22
Aug
12

FETIH 1453


N-am stat să aud duelurile verbale pe marginea strategiei ”Pitulează-te, că tot câștigi!”. Până la meciul selecționatei mondiale de la Cluj cu Basel am văzut ”Fetih 1453” (”Cucerirea 1453). Prietenul Anto a intuit corect, de altfel nici eu nu mă așteptam la altceva, doar am mai văzut filme turcești…

Așadar, o super-producție cu o impresionantă desfășurare de forțe, cu decoruri somptuoase, cu efecte speciale, așa cum am mai văzut o grămadă. Ca să-l necăjesc pe unul din prietenii noștri, un film al unui Sergiu Nicolaescu turc, în care ăia răi sunt creștinii. Din start ni se spune că însuși profetul Mehmet (Mohamed, cum îi zicem noi…) precizase: ”Ca să cadă vreodată Kostantîniyye (Constantinopolul, bre…), va trebui un mare cuceritor, iar soldații săi vor fi mari războinici” . Iar la nașterea celui ce avea să fie Mehmet al II-lea (că nu degeaba tatăl său, Murat al II-lea, îi dăduse numele profetului…)  se-ntâmplaseră tot felul de miracole: caii născuseră gemeni, fuseseră patru recolte în acel an, copacii se rupeau sub greutatea fructelor… Și, bomboana pe colivă, o cometă apăruse-n plină zi, semn că indestructibilul zid al Constantinopolului avea să cadă. Deci, clar, soarta Bizanțului era pecetluită.

Bine, da` ce avea Mehmet cu Constantinopolul? Păi, ne-o spune lângă trupul tatălui său: ”să cuceresc pământul pe care n-ai putut pune tu piciorul, tată...” Ei, da, un motiv serios… Drept care bizantinii îi iau frica. Că turcu` n-avea decât dorința să le distrugă imperiul, cât mai rămăsese. Drept care a studiat cum e cu construcțiile, ba a mai prins și ceva greacă, să le priceapă slăbiciunile. Ce mai, bre, antihrist! Și, cu siguranță, următoarea țintă va fi Roma… Ortodocșii și catolicii, se știe, erau la cuțite, așa că pișicherul de Mehmet se baza pe râca dintre cele două biserici creștine.

Așa cum îi stă bine unui film istoric, nu lipsește elementul liric. Viteazul Hassan, spadasin neîntrecut și necruțător cu dușmanul se înmoaie de tot când o întâlnește pe Era. Era era fiica lui Urban, meșter în turnat tunuri. Din istorie îmi rămăsese că-l cheamă Orban și e transilvănean – ungur, neamț sau… român – istoricii cred că încă se mai ceartă asupra originii lui. În fine, cum bizantinii ajunseseră la fundul sacului cu bani, nu și-au putut permite angajarea lui Urban, așa că omul s-a dus la adversar. Vorba aia, bani ca la turci… Dar scenariul romanțează năpraznic: Era nu era fiica lui Urban, Era era tot muslimancă, dintr-un sat ras de cruciați, prilej cu care toată familia ei fusese ucisă. Suflet mare, ardeleanul nostru a luat să crească micuța, care a ajuns și frumoasă și pricepută în ale tunurilor. Așa că nu banu`, ci răzbunarea împotriva cremenalilor cu cruce o mână-n luptă. Și-n brațele lui Hassan…

Și sultanul Mehmet e fire simțitoare. Păi, cum să nu fie, când are așa o sultăneasă, frumoasă de pică… Și-l iubește și p-ăla micu`, pe Beyazît (ce avea să devină Baiazid al II-lea, știți, ăla căruia Ștefan cel Mare îi va plăti tribut ca să-l lase-n pace…).

În fine, vă închipuiți ce-a urmat. Și dă-i, și luptă, și dă-i, și luptă… Și să vedeți ce moarte eroică a avut Hassan al Erei. Când să-nfigă steagul Profetului pe redută, vââââj! O săgeată, două, nouă… Așa, ciuruit, viteazul a reușit, dându-și ultima suflare sub privirile sultanului și ale iubitei Era.  În cele din urmă, Mehmet cucerește Kostantîniyye, după cum bine știți. Tot cartea de istorie ne pomenește de tradiția otomană, care impunea vitejilor să jefuiască, să violeze, să omoare. Deh, à la guerre comme à la guerre… Obiceiul strămoșesc era ca sultanul să-i lase pe pehlivani (adică ”eroi”, în turcește…) să-și facă de cap timp de trei zile. Numai că Mehmet i-a oprit după o zi, or fi fost prea zeloși… Și, precum filmul ăla sovietic de care v-am povestit cândva, ”Căderea Berlinului”, scena finală stoarce lacrămi dă reșpekt: Mehmet intră (fără picior de bodyguard în preajmă-i…)  în Aghia Sofia, unde se refugiaseră bieții locuitori și, tot un zâmbet, le grăiește: ”Bre, ghiaurilor, fără panică! Acu` suntem aceeași nație, aveam același destin, fiecare-i liber să-și păstreze religia.” Și, precum Iosif Vissarionovici cândva, ia în brațe o micuță bizantină și-o țucă dulce pe obrăjor…

Acu` să nu credeți că nu mi-a plăcut filmul. A fost colorat, spectaculos. Mi-era dor de unul care să-mi amintească anii copilăriei, cu ”Vikingii”, ”Dacii”, ”Cruciații”, ”Căderea Imperiului Roman” și atâtea altele… Dar n-am putut să nu remarc aceleași clișee din majoritatea filmelor istorice, de data asta… pe invers. Și, zău, nu știu cum au privit grecii o asemenea versiune…

Anunțuri

6 Responses to “FETIH 1453”


  1. 1 kata
    August 22, 2012 la 15:38

    am vazut si eu filmul de curand dar fara subtitrare nu se intelege ce zic aia acolo(daca nu ai cunostiinte de turca)…noroc ca eu am citit mult despre caderea constantinopolului si am inteles in mare parte ce era cu personajele:))
    postul dvs mi-a placut foarte mult:))am ras cateva minute bune:))
    „Viteazul Hassan, spadasin neîntrecut și necruțător cu dușmanul se înmoaie de tot când o întâlnește pe Era”-efectul femeii cu nume de verb la imperfect:)):))

  2. 2 Mihai
    August 26, 2012 la 20:42

    Ma iertati, dar ar fi minunat daca mi-ati putea si indica unde l-as putea gasi la o calitate onorabila plus o subtitrare in engleza…

  3. August 26, 2012 la 21:23

    Maitre, arata bine rau turcoaica aia din poza. Nu stiu daca as da Constantinopolul pe ea, dar arata bine. 😉

  4. 5 Mihai
    August 27, 2012 la 20:08

    Multumesc.

  5. 6 Mihai
    Octombrie 12, 2012 la 10:09

    Mi-a placut filmul, respecta „scenariul” tuturor filmelor de gen. Mi-a placut ca am vazut o mica parte din cum arata – reconstituit- Constantinopolul.

    Pe de alta parte, imparatul Constantin e portretizat ca un incompetent – ceea ce si era – si nici macar nu au filmat scena mortii sale, eroice. Totusi, e bine ca am mai vazut si ortodocsi crestini, nu doar catolici cruciati plini de muschi.

    Bizantul trebuia sa cada. Bine ca macar, aici au si turcii meritul lor, au dat voie crestinilor sa traiasca in credinta lor. Vorba barbosului din popor: „mai bine cu coiful turcului, dar ortodox, decat cu coiful catolicilor”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

Comentarii recente

Dawson pe STEAUA NOASTRĂ
Sam Murray pe NICI ACUM
Unlucky pe STEAUA NOASTRĂ
Ovidiu pe NICI ACUM
Sam Murray pe STEAUA NOASTRĂ

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: