Vrem să bem şampanie din Cupa Mondială, nea Gheorghe!

A câta oară ne-au bucurat sufletul fetele astea?

Când am văzut cum franţuzoaica aia antipatică zăvorâse poarta „găinilor” (că doar nu pot să le zic „cocoşi”, nu?) iar tunurile lui Meiroşu, Beşe, Maier sau Luca păreau că rămăseseră fără obuze, mă ducea gândul la drăcoasa aia de Alice Elisei şi la Cristina Văzaru, ambele accidentate, una suferind ca şi noi în faţa televizorului, cealaltă mai trebuind şi să comenteze dezastrul ce se profila… Cu ele în teren alta ar fi fost treaba…

Şi, iată, nu ştiu ce le-a spus, ce le-a făcut la pauză acest Louis de Funés al nostru făra pic de umor care e Tadici. Cu vorba lui bolovănoasă, stropşindu-se la ele sau alintându-le, zgâlţâindu-le sau mângâindu-le părinteşte,  antrenorul nostru şi-a ridicat fetele căzute şi le-a arătat calea spre izbândă. Aşa cum o face de atâta vreme…

Presa scrisă şi micile ecrane ne zgârâie ochii şi timpanele  zi de zi cu isprăvile fanfaronilor din Pipera, din Groapă sau Giuleşti, cu înfoierile greţoase ale celor doi Jabba the Hutt din Cimişoara sau Cluj. Ni se vâră în ochi imaginile idolilor de plastilină Fabbiani sau Surdu, Marius Constantin sau Zicu, poleite şi vândute ca aur pur. Ni se dezvăluie cele mai picante amănunte din viaţa unor vajnici torţionari ai băşicii care ne ia minţile. Pentru a le vedea neputinţa din teren în faţa adevăraţilor profesionişti…În schimb, de fetele astea frumoase şi puternice ne amintim doar în preajma marilor confruntări. Pe care, spre deosebire de fanţii metrosexuali, le câştigă.

Câtă diferenţă între aceleaşi şi aceleaşi fraze de scuze ale „vitejilor” ce se-mpotmolesc cu Famagusta sau  Elfsborg („viaţa merge înainte”, „am fost deasupra lor, dar…”) şi vorbele de atâta bun simţ ale antrenorului şi handbalistelor noastre de aur. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi declarat steliştii lui Becali după un 2-2 mincinos cu care erau cât pe-aici să se întoarcă de la Londra…

După o luptă teribilă cu propriile slăbiciuni, cu o echipă împinsă de la spate de 14 000 de spectatori şi… doi arbitri, după o superbă victorie care duce spre o semifinală de campionat mondial, nu spre nu ştiu ce Intertoto, iată ce au găsit să declare eroinele şi strategul lor.

„Mulţumim tuturor românilor care au crezut în noi. Ne cerem scuze că i-am făcut să stea cu inima în gât, dar cred că la final ne-au iertat.”. Sunt vorbele veteranei Luminiţa Huţupan-Dinu, cea care a ferecat poarta când a trebuit. Ea, cea care ne-a făcut de atâtea ori să fim mândri că suntem români, ne mulţumeşte nouă… 

Autoarea unei ratări monumentale, care ar fi tranşat partida mai devreme, Adriana Nechita-Olteanu: „Îi mulţumesc Luminiţei că a scos ultima minge. Altfel, după ratarea mea, toată lumea m-ar fi îngropat…” Parcă e altceva decât recentul dialog Dică-Rada…

Cea mai bună jucătoare a meciului, Cristina Neagu, mezina echipei, la 19 ani, cu maturitate şi o teribilă stăpânire de sine, a retezat din trufia portarului Valerie Nicolas cu câteva torpile care au amuţit galeria gazdelor: „Am arătat că avem sânge rece, că suntem o echipă şi am reuşit o răsturnare de scor în care nu mulţi au crezut. Nu simt oboseala.”

Gheorghe Tadici: “Vrem să bem şampanie din Cupa Mondială!” Să vă audă Dumnezeu! 

Şi un ultim gând. Pe când, în fotbal, valorile, puţine câte sunt, abia aşteaptă să-şi găsească un sălaş cât mai departe, fie el în Turcia, Ucraina, Cipru sau Coreea, iar patronii îşi aruncă banii pentru a ne aduce „vedete” din ligile străine inferioare, iată că în handbal e altfel. Ambiţia şi viziunea directorului general al Oltchim, Constantin Roibu, au făcut ca marile, uriaşele noastre jucătoare, cândva risipite prin Europa, să se întoarcă acasă şi să formeze această echipă care a speriat elita handbalului feminin mondial. Căci succesul Naţionalei se datorează, în primul rând, nucleului de la Oltchim, care reuneşte aproape tot ce are mai bun handbalul nostru. Pe când un Roibu şi în fotbal?

Dar, până atunci, să le ţinem pumnii handbalistelor în lupta cu masiva armata a lui Trefilov. Mâine, la patru după-masă, inimile noastre vor bate alături de ale lor. Ale fetelor noastre minunate… Care vor invinge!