Hai că n-am mai scris de multă vreme despre modul cum își imaginau oamenii viitorul. ”Smithsonian Magazine” își continuă fascinantele istorisiri…
Copilăria mi-am petrecut-o la câteva sute de metri de centrul Bucureștilor, marcat de biserica Sf.Gheorghe. Jucam fotbal pe stradă și, din an în paști, trecea câte-o mașină. Ei, bine, în anul când s-a născut un mit, la New York traficul era deja îngrozitor și bieții miricani se gândeau la soluții care să le ușureze viața. Drept care, pe coperta lui ”Science and Invention” a apărut viziunea automobilului anului 1973. Păi, după ei, în 50 de ani, progresul avea să dea naștere la minunății ca asta:
A fost botezat ”helicar” și, după cum vedeți, arăta cam ca un vagon de tramvai sau tren de azi, cu formă aerodinamică, avea două roți și un fel de tălpici retractabile. Ceea ce e interesant este faptul că volanului îi ia locul un panou de comandă ce seamănă cu un touch-screen. Și aflăm că helicarul e făcut ”din cele mai ușoare materiale” și acoperit cu o substanță ”incasabilă, ignifugă, transparentă”. Desenul fusese creat de părintele SF-ului modern, Hugo Gernsback (spre rușinea mea, e prima oară când aud de el…). Văzând el că mașinile devin din ce în ce mai mari și mai multe, Gernsback s-a gândit că singura soluție era s-o ia prin aer, ceea ce el întrevedea că se va întâmpla prin 1973. Surprinzător este că elicopterul nu era încă o realitate pe vremea aceea, rezultatele fiind neconcludente ..
În New York-ul de azi, ca și în multe metropole ale lumii, soluția e alta: metroul subteran sau pe linii suspendate. Și, zău, nu-mi pot închipui străzi survolate de elicoptere, fără a vedea o debandadă care să producă accidente în serie.
Observațiile lui Gernsback sunt și ele la fel de interesante: ”s-au proiectat multe elicoptere până acum, dar n-a apărut nimic de încredere… e foarte posibil ca elicopterul viitorului să… nu folosească lame, ci…un fel de turbină. În ilustrație am arătat un propulsor pliant, pentru ca atunci când e folosit ca automobil să nu împiedice traficul”. Și folosirea a doar două roți e explicată: ”... sunt mai economice decât patru… și nu crește greutatea mașinii. Un giroscop menține mașina în poziție verticală, ceea ce face mersul pe două roți perfect sigur.”
Aparatul avea chiar și emisie-recepție radio, chiar dacă radioul era în perioada copilăriei sale.
În plus, Gernsback se referă și la combustibil: ”Helicarul din imagine are motor cu benzină… Probabil că pînă atunci vom abține electricitate din aer și vom folosi un motor electric… sau transmisia wireless a electricității va deveni realitate.”
Bre, unii au niște viziuni extraordinare…
De remarcat că singurul lucru care nu evoluează ar fi tocmai ceea ce a dovedit o teribilă poftă de schimbare: moda. Pasagerii apar în haine ce par demodate chiar și pentru anul 1923…
M-ai facut curios cu Hugo Gernsback. Spre rusinea mea ca admirator al genului SF, nu auzisem nici eu de el, cu toate ca stiam de premiile Hugo din literatura de specialitate. Acum vad si legatura…
Cat despre elicopterele alea, chiar imposibil n-ar fi fost sa se circule cu ele, aranjate judicios pe nivele si sensuri. Ceva ca in Star Wars – ul lui Lucas.
”… aranjate judicios pe nivele si sensuri” ? Să știu că s-a dat voie la așa ceva prin București, m-aș muta într-un beci și n-aș ieși decât dacă ar fi musai… 😆
L-am consultat pe ”gugu”. A fost tare tipul… Hugo, bre…
Yeap! Nu-i de colea sa fii pus langa Verne si Wells.