UN SPION CA ATÂȚIA ALȚII

Citesc în ”The Telegraph” câteva rânduri la moartea, la 87 de ani, a unui necunoscut – Ghevork Vartanian. Ei, bine, e vorba de un fost spion sovietic, care a jucat un rol important în dejucarea complotului de a-i asasina pe cei trei leaderi ai alianței anti-naziste, ”the Big Three” – Churchill, Stalin și Roosevelt – în timpul conferinței de la Teheran, în 1943, așa numitul ” Betrieb `langer Sprung`“, ”Operațiunea `Saltul lung”.

În copilărie citisem și răscitisem cartea unui autor sovietic (i-am uitat numele) despre acele evenimente. Sunt prea mulți ani de atunci și nu mai rețin mai nimic. Nici coproducția franco-sovietică ”Teheran 1943”, cu Alain Delon nu mi-o amintesc decât vag. N-am uitat însă melodia lui Aznavour, ”Une vie d`amour”, din banda sonoră a filmului…

În noiembrie 1943, la Teheran, urma să aibă loc întrunirea aliată la cel mai înalt nivel, pentru a pune la punct deschiderea unui al doilea front, în Europa occidentală. Abwehr-ul a aflat acest lucru și a Otto Skorzeny, așa cum a declarat în 1966, a fost însărcinat cu misiunea de a-i asasina sau de a-i răpi pe cei trei conducători aliați, chiar de ziua lui Churchill, 30 noiembrie.

Un spion sovietic a aflat despre aceste pregătiri și, astfel, s-au luat toate măsurile de precauție în vederea întâlnirii de la ambasada sovietică din Teheran. Una din clădirile complexului a fost amenajată pentru a servi drept reședință lui Roosevelt și s-a construit un tunel subteran care să lege anbasada sovietică de cea britanică, aflată vis-à-vis. Ambasadele erau înconjurate de patru centuri de securitate și apărate anti-tanc și anti-aerian.

Teheranul constituia un refugiu excelent mai ales pentru bogații ce fugiseră din Europa, pentru a scăpa de riscurile războiului. Peste 20.000 de germani se aflau în Iran și, cum șahul Mohammad Reza Pahlavi era simpatizant al lui Hitler, spionajul nazist avea aici o puternică bază.

Activitățile de demascare a spionilor naziști, desfășurate de grupul din care făcea parte tânărul Vartanian au dus la arestarea a peste 400 dintre ei. Era un grup de șapte oameni la fel de tineri ca și Ghevork, ai căror părinți fuseseră exilați sau fugiseră din URSS pentru a scăpa de Gulag. Și totuși, ei și-au pus viața în slujba patriei care-i respinsese cu brutalitate…

Cu puțin timp înaintea începerii conferinței, agenții sovietici îi localizaseră pe operatorii radio germani și le descifraseră mesajele. Așa au aflat de parașutarea unui prim grup de asasini și de faptul că un al doilea grup, condus de însuși Skorzeny, urma să sosească în scurt timp. Operatorii radio germani au fost capturați și siliți să emită în continuare, sub supraveghere. Unul dintre ei a reușit să comunice Berlinului că sunt prinși, astfel că, în cele din urmă, germanii au renunțat la acțiune.

Doi bătrânei blajini...

Foarte interesant este portretul lui  Ghevork Vartanian, născut pe 17 februarie 1927 la Rostov pe Don. Tătăl său, un om de afaceri de origine armeană, lucra pentru spionajul sovietic din 1930, ceea ce a făcut să își recruteze și propriul fiu, la doar 16 ani. Ghevork a studiat la Institutul de Limbi Străine din Erevan și, în decursul lungii sale cariere ulterioare, a ajuns să vorbească fluent opt limbi.

În 1942, a demascat o rețea britanică la Teheran, care pregătea spioni ce urmau să fie trimiși în republicile sovietice din Asia Centrală și Caucaz. Halal aliați… Vartanian povestește cu ironie: ”Am urmat un curs de șase luni la acea școală, așa că sunt recunoscător spionajului britanic...”

Bineînțeles, activitatea lui Ghevork rămâne secretă și azi. Rolul său în operațiunea ”Langer Sprung” a fost dezvăluit în 2003, când, pe baza unor documente declasificate, Iuri Kuzneț a publicat cartea ”Teheran-43”. De aici aflăm că și-a recrutat soția, Goar, cu care a făcut echipă timp de 30 de ani în misiuni în Europa, Asia și SUA. S-au întors în URSS în 1986, când Goar s-a retras. Ghevork și-a continuat ”munca” pînă la 20 decembrie 2000. În 1984 i-a fost decernat titlul de Erou al URSS, iar soția sa a primit Ordinul Drapelul Roșu.

În 2007, nepoata lui Churchill, Celia Sandys l-a contactat pentru un documentar despre relațiile dintre cele două țări, ”The Lion and the Bear”. La întâlnire, Vartanian a ridicat un pahar de cognac armenesc în cinstea celor trei leaderi, ”mulțumită cărora trăim azi în pace”. El a mai dezvăluit că Stalin îi trimitea lăzi de cognac armenesc ”Dvin” lui Churchill…

El povestește o scenă incredibilă care s-ar fi petrecut după conferință. Stalin, Voroșilov și Molotov s-au dus la palatul șahului, pentru a-i mulțumi pentru ospitalitate, gest pe care Roosevelt și Churchill nu l-au făcut. Mișcat de atenția lui Stalin, șahul ar fi încercat să-i… sărute mâna !!! Poate e doar o exagerare, dar și Churchill menționează în memoriile sale că toți s-au ridicat în picioare la intrarea lui Stalin în sala unde avea loc conferința. Chiar dacă se hotărâse să nu facă acest lucru, o forță necunoscută l-a făcut să se ridice…

Referindu-se la activitatea sa, Ghevork a precizat: ”Am avut noroc – n-am avut niciun trădător printre noi. Pentru noi, agenții secreți, trădarea e răul cel mai mare. Dacă respecți regulile de siguranță și te comporți cum trebuie în societate, niciun agent de contra-spionaj nu te descoperă. Ca și geniștii, agenții secreți nu greșesc decât o dată...”