22
Mar
12

LA STAMBUL (VII)


Ei, e timpul să închei excursia la Istanbul. Ultima oprire: Palatul Topkapî.

Cu mulți ani în urmă văzusem un film care mi-a plăcut foarte mult. Acțiunea se petrecea la Topkapî, așa se numea și filmul. E atât de mult de atunci, încât nu-mi aduc aminte decât vag de el. Melina Merkouri fura un iatagan cu diamante din super-păzitul muzeu, o scenă copiată fără rușine în ”Mission Impossible”, unde Tom Cruise coboară pe un cablu până deasupra comorii. Dar la film mă dusesem pentru Peter Ustinov, unul din actorii mei preferați. Ce vremuri, eram copil…

Topkapî Sarayî a fost, timp de câteva secole, palatul sultanilor otomani, în sutele de camere fiind adunate comori nemaivăzute, care azi ne încântă privirile. Bineînțeles, nu lipsea haremul, care se zice că adăpostea sute de kadîne, a căror menire era să-l desfete pe fericitul stăpân al Imperiului…

Topkapî e chiar în spatele Ayasofyei. De fapt, nu e vorba de un singur palat, ci de mai multe clădiri, precum și de curți și grădini întinse. Pentru a ajunge la poarta palatului, am trecut pe lângă ceea ce mi s-a părut o bisericuță ca pe la noi. Era cișmeaua (ceșmesî sună în turcește) sultanului Ahmet III. Poarta Imperială, dă în prima din cele patru curți ale palatului – Curtea Ienicerilor. În stânga este o fostă biserică la fel de veche ca Ayasofya, Aya Irini (Sfânta Pace), care a fost ulterior folosită ca arsenal sau muzeu al artileriei. Aici au loc uneori concerte și se pare că aici va fi organizat Muzeul Bizanțului. Ienicerii nu aveau voie decât în această curte. Prin Poarta de Mijloc se intră în cea de-a doua curte, dar, pe lângă cele 20 de lire plătite pentru a vizita catedrala devenită moschee, trebuie să scoți alte 20, ba și un plus de 15 ca să arunci un ochi în harem, chiar dacă… yok kadîne. Altă ceșmesî lângă casa de bilete. Și nu era o cișmea oarecare. Aici își spăla călăul iataganul după ce scurta de cap pe cineva pe care i se pusese sultanului pata. Căpățâna era expusă apoi deasupra porții pe care aveam să intrăm în palat. M-am uitat, nu era nimic deasupra…

În dreapta porții e o machetă a palatului, care ne permite să avem o imagine de ansamblu. Alături un pavilion cu ferestre mari în care se află caleștile sultanului. Curtea, care cred că arată minunat vara, când e plină de flori, adăpostește o mulțime de clădiri mai mari sau mai mici, în care putem admira atât arhitectura otomană, cât și decorațiile interioare sau exterioare, dar și diverse colecții de obiecte care au aparținut sultanilor. ”Obiecte” cu care s-ar putea cumpăra alte palate…Într-una din camere se aflau niște porțelanuri chinezești care se zice că își schimbau culoarea dacă mâncarea era otrăvită? Hmmm…

Și în celelalte curți se găsesc tot felul de minunății, dar mie mi-a plăcut cel mai mult asta:

De asemenea, de pe terasele Palatului, Bosforul și Istanbulul se înfățișează privirii în toată splendoarea lor.

O ultimă plimbare prin oraș. Bineînțeles, magazine de tot felul. Străzi întregi sunt pline de magazine ce vând corpuri de iluminat. Unul din ele are o firmă ce m-a făcut să zâmbesc… Lângă o frumoasă clădire, la care se ajunge pe o scară împodobită cu jardiniere cu flori – Camera de Comerț Maritim – una din ruinele de care vă povesteam…

Mai târziu, lângă splendidul complex de clădiri și biserica Patriarhatului Grec al Constantinopolelui, aveam să văd o zonă în paragină, prin care mi-a fost cam teamă să trec. Părea că se va prăbuși ceva…

Pe malul mării, o superbă biserică în reconstrucție, cu o istorie extrem de interesantă. Pe hartă era menționat ”Biserica de fier” și am aflat că era biserica… bulgară Sf. Ștefan și, în forma actuală, datează din 1989. I se spune ”de fier” pentru că, datorită pământului moale, în locul betonului s-a preferat fierul ca material de construcție. Profilele de oțel au fost acoperite cu foi de metalice, prinse cu șuruburi, nituri, sau sudate. Arhitectul a fost un armean pe nume… Aznavour, iar constructorul a fost o firmă austriacă.

Și o ultimă amintire, zidul lui Theodosius, pe care se află o inscripție care menționeaza data de 25 nisan (aprilie) 1453 și numele Fatih Sultan Mehmed, adică Mahomed Cuceritorul, cel care a condus personal trupele în acest loc. Constantinopolul avea să cadă pe 29 mai 1453. La anul se împlinesc 560 de ani…

Anunțuri

1 Response to “LA STAMBUL (VII)”


  1. Martie 22, 2012 la 16:36

    As you know – I love love love polygamy. 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Dawson pe CLARICE
Igor Dodon pe CLARICE
Dawson pe CLARICE
Ovidiu pe CLARICE
Dawson pe CLARICE

%d blogeri au apreciat asta: