Ţările baltice m-au atras de mult timp. Mai întâi prin limbile acelea ciudate, de neînţeles. La naiba, nu seamănă cu nimic. Astea, finlandeza, maghiara, albaneza, greaca şi turca m-au enervat mereu prin faptul că n-am cu ce să le compar, ca să pot pricepe ceva… Dacă estoniana se înrudeşte cu finlandeza, asta chiar că nu mă ajută cu nimic. Letona şi lituaniana seamănă între ele, dar sunt departe de alte limbi „inteligibile”. Ce să-i faci, nu-s lăutar, prind greu după ureche…

Apoi prin istoria lor zbuciumată. Creştinate de cruciaţi germanici, ţările baltice au fost în sfera de influenţă a suedezilor, polonezilor, germanilor, danezilor şi ruşilor, Majoritatea populaţiei în Estonia şi Letonia e de confesiune luterană, pe când în Lituania predomină catolicii. Desigur, rusificarea forţată din perioada sovietică a făcut să existe şi destui ortodocşi.

După cum se vede, un amestec de culturi, de limbi, de credinţe. Totuşi, mereu am trăit cu senzaţia că balticii sunt mai degrabă nemţi. După aspect – blonzi, cu ochi albaştri, după comportare – aceeaşi notă de disciplină şi ordine…

După prăbuşirea Imperiului Moscovit, cele trei ţări erau mereu prezentate drept „success stories” ale perioadei post-comuniste. Balticii păreau cei mai rapid adaptaţi la ritmul Europei. Consumul a crescut, sprijinit de creditele facile acordate de băncile ce se băteau să cucerească piaţa celei mai dinamice regiuni a fostului Est comunist. Preţurile creşteau şi ele, proprietăţile erau mai scumpe decât în unele capitale ale Vestului. Vă sună cunoscut? Ca acum să aud de dramatica scădere economică… Piaţa imobiliară s-a prăbuşit, nimeni nu mai cumpără, salariile au scăzut cu până la 20%, se strânge cureaua cheltuielilor, FMI-ul s-a înfiinţat prompt. Vă sună cunoscut?

Marele vecin de la Răsărit îi agită pe ruşii rămaşi în paradisul baltic, făcându-i să-şi reclame drepturi egale. Sau, ca să fim mai corecţi (doar e vorba de Maica Rusie, nu?), mai egale decât ale majoritarilor…

Ocupaţia rusească a lăsat urme adânci. Elitele fuseseră eliminate (da, fizic…) sau trimise departe, în gulaguri sau ţinuturi situate la mii şi mii de kilometri. Fermele ţărăneşti – baza economiei  baltice – fuseseră distruse şi băgate la grămadă în kolhozuri. Şi, în plus, identitatea naţională a fost sugrumată de valurile de colonişti rusofoni şi rusificatori… Vă sună cunoscut?

După redobândirea independenţei, balticii ar fi putut urma calea Moldovei, să zicem. Ca şi acolo, economia era strâns legată de a Centrului. Şi totuşi… În Estonia, chiar dacă rusofonii erau aproape un sfert din populaţie, reforma a fost radicală – impozit unic, privatizarea rapidă a industriei, eliminarea subvenţiilor, stabilizarea bugetului, legarea monedei naţionale de marca germană, o economie deschisă şi transparentă. Modelul a prins şi la celelalte două ţări. Investiţii străine, tehnologie, know-how, creşterea producţivităţii,  boom turistic.

Estonienii au fost mereu în frunte. Acolo s-a inventat Skype… Acolo a apărut e-government, administraţia publică on-line. Estonienii îşi plăteau dările pe net, votau electronic. Modelul estonian devenise atractiv nu numai pentru ceilalţi baltici, ci şi pentru alte ţări… Ei, asta nu vă mai sună cunoscut. Ba, din contră…

Aderarea la UE şi NATO, în 2004, părea cel mai natural lucru posibil. Ţări sigure, prospere, deloc ca alte ţări ex-sovietice…

Şi, ca peste tot în lume, a venit criza. Balonul creditelor se umfla, se umfla… Noua elită începuse să pută. Preşedintele Lituaniei, Paksas, a fost dat jos printre acuzaţii de fraudă, şantaj şi legături cu mafia rusească. Un alt politician de vază a fost prins cu fofârlica şi a fugit (unde altundeva?) în Rusia. Leaderii partidelor, legaţi printr-o reţea de relaţii de afaceri comune, nu se deosebeau cu mult de foştii aparatciki. Numai că Partidul era înlocuit de Ban…

Marele scandal al băncii letone Parex a făcut vâlvă. Spre sfârşitul mileniului trecut, televiziunile ruseşti prezentau un clip al Parex: o bancnotă de un dollar şi textul: „Suntem mai aproape decât America”… Haznaua băncii s-a umplut de bani veniţi din Rusia. Chiar dacă verificările nu au dovedit că banca era folosită pentru spălarea banilor murdari, în vara trecută, depunătorii au retras în masă – aproape jumătate de milion de dollari. Banca a fost naţionalizată, încrederea în Letonia s-a prăbuşit…

Probleme economice care n-au ocolit nici Estonia sau Lituania. Vor reuşi banii UE să provoace un nou boom, ca acela de după obţinerea independenţei, sau cel de după criza financiară din Rusia, în 1998? Vor reuşi ei să izbândească în lupta cu sechelele perioadei sovietice? Pentru că, la fel ca la noi, să creezi un sistem capitalist pe ruinele economiei planificate a fost relativ simplu. Greu e să creezi instituţii puternice şi, mai ales, să ai sprijinul politic necesar pentru a le menţine.

Dar cine să construiască aceste instituţii, cine să le conducă? Pentru că elitele de azi nu mai cred în patriotism şi solidaritate. Cei capabili au o opţiune: să plece, să izbândească mai repede într-o societate stabilă, aşezată. Vă sună cunoscut?

Criza a reuşit să doboare un mit, cel al succesului unor foste ţări comuniste, care ar fi dovedit că integrarea europeană e posibilă. Dacă nici balticii n-au reuşit, ce-o să fie cu noi? Pentru că, iată, cei douăzeci de ani ai lui Brucan se termină şi tare mi-e că vor urma alte două decenii, poate mai multe, iar noi tot acolo vom fi. În coadă…