CE NE FACEM CU ĂȘTIA?

Uite că, având în față un adversar mai slab și decât Astra, Steaua era s-o pățească iar. Aceleași carențe observate la Supercupă – fundașii laterali sub orice critică, linia de mijloc incapabilă să protejeze apărarea, sau să sprijine atacul, vârfuri inexistente. Noroc cu Arlauskis și cele două intervenții minunate, cu fundașii centrali (și ei cu mici sincope, dar cine-i perfect?), cu muncitorii, dar cam haoticii, Prepeliță și Tănase și, mai ales, cu iscusita execuție a lui Iancu, altfel un ratangiu care te bagă-n boală. Incredibil de slabă evoluția lui Sânmărtean, care a greșit cât în 10 meciuri, și a hiper-nervosului Chipciu, pe care se bazau speranțele noastre. De Pârvulescu nu mai vorbesc, de la el nu mă aștept la nimic.

Prima repriză mi-a adus aminte de umilința cu Rosenborg, Steaua părând un grup de flăcăi îmbrăcați în grabă în tricourile altora și siliți să joace, deranjați de la admirarea minunățiilor din Norvegia. Românii ar trebui să le mulțumească străinilor, cei trei care au mai rămas – Arlauskis, Varela și Szukała, că au scăpat cu 0-0 la pauză. Repriza a doua a aparținut steliștilor, dar cele 4-5 ratări incredibile au făcut ca meciul să se încheie cu un minuscul 1-0, în locul unui posibil 5-2, să zicem. Bre, maifrenzilor, credeți-mă, mă tem de retur. Dacă o țin tot așa pe Arenă, rumânașii îi iau cu huo și tare mi-e că alde Chipciu și Sânmărtean își dau iar în petec și văd roșu una-două…

Oi fi eu într-o pasă proastă, dar viitorul nu-mi sună bine. Parcă văd că până și mas(s)onilor nu le vor da mai mult de 3-4 goluri în meciul de debut al campionatului. Iar, dacă se ratează calificarea în grupe, Giginho ne pune pe butuci, vânzând tot. În afară de echipă, din păcate…

Estimp, arabii lui Reghe fac hummus din Dinamo Kiev…