05
Iun
12

KÁDÁR


Printre filmele văzute în zilele astea cel mai interesant a fost un documentar despre János Kádár.

Introducerea filmului este incitantă: ”Numiți-mi un leader maghiar modern care să-și fi lăsat amprenta pe o perioadă lungă, la sfârșitul căreia a demisionat, s-a retras și a murit în patul său, în plus, în țara sa. Unul singur este și numele său este János Kádár.”

Și filmul ne prezintă succint viața și cariera unei persoane greu de judecat, mai ales datorită unei personalități complexe, ale cărei acțiuni au stat sub semnul binelui sau al răului, al succesului sau al eșecului, al gloriei sau al prăbușirii.

Ca multe alte personalități ale istoriei maghiare, nici Kádár nu era ungur. S-a născut în 1912, în orașul austro-ungar Fiume, astăzi Rijeka, în Croația, fiul nelegitim al unei fete în casă de origine slovacă, de aceea a primit numele ei de familie, János Czermanik, sau  Csermanek (în slovacă ar fi fost Jan Cermanek, pronunțat țermanec) și al unui soldat de origine germană, un șvab, cum ni se spune în film, pe care nu l-a cunoscut niciodată. Deci, fiul unei servitoare, ajuns mecanic, fără prea multă școală, așadar cu o viziune îngustă asupră lumii în care trăia, devine comunist la doar 19 ani, aderând la ideologia pe baza căreia avea să se salveze lumea, să se creeze dreapta societate…

Imaginea despre lume, așa cum o prezentau comuniștii, era una limpede, în alb-negru: orânduiala cea cruntă și nedreaptă doar clasa muncitoare o poate zdrobi, nu? Pentru asta e nevoie de avangardă, care s-o călăuzească, o elită a straturilor de jos ale societății. Și tânărul Kádár avea să înainteze rapid în ierarhia micului partid comunist maghiar, aflat în ilegalitate. După 1945, mulți au crezut că sfârșitul unei ere avea să aducă o lume nouă, mai bună, mai democratică. Stalin i-a impus la putere pe comuniștii lui  Mátyás Rákosi, care, ca peste tot, au impus ”dictatura proletariatului”,  autarhică, excluzând orice opoziție, zdrobind-o. Toți conducătorii comuniști reîntorși de la Moscova – Rákosi, Gerő, Farkas, Révai, Vass – erau evrei și, după cum se știe azi, Stalin era anti-semit. Era nevoie și de câțiva leaderi din mișcarea națională, creștini, proveniți din rândul proletarilor, deci nu e de mirare că secretari generali adjuncți ai partidului au fost numiți János Kádár și László Rajk, dintr-o familie cu rădăcini secuiești și săsești (Rajk=Reich) din Odorhei.  Kádár a fost numit adjunct al șefului poliției, apoi, în vara lui 1948, ministru de interne, după Rajk. Și filmul ne arată rezultatele activității sale: parcela 298 a unui cimitir din Budapesta – Rákoskeresztúr. Sute și sute de cruci, cei executați în urma procesului lui László Rajk. Predecesorul lui Kádár în fruntea Internelor, a fost acuzat de spionaj pentru imperialiști, colaborare cu poliția secretă din perioada horthystă, menținerea de relații cu comuniștii lui Tito, din 1948 dușmani ai lui Stalin. Totul era o răfuială internă, Rákosi (Rosenfeld) scăpând astfel de unul dintre rivali. Și nu numai de el, ci și de alți leaderi ai vremii, cu vederi diferite de ale secretarului-general…

Kádár a fost ministru de interne până în 1951, când a devenit secretar-general adjunct. Parcela 298 se umpluse, așa că filmul ne arată parcela 301, unde sunt alte cruci. Kádár a avut noroc. Arestat pe 20 aprilie 1951, anchetat, torturat, a fost adus înaintea Tribunalului în decembrie 1951. Avocatul apărării a afirmat că o astfel de crimă gravă a clientului său nu poate fi urmată decât de condamnarea la moarte, dar, culmea, acuzarea a cerut și a obținut condamnarea la închisoare pe viață!

În 1953, după moartea lui Stalin, guvernul lui Imre Nagy a pornit o operațiune de reabilitare. Tipic pentru comuniști, campania era condusă de doi dintre cei ce contribuiseră la epurările de până atunci,  Gerő și Farkas… Kádár habar n-avea de moartea lui Stalin, așa că a fost uluit când, într-o zi, în iulie 1954, a fost dus într-un loc mai bun și mai plăcut, unde a putut să se spele, să se bărbierească și să se îmbrace în haine civile. A doua zi a fost eliberat. Departe de politică, soarta lui s-a schimbat din nou. În iunie 1956, Rákosi fost înlocuit cu Ernő Gerő și a plecat în exil în URSS, unde avea să trăiască până în 1970. La 18 iulie 1956, Kádár e numit membru al Comitetului Politic și secretar al Comitetului Central.

Pe 6 octombrie a avut loc reînhumarea lui Rajk și a altor condamnați în procesul din 1949, reabilitați de noua conducere. Încep tulburările ce aveau să ducă la revoluția maghiară. Gerő și Kádár făcuseră în așa fel încât să nu se afle în Ungaria, întorcându-se în dimineața de 23 octombrie.

Noaptea, Ernő Gerő solicită intervenția sovietică, pentru liniștirea tulburărilor. Tancurile rusești intră în Budapesta. La presiunea maselor, Imre Nagy redevine prim-ministru. Kádár îl înlocuiește pe Gerő în fruntea partidului. Ciocnirile sângeroase continuă.

Pe 1 noiembrie se formează noul cabinet, care anunță: ”Noul guvern va restabili ordinea”. Nagy anunță retragerea Ungariei din Pactul de la Varșovia și neutralitatea țării. Pe 3 noiembrie, delegația maghiară condusă de ministrul apărării  Pál Maléter a fost invitată să negocieze retragerea trupelor sovietice, dar a fost arestată, iar Budapesta e invadată. În ciuda celor îndurate, Kádár rămăsese pro-moscovit, nu pro-Stalin, ci pro-Hrușciov, iar îndepărtarea  de Rákosi nu însemna că era pro-Nagy. La  Szolnok, el anunță formarea Guvernului revoluționar maghiar al muncitorilor și țăranilor”. E momentul în care devine cea mai nepopulară persoană din țară, privit ca un trădător al revoluției. Și filmul ne prezintă cifre seci: între noiembrie 1956 și octombrie 1966, 480 de oameni au fost condamnați la moarte, 372 au fost executați, 225 în legătură cu cele întâmplate la revoluție, 190 ocupă parcela 301… Trupurile lui Nagy și ale celor ce i-au stat alături până la sfârșit au fost îngropate pe furiș în curtea închisorii, iar peste ele au fost îngrămădite vechituri. Abia în 1961 au fost reînhumate la Rákoskeresztúr, dar sub o lespede ce purta numele Borbíró Piroska.

Dar, oare, cum trebuie caracterizată lunga perioadă în care Kádár afost leaderul Ungariei? Trebuie el apreciat pentru faptul că nu a reprimat în sânge micile mișcări de protest din 1967 sau 1970? Păi, în acea perioadă, puterea, dictatura, nu mai aveau nevoie de așa ceva. Kádár reușise deja să stabilească pe plan intern legitimitatea și siguranța. Nagy nu putea fi ”iertat” și readus în frunte, așa cum se mai întâmplase, așa că soluția a fost condamnarea și execuția. Stabilitatea politică nu putea fi obținută fără una economică, așa că ridicarea standardului vieții a devenit o prioritate. S-a redus numărul orelor de lucru, oamenii aveau mai mult timp liber, pe care uni îl foloseau pentru a se distra mai mult, dar alții pentru a presta încă o activitate care să aducă un plus la venituri. Nu mai era nevoie să pretinzi că aprobi sistemul, era suficient că nu obiectai…

Atmosfera politică relaxată ce a venit cu anii `60 i-a făcut pe oameni să gândească altfel, pe termen lung: au început să-și construiască locuințe, să dezvolte mici ferme, să se-nscrie pe lista cu ”Trabant”-uri, cu speranța că vor deveni proprietari peste 13 ani juma`…

Portretul lui Kádár era expus tot mai rar, lăsând loc și celor aparținând altor leaderi. Se crea imaginea omului simplu, din popor, de-al lor, care ajunsese sus și se-ngrijea ca soarta lor să devină tot mai bună. În plus, și el suferise, și el fusese torturat de călăii lui Rákosi…

Dacă se spune că Hrușciov era foarte apropiat de Kádár, leaderul maghiar l-ar fi cucerit pe mai dificilul Brejnev printr-o mișcare abilă: cunoscând cît era de mândru Brejnev de trecutul său militar, i-a dăruit o spadă cu decorații splendide…

Spre sfârșitul anilor `60, Kádár sprijinea reformele politice și economice din Ungaria și din blocul răsăritean. Deși cercetările recente dezvăluie că aproba ideile reformatoare ale lui Dubček, în vara lui 1968 nu l-a mai sprijinit, chit că relațiile lor personale erau excelente.

Manifestațiile și mișcările studențești din Cehoslovacia îl făcuseră pe Kádár să întrevadă faptul că mecanismele economice ce aveau elemente ale economiei de piață pot duce la destabilizare politică, un fel de liberalism periculos. Așa că reformele sale se încadrau în limitele acceptate de sistemul sovietic.

În anii `80, grupuri economice intelectuale pregăteau aderarea Ungariei la FMI. Numai că FMI impunea stabilirea unui sistem bancar, întrucât nu exista decât o singură bancă, OTP, care era departe de a fi o bancă adevărată… În plus, situația era diferită față de succesele de la mijlocul anilor `70 – erau semne clare ale stagnării economice. Dictatorul cel urât reușise să se transforme în ”tătucul” Kádár, bunul rege al anilor `70, iar, în anii `80, gândul că se apropia de sfârșitul vieții stârnea temerile societății maghiare. Semnele bolii erau tot mai vădite, sensul realității politice părea să slăbească și, temându-se că, fără creșterea standardului de viață, tensiunile ar pune în pericol stabilitatea regimului său. Așa că a încercat să forțeze din nou creșterea și dezvoltarea. Ceea ce s-a dovedit ineficient…

Leaderii sovietici se duc unul după altul – Brejnev, Andropov, Cernenko. Iar Gorbaciov îl previne din ce în ce mai ferm că e mai greu să se opună crizei cu el, decât fără el. Sovieticii încearcă să-l convingă să demisioneze sau să se retragă. Ceea ce Kádár nu dorea.

Dar, la adunarea de Partid din 1988, forțele de opoziție se organizează și îl înlocuiesc cu Károly Grósz în funcția de secretar-general al Partidului. Bătrânul de 72 de ani e numit în funcția onorifică de președinte al Partidului.

În primăvara lui 1989, puterile occidentale au impus reînhumarea lui Imre Nagy. Numai că acest lucru ar fi fost imposibil cât timp Kádár era chiar și președinte al Partidului – familia lui Nagy nu putea admite ca partidul să fie reprezentat tocmai de către unul dintre cei ce l-au condamnat… Și, în mai 1989, Kádár a fost îndepărtat din toate funcțiile din partid. Iar ca o stranie și tragică ironie a istoriei, omul ce fusese timp de 32 de ani în fruntea Ungariei a murit pe 16 iunie 1989, chiar în dimineața când Comitetul Prezidențial al Curții Supreme a adoptat verdictul de achitare în cazul lui Imre Nagy și al asociaților săi. Cu 31 de ani în urmă, pe 16 iunie 1958, Nagy și ceilalți fuseseră spânzurați în curtea Închisorii centrale din Budapesta…

Și, dacă rămășițele pământești ale lui Imre Nagy și-au găsit, în cele din urmă odihna, mormântul lui Kádár a fost profanat în mai 2007.  Placa de marmură care acoperea mormântul a fost deplasată, iar sicriul a fost spart. Osemintele sale și urna cu rămășițele pamântești ale soției au dispărut. Făptuitorii au lăsat un mesaj pe zidul ”Pantheonului mișcării muncitorești”, aflat în apropiere:  „Gyilkos és áruló szent földben nem nyughat” (un criminal și un trădător nu se poate odihni în acest pământ sfânt)…

Anunțuri

0 Responses to “KÁDÁR”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Sam Murray pe EUROPO, VENIM. DA` NU STĂM…
Ovidiu pe EUROPO, VENIM. DA` NU STĂM…
Красная Армия pe TREZIȚI-VĂ, BRE!
Ovidiu pe LA TREABĂ!
Ovidiu pe TREZIȚI-VĂ, BRE!

%d blogeri au apreciat asta: