09
Sep
12

NU TOATE FILMELE SUNT CAPODOPERE…


… și nici nu te poți aștepta ca toate să candideze la Oscar. În ultimul timp am fost destul de prins cu tot felul de treburi, așa că am simțit nevoia să văd și niște filme mai ușurele, care să nu mă solicite prea mult. Un film bun te captivează și te prinde nu numai în timpul cât îl urmărești, ci mai ales după, când te tot frământă scene, aspecte, idei. Ori, nu de asta aveam nevoie.

Am văzut o serie de filme de spionaj din anii 60-70. Datorită temei lor – lupta împotriva spionilor sovietici – a fost imposibil să vedem așa ceva înainte de revoluție. Așa că, ghidându-mă după o listă ce pretindea că include cele mai bune astfel de filme, am încercat să le găsesc. Am tras repede câteva și le-am văzut. Dezamăgire… Față de ritmul filmelor de azi, mi s-au părut lălăite, vorbărie multă și inutilă, plictiseală, chiar dacă actorii și regizorii erau de primă mână.

The Ipcress File” e un film din 1965. Mie-mi place Michael Caine, așa că ăsta a fost un motiv în plus să văd filmul. Subiectul e destul de interesant, deși nu e ceva nou: savanți occidentali sunt răpiți de sovietici, dar eliberați. Dar… inutili, pentru că li s-a spălat creierul. Niște legume… Michael Caine nu e deloc un James Bond, e un conțopist, am zice. Când e transferat de la munca lui banală la ceea ce pare mai interesant, reacția lui e surprinzătoare, dacă ne gândim la luxul în care trăiește Bond, de exemplu. Caine întreabă dacă plata o să fie mai bună… Halal patriot britanic, nu? Însă, v-am spus, filmul e cam plictisitor…

Un titlu ca ”The Kremlin Letter” și faptul că regizorul e John Houston, iar din distribuție fac parte Bibi Andersson, Max von Sydow, Raf Vallone sau Orson Welles, nu se poate să nu te facă măcar curios. Dar filmul e din 1970 și subiectul mi se pare cam aiuristic: un grup de spioni  americani trebuie să recupereze o scrisoare care promite ajutor american rușilor pentru… distrugerea unei uzine chinezești ce fabrică arme atomice! O încâlceală teribilă de spioni ruși și americani, tot felul de conspirații, colaborări neașteptate, urmate de șantaj etc. Crime, sinucideri, tot tacâmul. Dar o teribilă senzație de artificial, de făcătură, de peliculă prăfuită…

Ceva mai interesant a fost ”A Dandy in Aspic”, film din 1968, în regia lui Anthony Mann, cu Laurence Harvey în rolul unui spion britanic, Eberlin, care primește misiunea să-l găsească și să-l ucidă pe misteriosul spion sovietic Krasnevin. Numai că… Krasnevin e chiar Eberlin… Așa că spionajul sovietic se străduiește să-i facă pe britanici să creadă că altul e Krasnevin, în timp ce Eberlin  simte că se strânge lațul și vrea să treacă din Berlinul de Vest în cel estic, și apoi acasă, în URSS. Numai că rușii nu vor să renunțe la prezența unui așa agent în bârlogul dușmanului și, pur și simplu, nu-i acordă viza de intrare în Est! În film mai apar și Mia Farrow, în rolul unei amante a lui Eberlin, și Tom Courtenay în rolul unui spion britanic caruia i s-a pus pata pe Eberlin și-l urmărește cu o încăpățânare vecină cu paranoia. Un film remarcabil mai ales prin prestația lui Laurence Harvey, dar cu aceleași observații – ritmul lent, ușoara plictiseală care m-a cuprins ici și colo.

Azi, însă, am luat două plase de zile mari.

Bay Rong”, film vietnamez din 2009, se vrea o copie a filmelor din Hong Kong, cu polițistul infiltrat într-o bandă mafiotă, care se îndrăgostește de o caftangioaică, a cărei poveste stoarce lacrimi: ea era șantajată de șeful bandei prin faptul că i se răpise fiica. Și dă-i, și luptă! Spanac.

În schimb, ultimul film al săptămânii concurează la titlul de cel mai idiot film văzut vreodată: ”Broken Path”, zis și ”Broken Fist”, ba chiar și ”Attack of the Yakuza”. Și, atenție, e film din 2008! Așadar, o tânără familie texană, proaspăt mutată într-un orășel liniștit,  organizează o petrecere la care își invită vecinii. După care își trimit fetița într-o tabără și plănuiesc ore și zile plăcute împreună. Numai că sunt atacați de cinci arătări mascate. Soțul își uluiește soția  reacționând mai ceva ca Bruce Lee. Bre, oameni buni, într-o oră jumătate, 90% din timp asistăm la pumni, picioare, șișuri, baionete, machete, pistoale aproape fără încetare. Și eroii noștri, toți, sunt tocați meticulos, sunt înjunghiați în spate, în umăr, în burtă etc., sunt tăiați, pocniți zdravăn. Dar, degeaba, o iau de la capăt. Abia în final ajunge eroul principal la concluzia că n-ajunge nicăieri cu pumnu` și palma. Așa că unuia îi taie mâna cu satârul, altuia îi retează capul cu macheta, iar unei bătăușe sadice, pe care nu pare s-o oprească nimic, nici litrii de vopsea roșie pe care machiajul i i-au turnat în cap, drept sânge, îi sucește capul cu 180%!!! Dialogul e pe măsură, însoțind cu succes tembelismul scenariului și al acțiunii… Așa ceva nu există, ar fi zis un cunoscut erou literar. Ba da, bre… Da` mai rău de-atât?

Anunțuri

3 Responses to “NU TOATE FILMELE SUNT CAPODOPERE…”


  1. 2 Sam Murray
    Septembrie 10, 2012 la 13:58

    Înțeleg că viața bate filmul… 😆

  2. Septembrie 10, 2012 la 14:19

    LOL! Una-i una, alta-i alta, dar chiar ar iesi un film demential pe tema asta. 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: