25
Apr
12

TRĂDĂTORI ȘI TRĂDAȚI


De generalul Vlasov ați auzit. E sinonim cu trădarea. Ieri am văzut un documentar al lui Aleksei Pivovarov (am mai scris de un alt film al său – AICI) pe linia ce pare să domine ”noua” istorie a perioadei comuniste. E bine că se încearcă să se înlăture vălul de minciunile propagandistice ale trecutelor vremuri, dar uneori parcă prea se trece într-o exagerare de alt tip: uite ce răi am fost, niște prostovani conduși de brute și criminali. Nu e cazul cu Pivovarov, deși uneori, versiunea sa asupra Marelui Război pentru Apărarea Patriei  e atât de crudă încât stârnește reacții violente.

Filmul său ”Vtoraia udarnaia. Predannaia armiia Vlasova” (A Doua de Izbire. Armata trădată a lui Vlasov) tratează într-un mod mai complex trădarea lui Vlasov.

Filmul începe pe un ton sumbru: ”1942. În pădurile dintre Novgorod și Leningrad tocmai a pierit Armata a Doua de Izbire”. La casa primarului pus de nemți în satul Tuhoveji, apare un lungan cu ochelari, într-o uniformă simplă, fără însemnele gradului. ”Sunt generalul Vlasov, comandantul Armatei a 2-a…”. Chiar dacă e numit de ocupant, primarul e în legătură cu partizanii. Dar el nu-l îndrumă pe Vlasov spre cei ascunși în păduri, ci îi îndeplinește dorința de ase preda germanilor.

Evenimentele începuseră cu jumătate de an în urmă, când, eșuând în cucerirea Moscovei, grupul german de armate ”Nord” se retrăsese spre vest, pregătindu-se pentru ofensiva de după trecerea iernii. Și trupele sovietice erau sleite de forțe, duceau lipsă de armament și muniție după seria de dezastre ale primelor șase luni de război. Dar Stalin o ținea pe a lui: înc-o sforțare,  un asalt și nemții o vor tuli ca Napoleon… Un atac general, pe toată lungimea frontului, în ciuda încercărilor lui Jukov și a altora de a înfățișa situația defavorabilă.

Pe 13 ianuarie 1942 se declanșează ofensiva în zona Volhov. Înainte, peste întinderea albă, peste râul înghețat, pentru a ajuta la despresurarea Leningradului înfometat sub blocadă. Fără pregătire de artilerie, pentru că obuzele sunt pe sponci. Iar infanteria n-are combinezoane albe de camuflaj. Așa că, pradă ușoară pentru nemții ce, de pe culmi, vedeau totul ca în palmă, soldații sovietici au acoperit câmpul acoperit de zăpadă cu kakiul uniformelor și roșul sângelui.

Armata a 26-a e redenumită Armata a 2-a de Izbire. Pentru ofensivă, pentru izbire, era nevoie de arme, de tancuri, de obuze, de aviație, de mâncare suficientă. Uzinele de armament fie căzuseră în mâna nemților, fie fuseseră demontate și mutate spre Urali, unde abia se remontau. Așa că soldații aveau câte 5-7 gloanțe, tunurile își terminau repede muniția, tancurile și avioanele erau aproape inexistente. Haosul războiului… Mobilizarea totală sporise numărul soldaților, dar nu și al cadrelor calificate. Ce mai rămânea? ”Uraaaaa!!! Pentru patria noastră sovietică!

Iar comandantul, el era ministrul adjunct al Ministerului de Interne, Sokolov. Un securist aterizat în fruntea unei armate… În ianuarie 1942 e înlocuit de gen. Klikov. În armată din 1914, luptase în primul război, apoi în Armata Roșie, participând la înăbușirea răscoalei marinarlor din Kronstadt. Din iunie 1941 comandase câteva armate, iar acum i se dăduse alta… Cu care trebuia să pornească la ofensivă. Fără dotarea necesară, sub covorul de obuze al artileriei și aviației germane… Și, totuși, în primele 5 zile se înaintaseră 40 de kilometri. Cu riscul de a fi încercuiți și nimiciți. Un asemenea lucru se petrecuse cu Armata a 33-a, care străpunsese apărarea germană și înaintase adânc. Pentru a se rupe de restul trupelor sovietice. Au fost încercuți și anihilați, iar comandantul, gen. Efremov, s-a sinucis…

Comandantul frontului Volhov, din care făcea parte Armata a 2-a, era gen. Kirill Merețkov. Biografia sa e una fabuloasă. Născut în 1897, el participase la Războiul Civil, la cel din Spania, la cel împotriva Finlandei, dar, a doua zi după ce nemții atacaseră URSS, a fost arestat și învinuit de trădare! A fost torturat, bătut cu sălbăticie, umilit. Numai că, după lunga serie de epurări începută în 1937, și după pierderile din primele luni ale războiului, corpul ofițeresc de comandă se subțiase dramatic, cei promovați în grabă nefiind deloc pregătiți pentru a se opune mașinăriei germane. Așa că, pe neașteptate, Stalin l-a eliberat pe Merețkov și l-a numit comandant al frontului Volhov. Cum decurgeau ostilitățile? Povestește un veteran german, participant la acele lupte: ”Am avut pierderi mari, dar rușii au pierdut de câteva ori mai mulți oameni. Aveau superioritate în oameni de 10-20 de ori mai mare. Porneau la atac răcnind ”Uraaaaa!”, așa că mitraliorii noțtri știau unde să se poziționeze. De aceea au pierit mulți”.

Pe 17 februarie, pe front sosește Voroșilov, ”primul ofițer roșu”, însărcinat de Stalin cu coordonarea ofensivei. Total nepriceput, dar supus orbește lui Stalin. ”Se cucerește Liuban` pînă la sărbătoare. Și punct!” Pe 23 februarie e ziua Armatei Roșii… Și ordinul se execută… Rezultatul e previzibil: divizia e nimicită. ”Tactica” sovieticilor e de un cinism înfiorător: ”La atac! Moare cine moare, dar vin alții și, până la urmă, s-o găsi cine să-i termine pe nemți”…

Povestește un veteran neamț: ”Se avântau spre mitraliere cu strigăte de ”ura!”. Nu era omenește, nu pricepeam modul ăsta de a duce războiul – să jertfești oamenii așa, să vii în rânduri, să cazi răpus, iar cei din urmă să le ia pușca, pentru a avea și ei o armă. Iar cei ce dădeau înapoi erau împușcați de comisari…

Și u fost combatant sovietic: ”Comandantul diviziei i-a adunat pe comandanți și le-a spus: ”Tavarișci, salvați tehnica materială. Oameni ne vor trimite, dar tehnică… nu!

Pe 9 martie, Voroșilov se reîntoarce pe front, însoțit de un ofițer înalt, generalul-locotenent Vlasov, favoritul lui Stalin, trimis pentru a fi adjunctul pe Merețkov. Născut în 1901, luptase în Armata Roșie în timpul războiului civil. În 1938, fusese trimis în China, consilier militar al lui Jiang Jieshi (Chang Kai Shek). Atacul german de la 22 iunie 1941 îl găsește comandant al Armatei a 37-a în regiunea Kiev. Reușește să iasă din încercuire și e numit la conducerea Armatei a 20-a, participând la luptele de apărare a Moscovei și fiind considerat, împreună cu Jukov și Rokossovski printre ”salvatorii Capitalei”… Elogiat de Jukov, apreciat de Ilia Ehrenburg…

Ofensiva oarbă a sovieticilor a fost înecată în sânge. La mijlocul lui martie, Merețkov și Klikov solicită conducerii să aprobe retragerea, pentru a se întări cu rezervele promise de multă vreme. Răspunsul întârzie. Nemții trec la atac. Armatele frontului Volhov încearcă disperate să contraatace. Dar sunt încercuite, fără muniție, fără hrană. Din cer cad foi scrise în rusește: ”Sunteți încercuiți din toate părțile! Predați-vă! Veți primi hrană și locuri de muncă. Noi nu luptăm împotriva rușilor, ci a comuniștilor.” Numai că nemții nu se așteptaseră la atâția prizonieri și hrana nu mai ajungea…

Ordinul de retragere sosește abia pe 27 mai, când e prea târziu pentru armata istovită, înfometată și aproape neînarmată. În șase luni de operațiuni militare, Armata a 2-a a avut circa 150.000 de morți. Pe 25 iunie se terminase. Nemții își numărau trofeele – 32.000 de prizonieri, tunuri, mașini blindate, puști, pistoale, automate, grenade, tehnică de luptă…

Dar Vlasov? Dispărut… Ascunzându-se undeva, în pădurea deasă, înfometat, murdar, speriat. Hotărârea lui e luată și, pe 11 iulie, se predă primarului din Tuhoveji. Ce a urmat se știe: decizia de a colabora cu germanii, crearea Comitetului popoarelor din Rusia și, în septembrie 1944,  a Armatei de eliberare a Rusiei (ROA), formată din foști prizonieri. Totuși, datorită neîncrederii lui Hitler, ROA nu avea să participe la lupte până în 1945. Pe 11 februarie, armata lui Vlasov e zdrobită de trupele sovietice pe râul Oder și se retrage spre Praga. Aici are loc un eveniment extraordinar. Generalul Buneacenko (luat prizonier de armata română în Caucaz), comandantul diviziei I a ROA, se alătură insurgenților cehi și luptă împotriva germanilor. Totuși, de teamă de a nu fi predați sovieticilor, vlasoviștii se retrag spre vest, pentru a se preda anglo-americanilor. Vlasov ar fi putut fugi cu un avion în Spania, dar a preferat să rămână lângă trupele sale. Pe 10 mai, se predă americanilor și încearcă să-i convingă să acorde azil politic membrilor ROA. După două zile e capturat de sovietici, care-i silesc pe americani să li-l predea. E judecat și executat prin spânzurare.

În filmul său, Pivovarov nu insistă asupra acestor momente. El pune problema luptătorilor din Armata a 2-a de Izbire, pe nedrept stigmatizați cu numele de ”vlasoviști”. Pentru că ei au luptat eroic, în condiții îngrozitoare, pentru patria lor. Nu s-au predat, au reușit adesea să spargă încercuirea. Linia frontului s-a stabilizat acolo, în jurul Novgorodului, pentru un an și jumătate, până când nemții au fost izgoniți. Niciunul nu a fost apreciat pentru asta, ci toți au fost tratați de parcă ar fi fost complici la trădarea lui Vlasov. Se temeau să spună că luptaseră în Armata a 2-a, ca să nu-i înghită gulagul. Iar ei fuseseră din puținii care scăpaseră. Trupurile camarazilor lor  acoperiseră cîmpurile și pădurea, rămânând neîngropate multă vreme, pradă animalelor și păsărilor sălbatice.

Anunțuri

7 Responses to “TRĂDĂTORI ȘI TRĂDAȚI”


  1. 1 Mihai
    Aprilie 25, 2012 la 19:54

    Foarte interesante informatiile. Dar unde putem vedea documentarul?

  2. 2 Sam Murray
    Aprilie 25, 2012 la 20:48

    Eu l-am luat de pe un site rusesc. O problemă ar constitui-o lipsa traducerii.

  3. 3 Mihai
    Aprilie 25, 2012 la 21:37

    O foarte mare problema:)

  4. 5 Sam Murray
    Aprilie 26, 2012 la 08:12

    Calitatea imaginii nu e deloc bună, dar măcar are subtitrare în engleză. Dar îți mulțumesc mai ales pentru faptul că aici văd că sunt și alte documentare interesante. Precis că o să le găsesc în versiuni mai bune pe site-urile rusești. Să-ți dea Dumnezeu sănătatae, că am început ziua cu bine!

  5. 6 Dascalu
    Februarie 2, 2013 la 01:12

    Stalin si Hitler au fost manipulati si intelesi sa distruga impreuna comunismul lui Lenin si Trotzky in URSS, adica sa scape de milioanele de comisari ai poporului, care erau evrei.. De fapt au fost folositi si condusi de agenti englezi. (agentii englezi in Germania Rudolf Hess, Martin Borman, ducele Charles-Edward de Saxa-Coburg.).
    Stalin a tradat intentionat, a ucis milioane de rusi si evrei comisari, plus ofiteri inalti ai armatei. A facut tot ce a putut sa slabeasca fortele URSS. Dar sa nu se deconspire. Stalin a fost recrutat de catre serviciile secrete englezesti cand a facut o vizita in Vest la Londra. Londra supraveghea miscarile muncitoresti si comuniste prin spioni-informatori, dorea sa fie informata sa ia masuri preventive. De aceea Anglia a declansat in realitate si primul si al doilea razboi mondial. Sa mai moara muncitorii revoltati, desteptati in drepturile lor de catre revolutionarii evrei internationalisti.
    Urmarea, atat in Vest cat si in Est au invins in final evreii, care au impus imense despagubiri din partea tuturor marilor puteri conspirationiste criminale.
    Istoria oficiala este cel mai mare fals. Deoarece nu se poate spune tuturor marele adevar.

  6. 7 Sam Murray
    Februarie 2, 2013 la 02:02

    Slavă Domnului că s-a găsit cine să ne spună marele adevăr. Așa un dascăl ne lipsea… Mai-mai să zic că-i însuși maistru` Castravete…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Sam Murray pe DEZAMĂGIRE
Ovidiu pe DEZAMĂGIRE
xray pe HOJE E SEMPRE
Sam Murray pe HOJE E SEMPRE
Sam Murray pe DEZAMĂGIRE

%d blogeri au apreciat asta: