06
Oct
16

PASIUNI


De multe ori îmi reproșez că pierd prea mult timp cu discuțiile despre fotbal. La urma urmelor, oricât ne-am agita noi, oricât am încerca să ne convingem, sau să-i convingem pe alții, de un lucru sau altul, singura chestie care contează e… scorul de pe tabelă. Meritat sau nu, el e cel care rămâne, care stabilește ierarhiile. Restul e cancan.

gabi5200-2-1024x768Uitați-vă la furtuna de comentarii după meciurile ultimei etape. Dacă pe mine mă amuză, alții parcă-s gata de jihad. Și, zău, sunt lucruri care sunt mult mai interesante și mai importante decât un cot în mutra adversarului care a îndrăznit să te fenteze, sau niște crampoane înfipte drept amintire, sau migăloase reconstituiri ale unor faze care ar fi putut schimba soarta unui meci sau a unui campionat. E motivul pentru care de multe ori îmi vin să las baltă toate astea. Dar, știți și voi, fiecare avem câte un drăcușor care ne tot îndeamnă cu furca aia cu țepi…

Mai rar, din păcate, scriu despre marea mea pasiune care e filmul. De când mă știu am avut microbul ăsta, la mare concurență cu cititul. În ultimii ani, grație dezvoltării fără precedent a tehnicii, nu mai trebuie să cutreier bibliotecile, să fac coadă la bilete la ”filmul vieții” (își mai aduce aminte cineva de vremurile când cinematografele erau luate cu asalt?), totul e mură-n gură. Internetul să trăiască… Ca să vă faceți o idee, în copilărie și tinerețe vedeam toate filmele care apăreau pe ecrane, vreo 4-5 pe săptămână, cele de la televizor, cam tot atâtea, și frecventam Cinemateca, mai ciupeam câte-o ocazie pe la Arhiva de Filme sau la cursul inegalabilului Suchianu, care prezenta capodoperele filmului. Și citeam pe rupte. Beletristică, dar, cu precădere, cărți de informație, mai ales de istorie. Cireașa de pe tort o constituiau ”cărțile cu coperta acoperită”, cărți scăpate, cine știe cum, de vigilența celor care ne fereau de influențele nocive ale imperialismului și capitalismului  în putrefacție. Senzația aceea indescriptibilă pe care am avut-o citind ”Doctor Jivago”, ”O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau ”Arhipelagul Gulag”…

Vremurile s-au schimbat. Citesc mult mai puțin, dar cine mai citește azi? În schimb devorez cu patimă filme și seriale. 2, 3, uneori 4-5 filme pe zi. Nu de puține ori, tocmai ele, filmele, mă îndreaptă spre carte, spre informații suplimentare care să-mi lămurească mai bine cele văzute.

john-abigail-adamsV-am pomenit de serialul pe care îl urmăream în preajma meciului cu Craiova. O mini-serie de șapte episoade despre John Adams, cel care avea să îi urmeze lui Washington la președinția SUA. Peste opt ore, pe care le-am urmărit cu mare interes, mai ales că nu era vorba de un personaj care să-mi fi rămas în minte în urma lecturilor mele despre istoria Americii. Și totuși, e vorba de unul din așa-numiții ”founding fathers”, întemeietorii statului ce avea să devină prima putere mondială.

Serialul seamănă mai mult cu cele englezești, prin soliditate, prin sobrietate, evitând obositoarea logoree patriotardă din atâtea producții hollywoodiene. Nu-i de mirare că a strâns atâtea aprecieri și premii… O distribuție de zile mari, condusă de cuplul Paul Giamatti și Laura Linney (John Adam și soția sa) în formă maximă, cu David Morse în rolul lui Washington, sau Tom Wilkinson în rolul lui Benjamin Franklin. Și să nu-l uit pe britanicul Stephen Dillane, un Thomas Jefferson cuceritor. Decorurile, costumele, imaginea și muzica întregesc ceea ce aș numi un serial perfect. N-am să vi-l povestesc, filmul trebuie văzut. Pentru a vedea cum s-a născut o democrație, un sistem politic, pentru a vedea ce fel de oameni au stat la baza întemeierii statului american, cât de mult se deosebesc de politicienii de mucava ai vremurilor noastre. O scenă memorabilă mi s-a părut plecarea lui John Adams de la Casa Albă, la terminarea mandatului. El se mutase acolo cu doar câteva luni în urmă, Casa Albă încă nu era terminată, se mai lucra la ea. N-a plecat cu cu o limuzină luxoasă, nu cu alai de mașini și motociclete, nu cu bodyguarzi țepeni și ochi protejați de ochelari Polaroid. Doar era anul 1801. Așa că a plecat cu… o căruță în care se aflau muncitorii, constructorii.

Una din  temele serialului este relația dintre Adams și Thomas Jefferson, cel care avea să-i succeadă în fotoliul de președinte. Ambii împărtășeau aceleași idealuri – democrație, libertate, prosperitate, dar aveau concepții diferite în privința modului de a îndeplini acste aspirații. Prieteni la început, au devenit adversari, apoi au reluat legăturile. Soarta a făcut ca ei să moară în aceeași zi: 4 iulie 1826, la exact 50 de ani de la Declarația de Independență, la care cei doi  avuseseră un rol major. O coincidență senzațională! Sau, poate, cum ar zice unii, nimic nu e întâmplător…


6 Responses to “PASIUNI”


  1. 1 Dawson
    Octombrie 6, 2016 la 10:35

    Eu m-am uitat acum cateva zile la Die Hard 4. Stai, nu ride! Astept sa vina prietenul nostru Nic sa ne bata obrazul – adica tu, simplu cinefil, urmaresti seriale solide si serioase, iar eu, cineast profesionist, bag filme de actiune cu Bruce Willis care-i salveaza iar pe toti? Asa ceva e peste putinta!😆

  2. Octombrie 6, 2016 la 21:52

    Ma nene, un serial de mare angajament tehnico-tactic si spectacular e Carnivale. Nu stiu daca pe la matale am citit de el, dar mi-a placut foarte mult. Adevaru-i ca porneste mai greu, in primele 3, 4 episoade actiunea-i ceva mai domoala, dar apoi o ia din loc. Toata treaba-i cu lupta dintre un tip pe umerii caruia sta viitorul omenirii si un reprezentant al lui Seitan prin partile astea ale galaxiei, care bineinteles e popa.

  3. 3 Sam Murray
    Octombrie 8, 2016 la 11:54

    Te cred, dar filmele cu urâțenii, cu ciudățenii, cu bau-bau, fantome, morți vioi, SF-uri și alte alea nu mă atrag…

  4. 4 Ovidiu
    Octombrie 16, 2016 la 10:01

    Pasiuni:

    Da, este un meci de liga a patra! Cate echipe din prima liga au astfel de suporteri? Meciul dintre AS Cornu, care au fost gazde, si Petrolul Ploiesti s-a jucat la Ploiesti, cei din Cornu acceptand acest lucru pentru ca petrolistii sa poata marca 50 de ani de la victoria cu Liverpool, o victorie uriasa in acea perioada a fotbalului. In deschidere s-a jucat un meci de oldboys, urmat de un tur de onoare facut de jucatori care au fost in teren acum 50 de ani, in frunte cu Mircea Dridea. A urmat meciul de campionat terminat cu acelasi scor de acum 50 de ani, 3-1.

  5. 5 Ovidiu
    Octombrie 16, 2016 la 15:18

    am aparut si pe Digi: http://www.digisport.ro/Sport/FOTBAL/Petrolul-sarbatoare-coregrafie-Liverpool
    Cifra mai exacta a spectatorilor: 5200.

  6. 6 Dawson
    Octombrie 17, 2016 la 03:33

    Buey, Ovidiule…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: