01
Oct
15

NOILE AVENTURI ALE LUI JOHN WAYNE


V-am mai zis eu,  policlinicile și spitalele mi-s dragi ca… Stadionul Giulești. Am fost de multe ori pe-acolo, dar mai mult pentru cei din familie. Să fie toți ca mine,  spitalele ar fi pustii iar doctorii ar lua calea pribegiei, ca bieții mulsumani ce-au invadat Europa. Practic, în afară de problema mea veche cu coloana (atletismul să trăiască…) și cu un ulcer, acum peste 30 de ani, medicina m-a ajutat doar cu pastilele pe care le luăm toți din an în paște, la o răceală, o cufureală sau chestii de-astea. Cu coloana m-a lămurit medicul meu de familie: ”de asta nu mori, dar cu ea mori”. Deci, o duc așa până se trage ultima cortină. Cu ulcerul am rezolvat-o, slavă Domnului, că nu știu cum aș fi putut fără mâncărurile mele ultra-piperate. Ar mai fi problemele cu dantura, dar cine nu le are, și gata!

Alaltăieri am făcut greșeala nu numai să-mi însoțesc nevasta, dar și să intru cu ea la doctor, să-l salut după atâta vreme. Numai că, pe lângă problemele ei, doamna mea i-a pomenit și de chestiile mărunte care mă deranjau și pe care le tratam în felul meu tradițional: cu indiferență. Când a auzit că mă doare călcâiul, doftorul a completat urgent o hârtie cu care m-a trimis la… radiografie. Aflând că-mi mai curg ochii și mă mai scol cu ei lipiți, altă trimitere: la oftalmolog. Ba m-a mai trimis și la urolog. Bine, bre, hai să fac și asta…

Cu controlul urologic am terminat repede, că era la ușa alăturată. Rapid, eficient, omul m-a pus să mă întind și m-a tot cercetat cu o chestie legată deun calculator. Mi-a zis multe, în timp ce plimba chestia aia pe tot stomacul și burta. Normal, probleme gârlă, așa că urmează și o analiză a sângelui și a urinei. Mișto!

Apoi m-am programat la radiologie și a doua zi dimineață am făcut poza, a durat vreun sfert de oră toată daravera. Numai că poza nu era deloc de pus în album… Călcâiul avea un cioc, de unde și durerile, drept care mi s-a zis că mă paște un tratament cu laser. Nu ca ăla de la serbări și revelioane…

Buuuun! Fugi la oftalmologie. Trei persoane. Rog și eu să-mi permită să intru și să întreb ce tre` să fac ca să mă programez. Bat în ușă, bag capul și… ”Vă rog să așteptați, nu vedeți că am treabă?”. OK, să las fata să muncească… Iese victima, bag iar capul. ”Dacă v-am spus să așteptați, de ce insistați? Să termin cu doamna...” Bine că nu mi-a aruncat cu ceva în cap. De unde apăruse, nu știu, dar mai era o cucoană care stătea ca la plutonul de execuție. O fi băgat și-n ea spaima… În fine, reușesc să obțin atenția coniței cele înfipte, îi zic că nu vreau decât să știu cum e cu programările. ”Veniți după-masă!

Am revenit cu binecunoscutul meu mers de John Wayne… O altă duduie, mai amabilă, se uită pe un catastif și-mi zice: ”Să știți că prima zi în care vă putem primi este 12 octombrie.”  Cum, bre, peste două săptămâni? Mulțam fain, dar or mai fi și alții… Urc trei etaje, la ”Medas”. Sunt îndrumat spre ”Recepție”. Nu m-au servit cu un pahar cu șampanie, dar am fost programat prompt a doua zi dimineață la 8. Peste câteva ore chiar am primit mesaj pe telefon, să nu uit. Ce ți-e și cu tehnica de azi…

Așadar, ce matin, mă dusei să-mi fac controlul privirii mele cândva de șoim. Trec pe lângă o coloană de demonstranți ce asedia ”Recepția” și-l întreb pe unul de-al locului: ”Unde-i oftalmologia, bre?” Omul mi-a aruncat o privire de gheață și mi-a indicat grupul de vreo treij` de asediatori. ”Mai întâi vă face formele acolo.” ”Dar eu am programare la 8, am primit și mesaj pe mobil.” ”Păi, da, și acum vă ia în evidență...” M-am crucit și m-am hotărât să urmez sfatul. Am scos nelipsitul ”Sudoku” și m-am pus pe dezlegat. În picioare, că scaunele erau insuficiente pentru tot norodul ce aștepta. După aproape jumătate de oră nu înaintasem deloc. Probabil se băga în baza de date CV-ul complet al solicitanților de servicii oftalmologice… Am făcut un calcul și am constatat că n-aș putea să ajung să-mi duc soacra la dentist, la 10. Era rost de așteptat… Așa că am zis ca la poker ”pas!” și-am făcut pași.

În drum spre casă am trecut pe la centrul ”Anima”, unde am întrebat într-o doară dacă nu cumva au și oftalmologie acolo. ”Of course că bien sur și natürlich!” Așa că m-am programat mâine la 10.10 trecute fix. Să vedem ce-o ieși. Oricum, de-un lucru sunt sigur –  avea dreptate biata mama când spunea: ”De ce să mă duc la doctor? Pierd o grămadă de vreme și garantat îmi mai găsește ceva în plus. Când intri pe mâna lor, nu mai scapi.” Chiar, sunt curios ce-o mai ieși din chestiile astea. Deși, mai bine stăteam în banca mea și mă oblojeam cum puteam. Așa am mai adăugat o bilă neagră mersului treburilor în sistemul nostru medical…

Anunțuri

24 Responses to “NOILE AVENTURI ALE LUI JOHN WAYNE”


  1. Octombrie 1, 2015 la 11:33

    Maitre, eu cel mai recent am avut niscai treaba la oftalmologie acum vreo cinci ani si-am rezolvat destul de rapid – nu stiu cat de bine cunosti labirintul de la Urgenta (Floreasca), dar sunt convins ca te descurci tu: pe acelasi culoar cu ORL-ul, peste drum de asta cumva in diagonala, gasesti o doamna doctor foarte amabila care iti va prescrie niste picaturi Visine si te va sfatui sa eviti de-acum incolo expunerea la curent. Nu, nu-s medic oftalmolog, dar simptomele pe care mi le-ai descris insclusiv la telefon seamana izbitor cu cele aparute in cazul catorva cunoscuti si toti au fost astfel tratati. 😉

  2. 2 Lucky
    Octombrie 16, 2015 la 13:56

    Sa nu mai vorbim de aventurile cu „meseriasii”. Am avut nevoie de un instalator, cred ca ma dilesc daca mai am vreodata nevoie de o interventie. Se confirma toate asa-zisele prejudecati.

  3. 3 Sam Murray
    Octombrie 16, 2015 la 21:36

    Hai să încerc să ghicesc… ”Meșterul” a intrat mândru, a aruncat o privire la ”bubă” și a întrebat: ”Cine v-a făcut mizeria asta de lucrare?” Și, după ce a ciocănit și bocănit, a lăsat mizerie și lăcăraie, să aibă și gospodina ce face… Mie mi-a reparat unul WC-ul și, după ce a plecat, am observat că îl conectase la țeava de… apă caldă!

  4. 4 Lucky
    Octombrie 17, 2015 la 11:38

    Iecsact 😆

    Joi seară mă sună vecinul de la 2, că l-am inundat. Cobor la el, într-adevăr era o pată vizibilă în toaleta de serviciu şi bucătărie (au peretele comun), dar departe de a se numi inundaţie.

    Venea clar de la mine, nu aveam ce să-i spun, ăla era panicat să nu se agraveze, plus că îi dădea înainte că îi „curge urină în cap.” Îi explic că am o maşină de spălat şi un wc, că acel wc nu se foloseşte şi că e doar apă, culoarea fiind de la modul în care reacţionează chimicalele de la materialele pe care le are pe perete (asta am băgat-o de la mine). El, nu, că nu poate mânca dacă îi curge urină-n cap, să rezolv urgent, nu luni, că s-a mai întâmplat de 4-5 ori în ultimii ani, cutare. Îl aduc la mine, era uscat peste tot, dar într-adevăr evacuarea nu era etanşă şi, atunci când evacua maşina de spălat, probabil se scurgea ceva apă, se infiltra şi dracu s-o ia, ajungea urină în capul lui. În urmă cu câţiva ani s-au făcut ceva modificări, am băgat maşina de spălat acolo şi am modificat poziţia wc-ului, cu nişte racorduri mai degrabă empirice, le-am neglijat, vina era a mea.

    Anulez tot ce am de făcut vineri, de fapt fac joi spre noapte, şi vineri mă apuc să caut instalator. Sun un cunoscut, doi, trei: 1. Ştie pe unul, „e bun, dar neserios, nu vine când spune”; 2. Ştie şi el, dar „nu e disponibil la urgenţe”, 3. „îmi bag pula în mama lor”.

    În disperare de cauză, eşuez pe olx, la sfatul unui amic. Sun la primul, nu răspunde, la al doilea, e la Agigea, poate doar sâmbătă, la al treilea, am noroc: „Instalator cu experienţă pentru intervenţii. Cer şi ofer seriozitate”.

    Răspunde o voce de copil, „cu dl. Marian se poate?”, mi-l dă pe dl. Marian, e disponibil, de fapt e ziua lui liberă, dar mă ajută, ce sa facă (îmi spune astea după ce îi descriu eu „simptomele”). „Veniţi să mă luaţi”. What?

    Ce dracu să fac, să-l las pe vecin cu urina-n cap, mă duc să-l iau pe instalatorul cu experienţă din… Mamaia, din faţă de la Aqua Magic, fac 10 minute până acolo, îl mai aştept 10 până vine, îmi trânteşte vreo două genţi de scule în portbagaj, aveau fără exagerare vreo 40 de kile, se urcă în maşină, mă loveşte un miros de transpiraţie de mi-a venit să-l las pe vecin cu urina-n cap, rezist, stau cu geamul deschis tot drumul, „o rezolvăm noi, staţi liniştit; aţi văzut câte-a făcut Mazăre ăsta în Constanţa; la Coca-Cola le face antireclamă; am văzut un documentar în care la maşini le punea seria la şasiu în reprezentanţă; de unde ştiu ăştia câte maşini să facă, ca să nu rămână cu ele nevândute”, numai eu ştiu ce era în sufletul meu, mă gândeam ce să fac, să rămân cu dobitocul, să invoc un motiv şi să-l ejectez (da` cine-mi garantează că nu-s toţi la fel, sau dacă nu mai găsesc altul, mă fute iar vecinul la cap cu urina din capul lui), în fine, cu gândurile astea vesele ajungem acasă.

    Urcăm până la trei, de-al dracu îl las să-şi care singur toată hardughia, ajunge leşinat (strategic nu a fost o idee bună din partea mea, am simţit-o imediat, am aerisit toată noaptea), intră, cu o faţă între Sherlock Holmes şi Bănel în minutul 90.

    „Pffff… ăştia şi-au bătut joc de dumneavoastră”

    (To be continued…)

  5. Octombrie 17, 2015 la 11:47

    Bre, lasa-ma, ca a venit tot asa, un instalator, un nene mai in varsta care ne mai facuse lucrari si le facuse bine si ieftin, dar acum nu stiu ce-l palise ca voia sa schimb vasul de toaleta cu totul, ca mecanism din ala care se bulise cica nu se mai gaseste. I-am zis ca ma mai gandesc, nu inainte de a-l lua putin in balon – n-ar vrea sa schimb si chiuveta si cada? Ca pareau in set…. Sau, fara sa fie el de fata: omul asta e in stare sa darame tot blocul pentru o garnitura bulita intr-un apartament. Culmea, chiar o garnitura era buba, aveam noi sa aflam dupa ce am purtat dupa noi pompita aia ca sa vedem daca reusim sa luam, totusi, una ala fel – ne-a zis o tanti ca n-are din aia, dar sa incercam sa schimbam doar garnitura, uite, va dau de doua feluri, sper sa va fie de folos. Trec peste faptul ca toata tarasenia a costat o suma ridicol de mica, ba ne-a mai dat si-un bec pe post de rest la o bancnota de 5 lei, dar am rezolvat problema din prima incercare! Repet – nu-s deloc mandru ca l-am luat la misto pe nenea instalatorul, dar ce si-o fi zis el: daca astia nu-s in stare sa-si dea seama ca problema e minora, ia sa-i umflu eu ca meseriasul si sa le fac o lucrare inutila si scumpa!

  6. Octombrie 17, 2015 la 12:18

    Si mai e faza celebra cu mecanicii auto – de obicei romani, dar cica si unii italieni o comit asemenea: se duce clientul X la service, mecanicul ii zice sa schimbe piesa A si piesa B cu unele noi, asta se conformeaza, mecanicul il scapa de piesele vechi ca sa nu se mai oboseasca omul cu ele, apoi ii spune si clientului Y ca trebuie sa schimbe piesele A si B si ca are el unele la juma’ de pret ca-s la mana a doua – inutil sa precizez ca piesele A si B nu necesitau inlocuirea nici la clientul X, nici la Y! 😆

  7. 7 Lucky
    Octombrie 18, 2015 la 11:03

    Aşa, intră ăla, analizează vreo 5 minute (începe cu împrejurimile), pune mâna, pipăie, miroase, trage de tot, îmi zice că racordul ăla trebui să fi fost nuş cum, că ceasul nuş cum, şi-a făcut o imagine dar trebuie să vadă cum arată pata de la vecinul. Îi explic eu, el: nu!, nimic, vrea să vadă neapărat cu ochii lui. Vecinul e la serviciu, îl sun, vine. Cobor, dl. Marian vede, dă din cap şi propune soluţia: schimbat vasul wc, schimbat un furtun, schimbat racord, izolat.

    Răsuflu uşurat: cât poate fi de greu? Îl întreb şi pe el, îmi zice că o rezolvăm într-o oră.

    Îmi zice şi preţul: 2 milioane pentru toate astea, şi-mi dă şi gratis un vas de wc de porţelan pe care îl are el acasă. Ce să fac, mă apuc să negociez, vecinul făcea oricum ca trenul, accept. Hai acasă la el, luăm vasul (nu arăta rău la prima vedere), trecem pe la un magazin de profil, îi spun să-şi facă atent calculul şi să ia tot ce trebuie, să nu mai fac vreun alt drum, se gândeşte, notează, luăm: dibluri, gel, robinet.

    Revenim acasă. La insistenţele mele, recapitulăm ce are de făcut. Pasul 1: înlocuirea vasului; pasul 2: înlocurirea robinetului; pasul 3: izolarea racordurilor şi a împrejurimilor.

    Pasul 1 a durat cam 2,5 ore. Pe scurt, acţiunea a avut loc în toaleta de serviciu şi mi-a distrus bucătăria.

    S-a apucat să demonteze vasul vechi, care e nemişcat din ziua 1 a locuinţei. Vasul ăsta, s-a dovedit ulterior, era din fontă de-aia foarte grea şi era prins în perete la înălţime cu nişte suporţi de metal băgaţi în zid, care zid, s-a dovedit şi asta ulterior, era din beton şi avea o grosim de doar 5 cm. Începe ăla cu bormaşina să dea jos pe acolo, când aud un zogomot care, pe moment, am avut impresia că vine de-afară. Nope. Ăsta expulzase, din baie, suporţii ăia de metal prin peretele comun de la bucătărie, mi-a dat jos tencuiala de pe un sfert de perete în bucătărie, era în bucătăria aia ca în Afganista, tencuială peste tot.

    Mă uit la el îngrozit, se uită la mine calm (se vedea că are parte mereu de faze de-astea): „nu-i nimic, o rezolvăm, se mai întâmplă, important e că am dat ăsta jos, pfiuuu, păi uite ce aveaţi aici, asta e neglijenţă, nu vă panicaţi, staţi liniştit, o rezolvăm noi, se mai întâmplă, staţi liniştit”. Aşa linişte să aibă Becali toată viaţa. Mă uitam la peretele din bucătărie, care avea doă găuri de vreo 20 cm. diametru prin care se vedea în baie. Ăla era calm:”Nu, staţi liniştit, o rezolvăm noi, se mai întâmplă”.

    Între timp, îl chem pe taică-meu să vină să stea cu idiotul, cât timp plec eu să cumpăr materiale de reparaţii. Intră şi taică-meu, face o faţă de-aia, eu pun placa pe care o ştiam: „o rezolvăm noi, uite ce subţire era peretele, era din beton, nu-i nimic, o rezolvăm”.

    Idiotul „cu experienţă şi seriozitate” îşi dă seama că nu avea „tubularele” la el, vine şi el cu mine, mai trecem odată pe la el acasă, iau de la magazin nişte căcat gen mortar să acopere găurile, şi nişte colorant, ne întoarcem. Se apucă să monteze mai întâi vasul de wc pe care mi l-a dat „gratis”.

    Long story short, după vreo 30 de minute şi-a dat seama că nu poate fi montat, pentru că e peretele prea aproape, poziţia nuş cum (într-un final recunoaşte că era ciobit acolo trebuia prins mecanismul de tragere), trebuie să cumpărăm unul nou.

    A treia oară ajung la magazinul cu pricina, nu aveau de-astea la înălţime, „cine mai foloseşte aşa ceva?”, nimerim în sfârşit la unul care avea în depozit aşa ceva, îl luăm, îl mai întreb odată pe idiot dacă mai e nevoie de ceva, să se gândească bine, îmi zice că de data asta am luat tot, de-acu o să meargă totul strună.

    Ne re-reîntoarcem, când am intrat în apartament m-a luat jalea, cât eram acolo nu-mi dădeam seama, era ca după cutremur, holul zici că era depozit, erau peste tot materiale, scule, bucătăria era varză, tencuială peste tot. Se apucă ăla să lucreze, mai durează juma de oră până montează sărăcia aia de vas, „lucru nou, domne”, schimbă şi robinetul destul de repede, mai rămânea să monteze ţevile şi pasul 1 era gata.

    Îşi dă seama vita că îi trebuie alt racord colector, unul flexibil, trebuie cumpărat, că e mai sigur, el poate să-l foloasească şi pe ăsta existent, dar mai bine iau altul, „să fie treaba bună”, îmi bag pula-n mă-sa, îi zic că-i scad 50 lei benzina, nu zice nimic, mă duc iar-iar-iar-iar la magazin (era la vreo 3-4 km.), altă distracţie, aştept şi vreo 20 minute la coadă, că erau alţii înaintea mea, vânzătoarea îşi dăduse seama ce se întâmplă, se uita la mine cu milă (cred că vede din ăştia zilnic), iau racordul ăla, mă întorc.

    Între timp, ăla dăduse la o parte şi maşina de spălat, „să fie sigur”, scosese wc-ul cu totul (îl puses în sufragerie, altundeva „nu mai era loc”), îmi spune că mai trebuie gel izolant. Îl întreb cu nervii la pământ (cred c-am urlat) de ce nu m-a sunat să-mi spună. Îmi zice că n-are credit la telefon. La telefoane, că avea trei! Şi, ce m-a frapat, sunau aproape într-una, cretinul ăsta chiar era căutat! Îl întreb în pragul apoplexiei de ce nu i-a spus lui taică-meu. Îmi zice că a uitat că e aici (într-adevăr, şi ăsta se închisese în dormitor :mrgreen: , eu aş fi făcut la fel ).

    Mă întorc iar la magazin, a cincea oară (făceam cam 25 de minute la un drum din ăsta), iau gelul, nici nu mă mai uit la vânzătoare, mă întorc acasă. Na! „O, de-acum ce-a fost greu a trecut, de-acum mergem tare”.

    După alte vreo 60 de minute (în care, ba nu erau diblurile bune, ba poziţia era nuş cum, ba instalatorii dinainte şi-au bătut joc de mine, ba astea de plastic nu sunt bune), reuşeşte cu chiu-cu vai, să monteze racordurile, trage o izolaţie cu o lampă, izolează şi cu gel, facem o probă, două, trei, adevărat, nu mai picură nimic, se apucă să astupe găurile alea din bucătărie, iese o monstruozitate (noroc că am un tablou destul de mare acolo, îi mut poziţia să acopere „reparaţia” şi oricum nu se vede), îmi zice să stau liniştit, că „se mai deschide culoarea” şi să mai iau eu puţin cu şmirgher dacă vreau să iasă fin. Dar asta peste vreo două zile, să se usuce bine.

    Toată dixtracţia a durat peste 4 ore.

    Mă întreabă dacă sunt mulţumit (el era sincer satisfăcut de ce făcuse), dau din cap mecanic, îşi strânge calabalâcul, fac al 7-lea drum în problema (pe drum n-am mai scos un cuvânt, a vorbit doar el verzi şi uscate, m-a întrebat dacă vreau un frigider la 15 milioane, un LG piesă, care e 60 de milioane în magazin, aproape nou, atâta doar că n-are sertare), îl las în sfârşit acasă, îi dau 150 lei, nici nu ne mai salutăm, de fapt nici nu mă mai uit la el.

    Ajung acasă, fac şmotru 2 ore şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru norocul de-a fi nimerit peste unul „profesinist şi serios”, căutat de oameni, nici nu vreau să mă gândesc dacă-aş fi dat peste vreo panaramă…

  8. 8 Eu
    Octombrie 19, 2015 la 00:17

    Absolut senzational!

  9. 9 shab
    Octombrie 19, 2015 la 12:22

    :))) Excelent!

  10. 10 Lucky
    Octombrie 25, 2015 la 19:07

    Se termină United-City, vine vecinul cu o faţă disperată, a fost trei zile în concendiu, s-a întors şi a găsit inundaţie. Mă duc la el, într-adevăr e ditamai pata în bucătătie, în cămară, în baia de serviciu.

    Mulţumesc, dl. Marian, pentru lucrul bine făcut.

    Mâine o ia de la capăt cu telefoanele, trebuie să sparg coloana, efectiv nu vreau să mă gândesc ce mă aşteaptă, am un aşa sentiment de tristeţe de îmi vine îmi cer scuze tuturor celor pe care i-am jignit vreodată.

  11. Octombrie 27, 2015 la 12:57

    Bre, Sam, stii ce-ti ziceam la telefon… Pana la urma am sunat la Enel si a venit o echipa de interventie in vreo cinci minute, a rezolvat problema – problema care s-a dovedit destul de naspa! – in vreo zece si nu pot decat sa-i felicit pentru asta! Da, stiu, asta e topic de injurat sistemul, dar eu chiar nu pot acum, dupa faza asta. A, ba pot, dar intr-o alta duda, justitia… 😉

  12. 12 Lucky
    Octombrie 29, 2015 la 23:35

    Pe scurt:

    Am încercat trei zile să aduc o echipă de profesionişti, adică recomandaţi. Oamenii au fost serioşi, adică au venit când au spus, doar că asta a fost după trei zile de la primul contact. Punctez primul pont: disponibilitatea imediată este un semnal de alarmă. Panaramă de dl. Marian a venit la primul tel. Nu avea nicio treabă.

    Acţiunea: au venit (exact când au spus) doi tipi, la vreo 40 de ani, serioşi, rapizi, vorbi puţină, direct la muncă, fără vrăjeală, oameni din popor, adevăraţii „working meni” de care să nu-ţi fie ruşine: au spart (adică ce voisem să evit iniţial, probă că scurtăturile…), mi-au zis exact care e buba (două bube erau), cum se rezolvă, cât mă costă şi când pot veni să execute reparaţia efectivă. Menţionez că au făcut curat după ei, fără să le spun eu. Preţul mi s-a părut destul de piperat iniţial (500 lei manopera şi vreo 500 deviz estimativ pentru materiale), dar apoi nu am regretat niciun leu.

    Au venit a doua zi, au spart total coloana, au evaluat situaţia, şi-au făcut o listă completă cu ce trebuie cumpărat. Ăsta a fost momentul în care m-am liniştit: erau incredibil de buni profesionişti, mă uitam la ei: unul dicta, celălalt scria. Lucrarea fiind destul de complexa, am numărat peste 30 de elemente diferite care trebuiau luate. Au umplut o foaie de A4 faţă-verso. Nu m-am întors niciodată la magazin să cumpăr vreo chestie uitată, deşi lucrarea, repet, era complexa: s-a oprit apa pe toată scara, s-a tăiat toată ţevăraia, s-a înlocuit, s-au făcut bifurcaţii, s-au pus robinţi, circuite noi, timp de 3 ore au lucrat, mi-au lăsat totul curat (cât de curat putea fi după ce s-a întâmplat acolo), au cărat vreo 7 saci de moloz, au plecat la treaba lor să-şi câştige banii pentru familii.

    În urma lor a venit o echipă care mi-a făcut o mască decorativă din rigips (practic au acoperit ţevile de pe coloană), echipă pe care am racolat-o de la o vecină, căreia i-au făvcut interioarele şi femeia a fost foarte mulţumită. Mi-au luat 150 lei manopera şi 70 materialele, eu nu i-am văzut la lucru, au stat vreo oră, dar rezultatul final e foarte bun. Alt pont: pentru genul ăsta de lucrări mai complexe încercaţi să luaţi meseriaşi care au lucrat în străinătate. Altă mâncare de peşte. Ăştia (erau basarabeni) au lucrat rapid, precis, curat, serioşi, şi-au luat banii şi au tăiat-o.

    Am ieşit optimist per total din toată experienţa. Sunt oameni de ispravă care te fac să-ţi spui că nu-i totul atât de negru. M-a cost 1.800 de lei concluzia (şi tre` să-l mai plătesc şi pe meseriaşul pe care şi-l aduce vecinul să-i refacă pereţii).

  13. 13 Ovidiu
    Octombrie 30, 2015 la 14:12

    Pentru reparatia de la vecinu’, vezi daca n-ai o clauza de raspundere civila in asigurare.

  14. 14 Sam Murray
    Octombrie 31, 2015 la 10:58

    Bre, Ovidiule, nu ne mai speria… Ai dispărut de era cât pe-aci să iau bilet de avion până-n America, să te caut pe la alde Nic.
    Cu asigurările e altă belea. Vecinul de deasupra cred că e decorator, că mereu îmi adaugă tușe personale pe tavan. Am pete în bucătărie, într-un dormitor, în baie și în sufragerie. Ca să nu vă mai spun cum arată cele două balcoane, întrucât ale lui nu sunt închise și apa s-a infiltrat… Cei de la asigurări (Generali) au venit, au văzut, au făcut poze și, după ce au gândit profund vreo 2-3 săptămâni, au zis că nu-i nimic de făcut, că-s erori din construcție, nu din defecțiuni ale instalațiilor. Așa că aștept să vină cei cu reabilitarea termică și apoi să… reabilitez și eu interiorul. Că precedenta reabilitare nu a fost pe placul artistului de deasupra. M-a cadorisit cu o nouă operă artistică după mai puțin de o lună.

    În altă ordine de idei, te-ai apucat să înveți araba? Că aud că se-mbulzesc șeicii să cumpere petrol de la capră… Îți dau un pont: Al-Naft. Așa s-ar chema echipa. 🙂

  15. 15 Ovidiu
    Octombrie 31, 2015 la 15:05

    bre, nu am mai scris dintr-un motiv pe care ti-l spun doar pe privat. daca te intereseaza, ai e-mailu’ meu. da’ de citit, am citit, stai fara grija 😀

  16. 16 Lucky
    Octombrie 31, 2015 la 15:32

    Ar fi fost chiar culmea să iei bani de la Generali. :mrgreen:

  17. 17 Sam Murray
    Octombrie 31, 2015 la 23:39

    În regulă, te aștept cu noi vești despre ”epoca Stoichiță”, că văd că nu se abate din drum. Tot spre ”B”. Vă e dor de adevăratul derby, cel inter-județean, cu ăia din Azuga…

  18. Martie 26, 2016 la 10:31

    Buey, toshirilor, hai sa mai aducem topicul asta pe firmament – stiu ca povestea lui Lucky e greu egalabila, dar spun doar atat: mi-a cerut instalatorul o tarie la ciorba de burta facuta de maica-mea, aflata la noi la Bucuresti, iar eu aveam prin casa niste horinca adusa din Maramures de un coleg.
    Ei, dupa cateva paharele de trascau parea ca n-are nimic, insa revine seara cleste si strica tot ce facuse in prima faza, ba din dom’ inginer nu ma scoate nici pe mine – e drept, nu ma deranjeaza deloc treaba in cauza, dar m-am cam saturat sa le tot explic meseriasilor ca am intrat la Poli sa scap de armata, ca de la gradinita tot in spirit cazon am crescut, blabla.
    In fine, pana la urma abordarea asta cu dom’ inginer e in regula, ca a venit spasit azi dimineata pentru a repara ce stricase el incercand sa repare.
    Insa, uite-asa, de ziua maica-mii, eu trebuie sa-mi scot Blonzimea pe Strasse la Magazinul Instalatorului, in loc sa luam si sarbatorita si s-o ducem la Zootropolis, cum planuisem eu.
    Acum tot ce sper e ca prietenul nostru sa nu mai guste vreun „medicament” pana la 1, cand a promis ca revine… 😀

  19. 19 Sam Murray
    Martie 26, 2016 la 12:20

    Lasă-mă, bre, cu meșterii… Luni cred că începe reabilitarea termică a blocului. La cel geamăn, de vis-a-vis, se lucrează din octombrie și nu-s semne că se va termina curând. Deci, tre` să mă aștept la o vară fierbinte. Până-n octombrie, cel puțin. Așadar, adio vacanță, adio plimbări. Și, după aia, am de gând să trec la renovare totală: desființat boilerele, că tot nu le mai folosesc de ani de zile, amenajat birou pe balconul izolat, termopanat etc., înlocuit A/C, montat încă unul în dormitor, curățat caloriferele, zugrăvit. Și ce-o mai fi. Dar când mă gândesc ce înseamnă toate astea – mizerie, meșteri, șpețialiști…

  20. Martie 26, 2016 la 12:42

    Apropo de reabilitare – o cunostinta tocmai ne povestea ca mesterii i-au bulit evacuarea de la centrala. A chemat inginerul-sef sa-i semneze procesul verbal de constatare, ala a lalait-o ca e pe nu stiu unde, ca vine pana-n ora cutare, de statea persoana in cauza dupa meserias sa dea cu betigasul pe hartie de luat la cunostinta. Intr-un tarziu apare si-i zice, cu tupeu: dar de unde am eu garantia ca e vina oamenilor mei? Pai, ba, dashteptule, uite-ti muncitorul aici, care a recunoscut! De la Erbasu, in caz ca intereseaza pe cineva. 😉

  21. 21 Sam Murray
    Martie 26, 2016 la 12:56

    Interesează… Că la mine tot Erbașu o să vină! 😦

  22. Martie 26, 2016 la 13:34

    Ei, uite, s-a brodit povestioare! 😉
    Altfel, mentionez ca e trecut de 1 si instalatorul n-a aparut inca, iar intre timp a reparat Blonzimea ce era de reparat! 😆
    Pe bune, eram printre hartoagele mele din biblioteca si merg pana-n bucatarie sa-mi iau o tigara si vad duda rezolvata. Zic: ei, acum, cand apare omul, ii dam o ciorba ca sa-i multumim ca ne-a invatat mestesugul instalatorilor si pe noi, inginerii. 😀

  23. 23 Sam Murray
    Martie 26, 2016 la 23:23

    Vezi să nu-ți ceară ”ce trebuie” la ciorbă, că se face mangă și nu mai are ce să vă învețe, injinerilor! 🙂

  24. Martie 27, 2016 la 13:15

    A venit undeva pe la 2 si ceva, a strans cu o cheie franceza un racord, a baut un pahar cu apa si i-a dat maica-mea un borcan cu ciorba de burta sa fie de sufletul bunicii Lixandra, apoi s-a carat si totul e in regula, ba ne-am innoit bucataria si cu doua scaune din piele eco de culoarea cognacului in bucatarie, luate de la Metro! 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

Comentarii recente

Dawson pe ALI-BEC al lui BEC-ALI
Ovidiu pe DE LA 0-0 LA 1-1
Ovidiu pe ALI-BEC al lui BEC-ALI
Dawson pe ALI-BEC al lui BEC-ALI
fekete istvan pe DE LA 0-0 LA 1-1

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: