13
Iul
12

PERIPLU TRANSILVAN VIII


La Turda am ajuns cu gândul de a vizita salina. Mă rog, fosta salină, astăzi un complex balnear și de agrement. Sare s-a exploatat încă din secolul XVII, acum însă zona e declarată  rezervație naturală de interes național, un adevărat muzeu de istorie a mineritului de sare. Transformarea a început în 2008, ca urmare a unui proiect PHARE, și a costat aproape 6 milioane de euro, contribuția Consiliului Local fiind de numai 950.000, restul constituind finanțare europeană nerambursabilă. Deschiderea a avut loc în ianuarie 2010.

Dacă afară temperatura trecuse bine de 30 de grade, în salină erau cel mult 15. Cei avertizați veniseră cu jachete și pulovere, nouă ne-a fost bine și în ținuta lejeră pe care am avut-o în timpul excursiei. Dacă n-ați fost la Turda, sau în vreo altă mină, e musai să ajungeți acolo. Mi s-a părut una din cele mai spectaculoase imagini pe care le-am văzut până azi. Mai fusesem și la Slănic, dar cu mulți, mulți ani în urmă, când nu era mai nimic amenajat, și când am fost mai degrabă speriat decât încântat. Of, coborârea cu liftul ăla fără lumină și care zdrăngănea din toate încheieturile…
La Turda, liftul ultramodern, ca acelea exterioare văzute pe la marile hoteluri, permitea călătorilor să vadă hăul în toată splendoarea lui.  Cum nu sunt deloc fan al înălțimii, am coborât extrem de crispat și abia am așteptat să ajungem jos. Am aflat că ne aflăm în așa-numita mină Rudolf, unde am admirat o roată mare (acu-i zice gondolă, nu?) – bineînțeles, nu funcționa la ora aia – , minigolf, bowling, ping-pong,  un amfiteatru pentru concerte și filme. La un nivel și mai jos decât la cel la care ne aflam noi se zărea un lac, pe care te puteai plimba cu bărcuța, iar în mijloc o insuliță cu un foișor mare în mijloc, placat cu băncuțe pe care puteai sta și profita de aerul recomandat pentru tratarea unor afecțiuni respiratorii. De altfel, în salină există și un loc special amenajat pentru tratamente. La ieșirea spre nivelul superior unii au preferat scările în locul liftului (s-or fi speriat și ei…), dar închipuiți-vă că urcați niște scări de lemn până la etajul 12-15… Pe tunelul care ducea spre ieșire am văzut și niște vestigii ale vechii exploatări, instalații primitive de exploatare a sării – fierăria, crivacul şi moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) şi Scara Bogaţilor (o scară lucrată filigranat in lemn). Tunelul, lung de aproape un kilometru, ducea spre ”intrarea veche”, situată într-o zonă populată a orașului, de unde am coborât în centru în vreo 15 minute. La venire, taxiul ne dusese pe niște serpentine  la intrarea nouă (Durgău),  frumos amenajată și care avea vis-à-vis un ștrand, și el cu apă sărată, indicat în tratarea nu știu căror boli.

De la Turda, care nu are gară,  am plecat spre Câmpia Turzii, de unde urma să luăm trenul spre casă. Era a unsprezecea zi de când plecasem…

Pe drum nu am pierdut ocazia să trecem pe la mormântul lui Mihai Viteazul. E rușinoasă nepăsarea cu care e tratat și acest loc. Șoseaua e într-o stare deplorabilă, drumul printre schelete ale fostei industrii socialiste părând mai degrabă un decor pentru filme apocaliptice. Monumentul își are și el istoria lui. Cronicarul spune: ”Corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine, și a zăcut timp de trei zile în apropierea drumului public, iar soldații i-au tăiat pielea de pe spate, coaste și umeri, i-au tăiat-o ca să o păstreze ca amintire pentru faptele lor nemaipomenite. După aceea, totuși, corpul acestuia, ca să nu fie sfâșiat de câini, câțiva sârbi l-au înmormântat din ordinul lui Basta într-o groapă, pentru ca în cele din urmă să fie adus la Alba Iulia, unde a fost înmormantat în biserica sfântă…” Dar, în timpul ridicării Cetății de la Alba Iulia, în 1715, pe locul complexului mitropolitan, probabil, ”se vor fi distrus si mormintele mitropolitilor si al Voievodului Mihai Viteazul, iar ramasitele lor se vor fi imprastiat…” Doamna Stanca, soția domnitorului, ridicase pe acest loc o troiță, distrusă apoi de unguri. La sfârșitul secolului al XIX-lea, un preot a cumpărat pământul pe care se afla locul unde a fost răpus Viteazul, pentru a-l feri de profanări. După Unire, regele Ferdinand I și regina Maria au vizitat Turda și au cerut ca mormântul să fie cinstit cum se cuvine, aici ridicându-se o troiță de lemn (azi ea este la muzeul din Turda) cu inscripția „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”. În 1977, aici s-a înălțat un obelisc cu trei laturi, simbolizând cele trei principate unite de Mihai Viteazul, cu stemele respective. Alături, o placă de marmură albă.

Lângă obeliscul de 1601 centimetri (1601, anul când a fost asasinat Viteazul…) se ridică mănăstirea Mihai Vodă. După ce treci de poarta complexului, în față apare biserica, o copie a celei ridicată de domnitor la București. Interiorul e departe de a fi gata, predominând zidurile cu tencuiala goală. În dreapta bisericii se înalță chiliile preoților, o parte încă în construcție. Poate prezența mănăstirii să atragă mai multă atenție din partea autorităților asupra acestui loc. Pentru că, se pare, pe drumul până la Câmpia Turzii, singura construcție care atrage privirile este una pe care o întâlnim în forme asemănătoare în prea multe locuri…

La Câmpia Turzii am stat doar ceva mai mult de două ore, până la plecarea trenului. Din ce am apucat să văd, un orășel muncitoresc, cu puține locuri atractive. A prins bine popasul, pentru că am mâncat ceva înaintea drumului lung ce se anunța (șapte ore și jumătate…). Fripturi și mici surprinzător de gustoși, la prețuri populare. Când am cerut bere, ni s-a oferit la halbă. Prețul? Incredibil: 2,50! Am cerut să ni se aducă halbele goale și… două sticle de Ursus negru. Patru lei…

Un parc minuscul, dar curat, de unde ne-a gonit căldura, două biserici și casa de cultură cu vestigii ale artei socialiste… Ca amănunt hazliu: deși conservatorii au ajuns la putere, sediul lor e gol și… scos la închiriat!

Căldura îngrozitoare (am prins 38 de grade) a făcut să sufere călătoria noastră, circulându-se cu viteză redusă. Implicit, durata s-a lungit la nouă ore, așa că am ajuns după miezul nopții. O vacanță frumoasă, dar, ah, ce bine a fost din nou în patul meu, în bâzâit de aer condiționat și cu frigiderul colea…

Anunțuri

1 Response to “PERIPLU TRANSILVAN VIII”



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Comentarii recente

Sam Murray pe VIKTORIA ECHIPEI
Unlucky pe VISE, VISE…
Dawson pe VIKTORIA ECHIPEI
Sam Murray pe VIKTORIA ECHIPEI
Dawson pe VIKTORIA ECHIPEI

FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: