29
Mar
14

PATRU ZILE DE LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI


4_tage_im_mai_ver2_xxlgÎmi plac filmele de război, dar cele anti-războinice, cele care ne dezvăluie adevărata față a măcelului de care are parte lumea de mii de ani. Față de filmele copilăriei mele, în care rușii cei buni salvau omenirea de nemții lui Ghitler (neapărat niște psihopați malefici), cinematografia de azi a schimbat radical unghiul de abordare. Așa este și un film văzut zilele trecute – ”4 Tage in Mai”, după ce m-am chinuit să-l traduc pentru nevastă-mea. Zic ”m-am chinuit” pentru că, regizat de un neamț, Achim von Borries, și jucat de actori germani, ruși și ucrainieni, filmul e vorbit în rusă și germană, iar versiunea pe care am găsit-o e una pentru piața rusofonă, cu obișnuitul voice-over al unui rus peste dialogurile în germană. Nu e vorba de un dublaj perfect, cum se întâmplă în majoritatea țărilor care nu recurg la subtitrări, ci se aud ambele limbi, ceea ce îngreunează înțelegerea, mai ales pentru unul ca mine, care are destule probleme cu alemana și sovietica. Dar, în mare, am fost mulțumit de rezultat, n-am primit reproșuri de la cinefilă…

Bazat pe o întâmplare reală, un astfel de film ar fi fost de neimaginat altădată și îmi închipui că reacțiile spectatorilor au mers de la emoție și uluire la burzuluieli patriotarde din partea nostalgicilor Soiuz-ului cel mare și puternic.

Așadar, în ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial, un căpitan sovietic și cei șapte oameni de sub comanda sa primesc misiunea de a ține sub observație coasta Mării Baltice și de a captura orice militar german ce ar apărea în zonă. Ei rechiziționează o casă de copii administrată de o baroană germană refugiată de la Sankt Peterburg după revoluția bolșevică.  Căpitanul e cătană trecută prin multe, inclusiv prin faimoasele ștrafbat,  batalioanele de pedepsire, unde cei ce călcaseră pe bec își  ispășeau prin sânge vina față de patria-mumă și partidul lui Lenin și, mai ales, Stalin. Misiunea îi este încredințată de un maior NKVD, un securist mizerabil. În casa de copii rămăseseră câteva fetițe orfane, nepotul baroanei – un băiețel de 13 ani -, și 2-3 îngrijitoare, dintre care una o blondină tinerică, frumușică, nemțoaică tipică. Apare un grup de vreo 100 de militari germani, conduși de un locotenent-colonel, în așteptarea unei nave care să îi treacă în Danemarca, unde să se predea englezilor, nu barbarilor bolșevici.  Ca și rușii, nemții s-au săturat de război, nu vor decât să scape de lagărele rusești și de ceea ce se așteaptă să fie în ele. Căpitanul sovietic le cere să se predea, soluție inacceptabilă pentru nemți, care trag de timp până la sosirea navei salvatoare.

Se anunță victoria, la castel sosește maiorul NKVD, beat, căruia i se pune pata pe frumușică: ”Căpitane, baftosule, n-o împarți cu bravul tău camarad?” Cum căpitanul se opune, ticălosul se întoarce cu o unitate sprijinită de tancuri și atacă orfelinatul. Rușii luptă împotriva rușilor. Și incredibilul se produce: căpitanul îi cere puștiului să… îi cheme pe militarii germani să salveze copiii! Iar ultimele imagini ne arată nava ce se îndreaptă spre Danemarca, iar la bordul ei sunt copiii, soldați germani, dar și ruși…

Desigur, regăsim în film clișee, scene și personaje previzibile – puștiul îndoctrinat, arzând de dorința de a se opune ”rusului” ce a adus prăbușirea Marelui Reich, de a apela la spiritul combativ al trupelor germane de pe țărm, dar și de a o apăra gelos pe fata atrasă de timidul soldat sovietic ce cânta la pian; căpitanul căruia îi pierise întreaga familie în război și fusese aspru pedepsit pentru că își apăra soldații, mereu doborât, mereu ridicându-se, ca balaurul căruia îi tai un cap și-i crește altul în loc; ofițerul german, cândva țeapăn și spilcuit, desigur, acum prăfuit și obosit; securistul fără scrupule, perfid și răzbunător; baroana căreia bolșevicii îi luaseră tot, dar care își păstra noblețea aspră, uscată, demnitatea.

Militarii germani par favorizați de scenariu (deh, e scris de un neamț, nu?), în timp ce rușii, în afara micii grupe a căpitanului, ne apar ca o bandă informă, haotică, bezmetică, sub comanda unui imbecil. Pentru ca din confruntarea finală să rezulte victoria demnității, inamicii uniți de restul de omenie rămas în sufletele chinuite de lungii ani de război. Indiferent de uniformă, oamenii pot rămâne oameni.

Un film decent, care scapă de tentația excesului de efecte speciale, concentrându-se asupra personajelor și a relațiilor complexe dintre ele. Și îl remarc din nou pe Aleksei Guskov, pe care l-am descoperit în emoționantul ”Oteț” (Tatăl). De asemenea, o prestație remarcabilă are Gertrud Roll, baroana Maria von Lewenow.

Dacă doriți să vizionați filmul, căutați ”4.Dnia.v.mae.2012.O.DVDRip.700Mb”, iar subtitrarea în română o găsiți aici:  http://www.titrari.ro/index.php?page=cautareavansata&z8=1&z5=1699202

 

 

Anunțuri

1 Response to “PATRU ZILE DE LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI”


  1. 1 Mihai Hristea
    Martie 29, 2014 la 14:21

    In astfel de cazuri e destul de dificil sa faci o banda internationala. 😉
    Multam fain de traducere!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Ovidiu pe CLARICE
Dawson pe CLARICE
Dawson pe A DRAC` POLITICHIE…
Sam Murray pe A DRAC` POLITICHIE…
Dawson pe A DRAC` POLITICHIE…

%d blogeri au apreciat asta: