12
Sep
11

FĂRĂ DESTIN


De la un timp evit filmele cu tema Holocaustului. Nu de alta, dar majoritatea sunt neinteresante, înfățișând schematic și previzibil, în tușe groase, groaznica soartă a evreilor europeni în anii nazismului. Nemții sunt sadici, iar evreii sunt ca vitele duse la abator… Până și ”Inglourious Basterds”, în care commando-ul evreiesc al lui Brad Pitt rădea fără milă nemții, mi s-a părut o tâmpenie ridicolă.

Întâmplarea a făcut să văd un documentar cu o temă care pare să fi stat la baza ideii de ”evrei nemiloși”. E vorba despre încercările de răzbunare ale evreilor imediat după terminarea războiului. Păcat că nu am prins filmul de la început, dar cred că am văzut esențialul. E vorba de un evreu lituanian, Abba Kovner, care condusese lupta partizanilor din pădurile de lângă Vilnius. După război a plecat în Palestina, pentru a se întoarce în Europa cu organizația sa, Nakam, cu un unic scop. În ivrit, Dam Yehudi Nakam înseamnă ”Sângele evreiesc va fi răzbunat”… Ținta celor din Nakam erau, în principal, prizonierii de război germani. Una din acțiuni pare luată din filmele de groază. Pâinea prizonierilor de la un lagăr de lângă Nürnberg – 15000 de oameni! – a fost unsă cu arsenic. Câteva sute dintre ei au fost salvați făcându-li-se spălături stomacale, dar n-a murit niciunul. După cum se vede, ochi pentru ochi…

Și totuși am văzut un film decent despre Holocaust. Un film unguresc –  Sorstalanság (tradus în engleză Fateless sau Fatelessness, i-aș zice ”Fără destin”) din 2005, fără scene de cruzime, fără nemți sadici, dar impresionant. Un film despre soarta familiei evreiești budapestane Köves. Capul familiei e trimis în lagăr, iar Gyurka (György), fiul de 14 ani, e nevoit să obțină permis de muncă, obligatoriu pentru purtătorii stelei lui David. Într-o zi, autobuzul e oprit și toți evreii sunt siliți să coboare, înghesuiți în vagoane de marfă și trimiși în lagăr. Unul din cei deja aflați în lagăr îi sfătuiești pe cei sosiți să declare că au 16 ani. Astfel sunt trimiși la muncă, dându-ni-se de înțeles soarta celor sub acea vârstă…

Munca grea și condițiile inumane de la Buchenwald îl duc pe Gyurka aproape de moarte. La eliberarea lagărului, un militar american (Daniel Craig!) îl sfătuiește să ceară să meargă în America, dar băiatul se întoarce la Budapesta, unde puținii evrei ce scăpaseră de lagăr află de grozăviile suferite de cei plecați ”la muncă” în Germania.

Repet, filmul evită scenele greu suportabile  cu care ne-au obișnuit atâtea și atâtea relatări ale acelor vremuri. În schimb, nedreptățile, suferințele și teroarea sunt sugerate inteligent.

Trenul care-i duce pe evrei, fără mâncare sau apă,  spre lagărele germane se oprește la graniță. Un jandarm le cere mieros obiectele de valoare ”ca să rămână în Ungaria”. Unul dintre evrei încearcă să-l convingă să le aducă două găleți cu apă, în schimb. Jandarmul își iese din fire și țipă la… jidani.

În lagăr,”șeful ”cazanului cu mâncare, cu apucături de vătaf, fusese… cel mai căutat avocat budapestan…

Unul dintre cei închiși găsește în zeama lungă de morcovi o… bucată de carne, nu mai mare decât un nasture de cămașă. I-o dă unuia din cei mai tineri, care o savurează ca pe o delicatesă…

Colegul de prici al lui Gyurka moare. Băiatul nu anunță moartea, pentru a beneficia de porția de mâncare a celui decedat…

Ajuns la Budapesta, Gyurka spune cu amărăciune: ”Am așteptat aproape o oră la vamă. La Auschwitz n-a durat nici jumătate de oră”.

Înainte de a fi trimis în lagăr, tatăl lui Gyurka, pentru a nu-și pierde agoniseala, o trecuse pe numele unui ”ungur de încredere”, dl. Sütö. La întoarcerea din lagăr, Gyurka găsește apartamentul familiei ocupat de altcineva și află de la vecini că mama sa vitregă s-a recăsătorit cu bunul domn Sütö…

Iar dialogul despre lagăre, purtat cu cei ce nu-l văzuseră, e, poate, cel mai relevant:

”-      De unde era să știm că drumul duce spre iadul lagărelor?

–      Lagărele nu sunt iad..

–      Păi, ce sunt, că nu mi le pot imagina decât ca un iad.

–      Eu nu-mi pot imagina iadul.

–      Nu văd unde-i diferența…

–      Iadul nu există,  dar lagărele… da. Au existat. Din fericire s-a terminat...”

Remarcabilă imaginea lui Gyula Pados, alternând imaginea color cu cea sepia sau chiar alb-negru.

Așa cum ne-a obișnuit, Enio Morricone a compus o partitură muzicală de excepție. Superbă scena în care deținuții sunt pedepsiți să stea în poziție de drepți, de dimineață până seara, în curtea lagărului. Abia ținându-se pe picioare, ei par trestii legănate de vânt. Iar muzica lui Morricone e vântul…

Filmul are la bază romanul lui Imre Kertész, apărut în maghiară în 1975. Peste ani, în 2002, Kertész avea să primească premiul Nobel pentru literatură.

Anunțuri

2 Responses to “FĂRĂ DESTIN”


  1. 1 Unu' dintre goi
    Septembrie 13, 2011 la 17:45

    Nice. Unde ai gasit filmul?

    Daca iti plac filmele asiatice : http://www.filmecoreene.com/ . Iti recomand mai ales productiile lui Kim Ki Duk, in cazul in care nu le-ai vazut deja.:)

  2. 2 Patton
    Ianuarie 16, 2016 la 06:08

    Mosh Tosh, ma bucur ca ai revenit la ceea ce stii. Sau ce stii mai bine, ar zice prietenii matale, in ipoteza (gresita) ca ai cunoaste si fotbalul. Oricum, la modul serios, multumesc pentru postare.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


FCSB

”Gigi Becali a continuat activitatea cu echipa asta. El n-a preluat FCSB, a preluat Steaua” – Ilie Dumitrescu

Urmează..

AL 27-LEA, DESIGUR...

STEAUA, ROMANIA`S BRIGHT STAR

http://www.fifa.com/classicfootball/clubs/club=1914834

Ce fu, lună de lună

Despre ce-i vorba

Comentarii recente

Dawson pe LA FAMIGLIA
Красная Армия pe LA FAMIGLIA
Sam Murray pe LA FAMIGLIA
xray pe LA FAMIGLIA
Sam Murray pe LA TREABĂ!

%d blogeri au apreciat asta: