18
Noi
15

BUBOIUL


cu-bata-n-baltaMă sună un amic să mă întrebe ce mai știu de forumul tragi-comic. FZR, bre, ce vă încruntați așa? Păi, îi zic, nu prea știu, că mă deplasez mai greu până-n liga secundă. Dar tre` să fie unde l-am lăsat, că nu i-o fi terminat dezastrul de la Pojorâta… Amicul râde și-mi zice:  Ei, caută tu și sună-mă dup-aia. Zis și făcut: țac-pac, google, fzr etc… nimic. Caut alte adrese rapidiste… mister! FZR-ul a dispărut! Tot căutând, ajung pe blogul rapperului-businessman Leașă, 1923.ro. Nici pâs despre FZR, în schimb îmi cad ochii pe două articole preluate de pe optimvs.wordpress.com. Apropitaru`, pre numele lui Adrian Niculae, se prezintă: ”Am aproape 10 ani de presă scrisă în spate, şi n-am mai putut suporta să văd cum se revarsă pe netul românesc o avalanşă de cretini care îşi zic bloggeri şi pun în circulaţie tot soiul de imbecilităţi. Pur şi simplu cred că ziariştii adevăraţi sunt deja obligaţi să iasă online, pentru a nu lăsa blogosfera pe mâna unor rebuturi specializate în copy-paste şi în debitarea de inepţii.” Ei, așa da! Un adevărat. Și mai aflăm de la adevărat că ”Porecla „terminator” imi vine de la faptul că, spre deosebire de (prea) mulţi membri ai breslei, n-am luat  şpagă în viaţa mea.”

După așa o prezentare, cum să nu-i citesc eu frumușața de articol datat 24 februarie 2010, reluat și citat conștiincios de aproape șase ani de toți cei bântuiți de coșmarul roș-albastru. Titlul e pe măsura răcnetelor galeriei celei mai frumoase și mai iubite și intitulat ”Steaua Bucureşti, buboiul bolşevic de pe obrazul fotbalului românesc”. Din start aflu că e un fel de ripostă: ”Gazeta Sporturilor, publicaţie condusă de stelistul fanatic Tolontan, a deschis discuţia despre trecutul bolşevic al lui Dinamo Bucureşti.” Insuficient pentru vigilentul ”Terminator” Niculae, care îi bate obrazul stelistului fanatic: ”ar fi fost corect doar dacă s-ar fi referit la TOATE cluburile mari înfiinţate de comunişti după 1947, nu doar la Dinamo.”

Și Terminatorul ne termină din start cu un sub-titlu de horror: „Tatăl” Stelei, sinistrul agent sovietic Emil Bodnăraş”. Drept care ne informează: ”Steaua nu e altceva decât produsul violului comis de Armata Roşie asupra României”. Brrrr! Și, sumețindu-se, alde Niculae se oprește asupra unor grozăvii care nu-i dau pace, ”în contextul mai larg al impactului bolşevismului asupra fotbalului românesc”: ”înfiinţarea, prin repetate abuzuri, uneori comise cu pistolul pe masă, a clubului Steaua” și  desființarea (tot abuzivă, ați ghicit) a clubului Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc, în 1953.

În primul caz, ”În 1947 Emil Bodnăraş, pe atunci şeful principalului serviciu secret al ţării,  înfiinţa A.S.A Bucureşti, dar nu putea accepta ideea ca echipa lui s-o ia de jos, din liga a treia, cum ar fi fost normal.” Că pe atunci nu existau decât două ligi, sau că ”Ordinul de Înfiinţare a clubului Armatei Române, Asociaţia Sportivă Armata” fusese semnat de ministrul Apărării, gen. Mihail Lascăr, nu contează. Terminatorul vrea ca el să fie Bodnăraș, ”sinistrul membru al Politburo-ului sovietic”. Haide, bre, chiar așa? Bodnăraș în Politbiuro, organul de conducere al PC sovietic? Asta spune tot despre ”adevărurile” historicului de ocazie… Dar să vedeți ce-a făcut pârdalnicul de sinistru: ”a desfiinţat, cu pistolul pe masă, la propriu, extrem de iubita echipă Carmen Bucureşti (aparţinând cunoscutului industriaş Mociorniţa). Locul acesteia în prima ligă a fost luat de A.S.A. Bucureşti.” Ei, acu` chiar că m-a terminat Terminatorul. Alții mă convinseseră că altul era vinovatul apariției buboiului… ”Dumitru Petrescu-Griviţa, personaj odios, fost muncitor feroviar la Atelierele Griviţa în anii 30, arestat şi condamnat pentru activităţi subversive în favoarea ruşilor, evadat şi fugit în URSS, de unde s-a întors cu armata de ocupaţie, promovat general de armată”, citisem altundeva. Ei, poate nu i-o fi sunat bine lui Niculae că generalul fusese ceferist… Plus că odiosul ăsta nu era așa nervos ca sinistrul. El doar ”a bătut cu pumnul în masa forurilor sportive, somând ca ASA să joace direct în prima ligă.” Dar a fost suficient, nu? Mai ales că pe fir intrase până și Ana Pauker, ministru de externe și viceprim-ministru, care dăduse ordin FRF să desființeze vicecampioana, Carmen, pentru a face loc buboiului. Pun pariu că era stelistă de mică!

Dar, dacă delirul Terminatorului nu reușește decât să ne amuze, hai să fim nițel serioși. Pentru o cât mai obiectivă apreciere a acestui caz, trebuie pornit de la situaţia de atunci.

Era o perioadă de adânci transformări, pe care şi sportul avea să le resimtă din plin, sub ochiul vigilent al nou-înfiinţatei Organizaţii a Sportului Popular, direct răspunzătoare în faţa PCR de orice deviere de la linia trasată de partid. Micile cluburi tradiţionale ale epocii antebelice dispăreau unul după altul. Unele, fără urmă, o dată cu dispariţia patronilor – Carmen, Venus, Ripensia. Altele erau “cosmetizate”, potrivit cerinţelor vremurilor – Juventus Bucureşti era preluată de o întreprindere de distribuţie a produselor petroliere, ulterior mutată la Ploieşti, unde avea să devină Petrolul. De altele mai rămânea doar numele, ele devenind o parte a instrumentului de propagandă al noilor conducători ai ţării, comuniştii – UTA, CFR Bucureşti. Iar altele erau înfiinţate după modelul impus de „marele vecin de la Răsărit”, a cărui cizmă strivea tot ceea ce ar fi îndrăznit să i se opună. Aşa a apărut puzderia de echipe “muncitoreşti” – Energia, Minerul, CFR/Locomotiva, Metalul, Petrolul, Flacăra, Avântul etc. -, “studenţeşti” – CSU, Ştiinţa, Politehnica sau Universitatea, “militare” – ASA, CCA, Dinamo, ba chiar şi “săteşti” – Recolta. A fost şi cazul echipei militare, înfiinţată la 7 iunie 1947, care-şi începuse activitatea în condiţii precare, “terenul” de antrenament fiind cel de instrucţie al unei unităţi militare bucureştene, dotările fiind extrem de modeste, iar primii jucători fiind cadre militare venite de la diferite echipe. Primul loc de cantonament: Sanatoriul Militar Sinaia! Nu întâmplător, echipamentul trebuia sa aibă tricouri roşu-galben şi chiloţi albaştri. Cineva a considerat însă că nu era nevoie de simboluri naţionaliste şi s-a renunţat la galben…

Pe 21 august 1947, FRF a exclus din campionat Carmen, echipa “duşmanului poporului, Mociorniţa”, care declarase că pentru ei nu contează campionatul naţional, decât lupta pe care o duc împotriva Ciocanului (echipa comunităţii evreieşti) şi împotriva echipelor ceferiste, „…cu una ne răfuim rasial, cu celelalte ne răfuim politic”. Înscrisă iniţial în liga a doua (şi ultima), AS Armata a profitat de această măsură şi – fără îndoială, cu sprijin de la cel mai înalt nivel – a luat locul exclusei Carmen. La acea vreme nu era ceva deosebit, schimbările fundamentale prin care trecea România fiind întâlnite la tot pasul. De altfel, prima ediţie postbelică a cuprins echipe înscrise după criterii extrasportive, quasi-geografice, locurile fiind acordate astfel: – 4 Bucureştilor (câştigătoarele campionatului Onoare), 2 Clujului, câte unul Timişoarei, Oradei, Aradului, Craiovei (câştigătoarea barajului cu Tr. Severin), Ploieştilor, Tg.Mureş (după barajul cu Mediaş) şi 2 oraselor… muncitoreşti, Reşiţa şi Petroşani. Campioană a ieşit echipa baronului Neumann, IT Arad, înfiinţată peste noapte şi incluzând vedete adunate din toată ţara, ba chiar şi din Ungaria.

În afara faptului că a ocupat locul desfiinţatei Carmen, ASA n-a prea profitat de pe urma “moartei”. Cei mai valoroşi jucători ai Carmenului nu au trecut automat la ASA, ci au întărit alte echipe, precum internaţionalii Valentin Stănescu şi Bazil Marian, racolaţi de CFR Bucureşti. Singurii jucători care au ajuns la noua participantă în prima ligă au fost Panait şi Gheorghe Popescu, care erau militari. Căpitanul Gheorghe Popescu era erou al luptelor de pe frontul anti-sovietic, la care participase ca voluntar, în timp ce alţii preferaseră mobilizarea pe loc, pentru a câştiga Cupa Basarabia… Aşadar, profitând de desfiinţarea echipei Carmen, AS Armata primeşte aprobarea FRF de a evolua în prima ligă. Despre cât de „favorizată” a fost vorbesc faptele: lotul fusese alcătuit din cadre militare, care s-au prezentat la noua lor unitate, pe al cărei teren de instrucţie se desfăşurau antrenamentele. Fotbaliştilor li se făcuse un hatâr: mâncau la popota ofiţerilor! Și rezultatul s-a văzut: ASA era cât pe-aci să retrogradeze. Ah, unde o fi fost Ana Pauker? Sau măcar pistolul lui Bodnăraș, sau pumnul lui Petrescu-Grivița…

Al doilea abuz care-i strică somnul Terminatorului este ”eliminarea prin abuz flagrant a principalei contracandidate la titlu din 1953, căreia i-a mai şi preluat lotul şi antrenorul.”

…este ignorat cu desăvârşire episodul desfiinţării abuzive a clubului Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc în 1953. Echipa, care funcţiona pe lângă liceul militar din localitate, a terminat sezonul 1952 pe locul 3 în Divizia A, iar în turul sezonului 1953 a bătut C.C.A.-ul (denumirea de atunci a Stelei) cu 2-1 şi s-a clasat pe locul 2 la jumătatea campionatului.” Numai că, în ”pauza de iarnă” (de un` să știe Terminatorul că pe atunci, pauza era vara?…) ,  ”sinistrul Emil Bodnăraş, ministrul Apărării,  a plecat cu aproape tot lotul şi cu antrenorul Francisc Rónnay, pe care i-a dus direct la C.C.A.” Verdict Niculae: ”scandalos abuz”. Vreo vorbă despre faptul că antrenorul Rónay (cu un singur ”r”…) și cei mai buni jucători fuseseră trimiși de la București în sezonul 1951 pentru a întări lotul echipei din Câmpulung în vederea promovării, iar acum se întorceau la clubul de unde plecaseră? În fine, sinistrul ”l-a pus pe fratele său, Manole Bodnăraş, să scoată o hotărâre … prin care, cu excepţia C.C.A. Bucureşti, toate formaţiile militare din ţară se desfiinţau.”  Cum se făcea că Manole Bodnăraș, președintele  Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport putea să desființeze toate echipele militare, asta rămâne un mister pe care Terminatorul nu termină să ni-l dezvăluie…

Așadar, de frica disidenților de la echipa din Câmpulung Moldovenesc, sinistrul a desființat toate echipele militare. Păi, cum să-i treacă lui prin cap că era mai simplu să dea un ordin (deh, era sinistru și ministru, nu?) ca echipa militară din Câmpulung Moldovenesc să sprijine eforturile C.C.A de a deveni campioană – să-i bată pe dujmani, dar să se plece jupânilor de la Bucale (așa cum făcuse în ediția precedentă…). Că, se știe, unde-s doi puterea crește.

Am mai scris despre acest episod. La sfârşitul turului ediţiei 1953, s-au desfiinţat toate echipele militare, în afară de CCA Bucureşti, chiar dacă în seria a II-a a diviziei B conducea detaşat CA Cluj, urmată de CA Craiova, ceea ce ar fi însemnat un sprijin puternic pentru eforturile CCA de a se opune echipelor dinamoviste din Bucureşti şi Oraşul Stalin (Braşov), apoi şi din Bacău, Piteşti etc. Motivul real este altul. La ordinele rușilor, care plănuiau să atace Vestul,  România urma să se transforme într-o bază sovietică de sprijin a invaziei. Colegiul Militar “Ştefan cel Mare” de astăzi se află în complexul construit atunci la Câmpulung pentru comandamentul Frontului Ucrainean. Desigur, efortul militar al acelor ani nu mai permitea si alte activităţi, fie ele şi propagandistice, cum era fotbalul. Aşa că echipele militare au fost desfiinţate. Aveau să reapară abia după retragerea trupelor sovietice din România, în 1958…

Fidel spiritului său de terminator, năbădăiosul Niculae bagă o șopârlă: ”După câteva luni, preşedintele C.A. Câmpulung Moldovenesc murea, oficial de inimă rea.” V-ați prins, nu? ”Oficial”… Că, de fapt, sinistrul… e-he!

Și mai aflăm și că ”… echipa din Câmpulung, deşi înfiinţată tot de comunişti, pornise cinstit din Liga a treia în 1948, câştigase play-off-ul de promovare în B în 1950 şi cîştigase divizia B în 1951 cu un avans de nouă puncte faţă de a doua clasată.” Mda, ăștia erau comuniști de omenie, cinstiți, iliescieni, nu ca ăilalți, necinstiți, puși pe desființări și luat cu japca jucători și antrenori…

Motto-ul blogului Terminatorului este ”Lovesc unde doare mai tare”. Haide, bre, fugi cu de-astea de-acilea, îți respect prostia, da` nu-mi insulta inteligența…

Poate voi avea cândva timp să mă opresc și asupra unei alte capodopere terminatoare, mai proaspătă, intitulată „Rapidul a fost prima echipă comunistă pentru că a jucat cu soarele pe piept” – o aberaţie vehiculată de adoratorii ciobanului albanez. Vorba lui Iri (pe unde i-o mai flutura peruca?): Mișto!

Anunțuri

1 Response to “BUBOIUL”


  1. 1 Eu
    Noiembrie 18, 2015 la 09:54

    hihi, merita, din cand in cand, sa radem de stupizenia astora 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Thelonious pe PÂNĂ SÂMBĂTĂ
Unlucky pe ÎNTĂRIRI
Sam Murray pe REGULAMENTE ȘI BRICHETE
Dawson pe REGULAMENTE ȘI BRICHETE
dfcd@jhdhjds.ro pe MÂNDRI CĂ SUNT FRUSTRAȚI

%d blogeri au apreciat asta: