18
Sep
16

ȚAREVO (1)


Cândva mergeam în fiecare an în Bulgaria, uneori și de 2-3 ori. Îmi place țara, îmi plac oamenii, nu foarte deosebiți de ai noștri. Și, pentru un tip comod ca mine, e tocmai bine – nu-i departe, mâncarea și băuturica la botul calului, hotelurile curate și, majoritatea, spațioase. Dar Bulgaria are un mare dezavantaj: e mereu plină de turiști, cu urmările de rigoare – aglomerație, balamuc… Am tras două plase grandioase de un 1 martie și de un revelion, când invazia românească a fost insuportabilă, așa că am renunțat la vizite vara sau de sărbători – Paște, Crăciun etc. După gustul meu, e preferabil în extrasezon.

Cu mulți ani în urmă, am cunoscut o bulgăroaică din Sozopol, o localitate din sudul litoralului bulgăresc și, de atunci, am tot încercat să ajung acolo – primisem un album cu vederi de la ea și părea un loc foarte frumos. Problema la Sozopol e că doar în sezon există și transport asigurat, altfel trebuie să te descurci singur, iar eu evit cât pot drumurile cu mașina mică. În fine, anul ăsta am găsit o variantă interesantă: un sejur la Țarevo, aflat chiar mai la sud, la 30 de km de Sozopol și 40 de granița turcă. O scurtă căutare pe net și am aflat cam tot ce-mi trebuia.

Orașul e menționat pentru prima oară în sec. XII, când se numea Vasilikó și, cică,  ”nu se știe dacă existase în timpul primului țarat bulgar”. Cert este că  numele era grecesc și orașul se afla sub stăpânirea Imperiului Bizantin. După căderea Constantinopolului, a devenit parte a Imperiului Otoman. Abia în 1913, după războaiele balcanice, orașul a intrat în componența Bulgariei, fiind rebotezat Țarevo, adică traducerea grecescului Vasilikó – ”orașul regelui”. Grecii din oraș au plecat în Grecia, în locul lor fiind colonizați bulgari din Tracia Răsăriteană, rămasă Turciei. Între 1950 și 1991, potrivit obiceiului vremii, orașul s-a numit Miciurin, după botanistul sovietic… Astăzi, Țarevo are aproape 6000 de locuitori.

Am început cu o surpriză neplăcută pentru mine. Nefiind decât 10 amatori de Țarevo, am avut parte de un microbuz. E drept, era un Hyundai destul de nou, abia trecuse de 19.000 de km., dar… era mic. Ori, eu nu mă simt în siguranță decât în autocar. După cele câteva accidente ale unor autocare românești, s-au impus reguli menite a ridica siguranța transportului – viteza maximă de 98 de kmh. (fix 98, nu 100, nu mă întrebați de ce…), opriri cu pauză de jumătate de oră, să se odihnească șoferul, mă rog… Drumul a fost destul de lung, am plecat la 7.30 de lângă Gara de Nord și am ajuns pe la 15.00.

Hotelul se află într-o zonă liniștită, la 5 km. de oraș, ceea ce ar putea să îmi încurce planul de a vizita Sozopolul, aflat la 40 de km. de Țarevo. Se pare că nu-i prea simplu să ajungi în oraș, la autogară, iar taxiuri n-am văzut.

Am fost întâmpinați cu câte un pahar de vin, de ”dobre doșli” (”bine ați venit”). Era alb, așa că nu m-am atins de el. Cazarea a fost rapidă, am primit cheia (electronică) și am ajuns la cameră. De fapt e un apartament cu un dormitor și baie, și o cameră suplimentară cu o canapea extensibilă de două persoane, o masă cu patru scaune, dotată cu o chicinetă – frigider, microunde, cafetieră, veselă. În plus, încă un WC cu chiuvetă. Televizoare în ambele camere. Foarte confortabil, curat, vedere la mare. Excelent. Pe balcon, o măsuță joasă cu două scaune. Am fost avertizat de la recepție că internetul în cameră nu e tocmai OK, are hopuri, dar în hall merge la liber, fără parolă sau alte șmecherii. Am verificat, merge.

Hotelul are o piscină mare, cu chaise-long-uri la dispoziție, dar de bază e plaja spațioasă care dă într-un golf superb. De altfel, complexul se numește Serenity Bay. Că doar nu era să-i zică Zaliv na Vedrina, să nu priceapă omu` ce-i aia… Încă se poate face baie în mare, dar am lăsat-o pe mâine – nevastă-mea nu și-a făcut somnul de dimineață și e frântă.

Am fost încântat de restaurant – varietate mare de mâncăruri, așa că mi-am pus câte-un pic din tot ce m-a atras: musaca, friptură la cuptor, chifteluțe, garnitură de legume călite la wok, salată de varză roșie. Bineînțeles, tradiționala grozdova rakiia, apoi berică…

Pe plajă, spre seară, am asistat la o nuntă ca acelea văzute în filmele americane, cu mirii cununați sub o arcadă de flori și nuntașii așezați pe scaune. A urmat o lansare de lampioane, muzică, frumos.

Hotelul are și un spațiu pentru spectacole în aer liber, scenă și scaune, și niște tineri au țopăit în ceea ce s-a dorit a fi un balet cu iz de ev mediu. N-a fost rău, oamenilor chiar le plăcea. Pe mine m-au amuzat mai mult copiii, pe care părinții îi împodobiseră cum se pricepuseră ei mai bine.

Înainte de culcare am început un nou serial, ”Queen of the South”, care pare a fi interesant. O poveste cu traficanți de droguri, care se desfășoară în zona de frontieră Mexic-Texas. A, și am citit despre marea victorie a fălcoșilor împotriva granzilor lui Prunea și Napoli… Că nu pot să las la o parte draga noastră Ligă, nu?

Gata, fug la micul dejun, apoi la plajă. Acum nu-s decât 20 grade, dar se așteaptă 31. Și, după unii, o scurtă rafală de ploaie, mai încolo…


1 Response to “ȚAREVO (1)”


  1. 1 Dawson
    Septembrie 18, 2016 la 10:29

    Uite-aici om serios – nici n-ai ajuns bine si deja scrii despre vacanta! La mine astepti si cu lunile relatari din concedii…😆


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: