa aia si ne-am carat, cu gasca de ospatari alergand dupa noi: alo, alo, plata… E-acolo, merci, kilu’ meu de idioti! De fapt, chiar nu stiu daca nu cumva noi suntem idiotii, ca le-am lasat si ciubuc pentru serviciile de pork! 😆
    Asadar, normal ca bulgarii au intaietate cand vine vorba de litoral pentru noi: te doare la basca, efectiv, odata ajuns acolo – trei mese principale pe zi, gustari in nestire intre ele, bautura cat cuprinde, de-a dreptul nelimitat de pe la 10 dimineata pana seara tarziu si alte de-astea, doar cu parcarea e mai greu, dar nu grav, plus ca multi vin cu autocarul si e posibil sa facem si noi acelasi lucru anul asta, ne mai gandim. 😉

  9. 9 Igor Dodon
    Iunie 16, 2017 la 11:59

    Atunci Heil Euch!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: