06
Iul
12

PERIPLU TRANSILVAN II


Lungul traseu transilvănean a pornit de la o mai veche dorință  a mea de a vedea Târgu Mureș. Cum drumul până acolo e lung, iar avionul are ore imposibile, am profitat de idee și am ”spart” drumul în mai multe etape. De la Sighișoara am plecat cu trenul la Alba Iulia, de unde un taxi ne-a dus la Ampoița. Puteți coborî sprâncenele, vă explic imediat ce e cu Ampoița.

Ampoița e o comună la vreo 10-12 km. de Alba Iulia, iar un amic mi-a recomandat o pensiune din zonă, ”La mama Luță”. Locul are și site, iar imaginile mi-au plăcut. Drept care m-am gândit că două zile de odihnă totală n-au cum să-mi strice. De la ieșirea din Alba Iulia am remarcat peisajul ce-mi aducea-n minte ”Miorița”. Piciorul de plai și gura de rai erau prezente… Dealuri verzi, copaci, flori și niște uluitoare stânci albe, calcaroase. Totul începea bine. La un moment dat, taxiul o ia pe un mic pod la stânga și intrăm într-un loc larg, cu un castan maiestuos în mijloc. În spatele său ceva ce semăna cu un domeniu – gard elegant din piatră și lemn, un ditai viloiu` într-o curte imensă. Nu, nu asta era pensiunea. Ea se afla în dreapta, ascunsă de o vegetație abundentă. O mega cabană de lemn, cu pridvor și etaj, alte două mai mici și câteva foișoare cu mese, precum și alte mese cu scaune pe sub diverși arbori și tufe. În spatele vilei principale era o curte acoperită de iarbă, cu tot felul de chestii pentru copii – leagăne, tobogan, mașinuțe. Iar pe margine alte mese cu scaune și bînci. Peisaj idilic. Camera era lambrisată cu scânduri bine șlefuite, dotată cu un pat mare, televizor și baie. Dar o cameră cam mică pentru gusturile mele. Și, mai ales, joasă. Tosh ăl mic ar fi avut senzația că-i stă tavanu-n cap, probabil… Surprinzător, aveam internet wireless, nu și semnal pe Orange. În fața ușii, pe terasa ce dădea spre curtea de care v-am pomenit, o canapea pe care te puteai tolăni și citi ceva. Sau, de ce nu, trage un pui de somn… Dar luatul mesei a fost o adevărată plăcere. Am ras o supă de găină cu găluști și o tocăniță cu mămăliguță, după care am descoperit ceea ce se cheamă plăcinta pe lespede. E ceva între pârlenki bulgărești, lahmaçun-ul turcesc și… pizza calzone, adică o plăcintă dintr-un aluat de pită, umplută cu tot felul de chestii. Mi-amintesc că și bunica îmi făcea așa ceva, dar la țest… Am mâncat plăcinte cu brânză și mărar, apoi cu varză. Excelente. Se mai făceau și cu umplutură dulce – mere, gem, dar eu nu mă omor după dulciuri. Dacă ajungeți vreodată pe acolo, vă recomand plăcinta cu brânză și mărar…

Prin curte, printre tufe și flori, mișunau niște rățuște haioase foc, vreo 2-3 pisici și un cățel leneș. A, și un cocoș țanțoș ce părea a fi în căutarea punguței… Ne-am plimbat prin împrejurimi și am admirat peisajul tipic de țară, deranjați din când în când de mașinile care circulau pe șosea. Surprinzător, am remarcat vreo 5-6 mașini cu număr de… GB, ba chiar și cu volan pe dreapta. Unul dintre proprietari mi-a povestit că e vorba de oameni care au lucrat în Anglia și s-au întors acasă cu bani, mașini etc. El lucrase și în Spania, Germania și Austria… Tot el mi-a oferit un spectacol ce mi s-a părut, inițial, o barbarie. O vacă inertă, cu limba atârnându-i de-un cot, era fixată în niște chingi, iar patru oameni se agitau în jurul ei. Mi-a lăsat impresia că bietul animal era mort, iar oameni se chinuiau să scoată un vițel din ea. Era cu totul altceva: ”manichiura”, cum mi-a zis râzând ”englezul”… Vacii i se pileau copitele!


Se vedea că unii oameni ai locului o duceau bine, am mai descoperit o pensiune, ”Casa cu dor”, un adevărat hotel, surprinzător, gol, fără clienți. Locul era mult mai bine dotat decât pensiunea noastră, foarte bine situat, dar lipsit de vegetația bogată ce mă încânta dincolo. Poate, în timp, vor rezolva și problema asta. Cum era prânzul, am mâncat acolo – o excelentă ciorbă de fasole cu ciolan și un cordon bleu în… fulgi de porumb, în loc de pesmet… Două sticle de Ursus negru au completat festinul… Nevastă-mea s-a limitat la o ciorbă de burtă și un șnițel în aceiași fulgi crocanți, plus o Stella Artois. Ce mi-a plăcut a fost atitudinea patroanei care, după ce ne-a arătat camerele – spațioase, confortabile, ne-a spus că fiica ei urmează un liceu economic cu specializarea turism, pregătind-o să preia afacerea familiei. În vacanțe, fata vine și ajută la mersul lucrurilor – la bucătărie, la servit etc.

Un lucru ce mi s-a părut ciudat a fost faptul că, în grădina mare a unei proprietăți, am văzut… trei morminte, dintre care unul părea recent. E prima oară când văd un cimitir în, practic, curtea casei și, zău, nu știu cât de confortabil m-aș simți cu crucile de la capul strămoșilor atât de aproape. Credeam că doar fețele bisericești pot fi înmormântate lângă biserica unde slujiseră. Obiceiuri și obiceiuri…

Nu pot să nu-i amintesc pe frumosul armăsar care se plimba pe șosea de parcă ar fi fost pe tăpșanul propriu, sau pe motanul cel puturos, care toată ziua lenevea și se lingea. Și, să nu uit de mic-dejunul ”strong”, cu o omletă cu brânză și un platou cu care să tot începi ziua: cârnaţ, slană,chifteluțe, jumări (deh, porcării tradiționale…),  brânză, ceapă roșie, ardei, roşii, castraveţi, zacuscă, unt, miere… Da` cafeaua n-au știut s-o facă!

Anunțuri

6 Responses to “PERIPLU TRANSILVAN II”


  1. 1 Ovidiu
    Iulie 6, 2012 la 11:13

    Luna viitoare dau si io o fuga in zona, dar un pic mai sus, in Salaj si Maramures. Acolo ziua incepe chiar „strong”, cu un paharut de horinca 😀

  2. 2 Sam Murray
    Iulie 6, 2012 la 12:07

    Ah, Maramureș… Ținut binecuvântat de Dumnezeu… Ce amintiri am! N-am mai fost de cam multă vreme pe acolo. Da` pe vremea asta nu simt deloc nevoia unei tării de la mama ei. Mai târzior, pe răcoare… 😉
    Iar Sălajul mi-a rămas în memorie printr-o pățanie amuzantă. Așteptam să vină un alt grup, să începem masa. Dar, întârziind ei, gazdele au făcut greșeala să ne aducă niște pălincuță și… brânzeturi de toate felurile, să gustăm. Atâta mi-a trebuit, am dat iama în brânzeturi. Când au apărut ceilalți, eram sătul. Degeaba au adus o supă d-aia galbenă… Am trecut pe vin și am declarat forfait la haleală. Unul dintre sălăjeni m-a chemat la geam. Jos, în curte se făcea un miel la proțap. Am luat-o pe autosugestie: ”Ți-e foame! Ți-e foarte foame! Trebuie să mănânci…” îmi spuneam în gând. Aiurea! Și azi regret mielul ăla…

  3. 3 Anto
    Iulie 6, 2012 la 12:35

    Este o emisiune la tvr, „Pasaport de Romania”, in care occidentali neaosi sunt invitati la un fel de concurs de adaptare la viata rurala din Ardeal. Mori de ras sa vezi cum ii chinuie ai nostri. Acolo am vazut-o si eu pe „mama Luta”, asta era de fapt legatura cu articolul. Cat despre crucile alea, poate sub ele n-o fi nimic, decat pamant gol, iar oasele sunt la locul lor, in vreun cimitir al satului. Zic si eu, asa, eu stiu ce obiceiuri ciudate mai au unii?

  4. 4 Sam Murray
    Iulie 6, 2012 la 12:52

    Uite, asta cu pământul gol nu mi-a trecut prin cap… Dar nu prea cred. Dacă te uiți la poză (dă click ca să o mărești) o să vezi că pământul e proaspăt săpat. Dacă nu era mormânt, era suficientă o cruce comemorativă… Nu știu, zic și eu…

  5. Iulie 8, 2012 la 23:41

    Nu aveau şi moţii obiceiul de a-i înmormânta pe membrii familiei în propria curte?

    Cred că puteam să ne salutăm din mers, nene Tosh, dacă ne coordonam. Marţi m-am deplasat la Cisnădie, via Sibiu, cu maşina. Puteai şi matale să-mi zici din timp cu ce tren mergi, să ne mai oprim pe traseu, până la fosta Capitală Culturală Europeană, să mai bem o bere, să mai scriem nişte „Guie Migi!” prin gări… Ar fi fost cinstea mea! 😀

  6. 6 Sam Murray
    Iulie 9, 2012 la 11:41

    Am mai auzit de zone în care se înmormântează oameni în curtea casei, dar, oricum ar fi, e un obicei ciudat…

    Ei, Lari, la Sibiu mai ajung eu, la cuscri. Ba, uneori cedez rugăminților copiilor și merg cu mașina, dar obiceiul este ca eu să merg cu trenul sau autocarul și ei să mă preia de la Sibiu…
    Am cam exagerat cu bericile vara asta, iar în București e și mai rău, mi-e sete într-una. Da` asta nu mă face să mâzgălesc pereții. Nu-s artist…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Sam Murray pe EUROPO, VENIM. DA` NU STĂM…
Ovidiu pe EUROPO, VENIM. DA` NU STĂM…
Красная Армия pe TREZIȚI-VĂ, BRE!
Ovidiu pe LA TREABĂ!
Ovidiu pe TREZIȚI-VĂ, BRE!

%d blogeri au apreciat asta: