06
Iul
12

PERIPLU TRANSILVAN III


Nu mai fusesem de foarte multă vreme la Alba Iulia. Cred că sunt vreo 25 de ani… Normal, uitasem aproape tot. Catedrala și Cetatea, asta era tot ce știam. Ca să nu am surprize legate de deplasarea prin oraș, am ales să ne cazăm la hotelul ”Cetate”, singurul pe care mi-l aminteam. Nu m-am speriat că e doar de două stele, la urma urmelor era vorba de dormit două nopți. Ei, bine, hotelul ăsta e o ciudățenie. holul și restaurantul hotelului sunt superbe, cu mobilier stil, care dau o oarecare senzație de lux, de opulență. Hotel paralelipipedic, de tip ”socialist”, are camere cam mici, baia așijderea, de tipul garsonierelor din blocurile muncitorești, nici vorbă de balcon. Dar patul era foarte mare, aproape pătrat, totul era curat, frigiderul n-avea nimic în el, așa că a fost loc de berici… O combinație ciudată între parterul de 4-5 stele și camerele modeste, de două stele…

De la geam vedeam Catedrala Reîntregirii,  alături de cea romano-catolică, ca și cetatea la care se lucra de zor. Am luat la pas cetatea, uimit de dimensiunile ei, de lucrările de restaurare. Proiectul de restaurare și evoluția lucrărilor mi-erau cunoscute din diverse documente care mi-au trecut prin mână, dar numai văzând cu ochii proprii mi-am putut da seama de giganticul efort depus și care continua. Încerc să-mi închipui cum va arăta totul când lucrările se vor termina și prevăd că Alba Iulia va deveni un extrem de atractiv punct turistic de interes.

Primul drum l-am făcut, bineînțeles, la Catedrala Reîntregirii, ridicată într-un timp record, între 1921 și 1923.  E, de fapt, un complex la care se ajunge trecând pe sub un turn cu clopotniță. Curtea interioară cuprinde Catedrala propriu-zisă, înconjurată de patru corpuri de clădiri cu rol administrativ. Intrarea e străjuită de busturile regelui Ferdinand I și al reginei Maria. Catedrala fusese înălțată ca urmare a Unirii, iar mitropolitul Miron Cristea  ar fi dorit un fastuos ceremonial, prin care cei doi regi urmau să fie unși cu mir. Numai că ei erau catolici și Vaticanul s-a opus. Astfel că încoronarea a avut loc în afara Catedralei…  Însemnătatea Catedralei e marcată încă din pridvor, unde intrarea e străjuită de patru plăci de marmură ce amintesc patru momente importante petrecute pe aceste locuri: 1) Tipărirea Noului Testament, în limba română, în 1648; 2) Unirea de la 1600, a lui Mihai Viteazul; 3) Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan; 4) Unirea de la 1 decembrie 1918. Interiorul e impunător, cu multă marmură, lemn sculptat și picturi foarte frumoase.

Vis-à-vis de ieșirea din spate a complexului e Muzeul Unirii. Lipsa de timp m-a făcut să mă limitez la vizitarea Sălii Unirii, fosta clădire a casei Armatei (austro-ungare, desigur…), reamenajată pentru a aminti că ”În anul Domnului 1918, la 1 Decembrie, în acest loc s-a proclamat pentru totdeauna şi în mod irevocabil, prin votul solemn şi unanim al poporului, Unirea Transilvaniei întregi cu Daco-Romania. Eternă fie aducerea aminte a acestui act”, după cum menționează inscripția de la intrare. La 1 Decembrie 1918, aici s-a votat Unirea. În interiorul sălii se află două arcade, față în față, pe care sunt înfățișate portrete ale domnitorilor și personalităților culturii românești. Ieșind din marea sală am coborât la secția de etnografie, unde se află exponate specifice zonei, costume populare, unelte şi obiecte casnice, dar și minunate picturi bisericești.

Ieșind din muzeu, în partea stângă, în fața fostului Palat al principilor Transilvaniei și în spatele Catedralei romano-catolice Sfântul Mihail, se înalță o statuie ecvestră a lui Mihai Viteazul, cam în stilul celei din București, dar parcă nu atât de impunătoare.

Catedrala romano-catolică este și ea un monument splendid, în interiorul căreia se află și mormintele lui Hunyadi János și al fiului său, László. Sau, cum am zice noi, Iancu, sau Ioan Corvin de Hunedoara și Ladislau, sau Vasile…

Lucrările de restaurare includ și parcul din fața Universității 1 Decembrie 1918, unde se află un monument în memoria colonelului austriac von Losenau, care și-a pierdut viața în timpul revoluției maghiare de la 1948, precum și unul ce îi comemorează  pe oștenii pieriți în războiul austro-italian din 1866, la Custozza. Multe nume românești…

Dar plimbarea era departe de a se termina, așa că am lăsat vizitarea Cetății pe a doua zi. Singurul loc pe care l-am vizitat a fost… restaurantul Medieval, după ce am ieșit pe una din porți. Pe această poartă se spune că ar fi intrat Mihai Viteazul în Alba Iulia, în 1599. Restaurantul este absolut spectaculos, iar istoria sa e destul de interesantă. Aici a fost o încăpere secretă, în care se păstrau armamentul, praful de pușcă și ghiulele, ulterior o moară. În 1968, la semicentenarul Unirii, nea Nicu a inaugurat în acest loc o… cramă, locul preferat pentru petrecerile vremii. Probabil că n-a fost prea rentabilă (localul e imens), așa că s-a închis după numai opt ani… La Revoluție, cică aici s-ar fi ascuns securiștii. Și pulberăria s-a transformat din nou în restaurant în 2003, după o restaurare și amenajare specifică.

Atmosfera a fost incredibilă. Închipuiți-vă o jumătate de sferă, cu bolta sprijinindu-se pe un ditai pilonul în mijloc. Mobilierul e din lemn masiv, retro, zidurile sunt de cărămidă,  împodobite cu armuri și scuturi cu blazoane medievale, puști, pușcoace, flinte, săbii, halebarde, sulițe etc. Lumina e servită cu zgârcenie din candelabrele și aplicele din fier forjat. Și, slavă Domnului, era răcoare… Din păcate, imaginația gazdelor s-a oprit aici. Nu tu ștergare sau Tischläufer-e, sau cum le-o zice pe ungurește, nu tu veselă din lut ars, nu tu stacane să-ți pice bine berica, nu tu chelneri în țoale medievale… Păcat, era un plus. Cum n-aveam timp de așteptat, am comandat un platou cu mezeluri și brânzeturi și am ras două sticle de Ursus negru. Era nevoie de așa ceva…

Despre turul cetății, mai încolo.

Anunțuri

0 Responses to “PERIPLU TRANSILVAN III”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

E echipa la care am crescut, am câştigat campionate şi am jucat finală Champions League. Pentru mine, asta este Steaua, care e acum din Liga 1. Nu s-a desfiinţat niciodată! Ce rost are să spunem că e altă echipa? A avut continuitate.” – Dan Petrescu

Comentarii recente

Dawson pe STĂPÂNUL
Keitel pe STĂPÂNUL
Ovidiu pe STĂPÂNUL
Keitel pe STĂPÂNUL
Sam Murray pe STĂPÂNUL

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba


%d blogeri au apreciat asta: