EXPULZARE, IZOLARE, INTEGRARE, ASIMILARE…

No, să vedem ce-or mai făcut jândarii In cestiunea ţigănească…

La 25 februarie 1922, sub-prefectul Clujului ordonă luarea de „măsuri urgente ca sălaşele de ţigani nomazi periculoşi siguranţei publice să fie expulzaţi de pe teritoriul judeţului Cojocna” (numele judeţului Cluj până în 1925). Adică, dacă pricep eu bine, treaba se rezolva cam ca în… Italia de azi: îi trimitem altora, să se descurce ei…

Şi, iarăşi, se dovedeşte că rezultatul a fost, bineînţeles, un chix.  

Acum vreo 10 ani, Vadim Tudor a rostit o cuvântare pe Câmpia Turzii, unde a fost asasinat Viteazul. Desigur, excesele ultra-naţionaliste ale tribunului nu fac decât să dăuneze adesea nobilei idei de naţionalism. Căci naţionalismul nu înseamnă şovinism. Cuvântarea, intitulată pompos „Proclamaţie”, cuprindea măsurile pe care le-ar lua PRM în eventualitatea câştigării alegerilor. Printre altele (confiscarea re-naţionalizarea proprietăţilor privatizate prin fraudă, instituirea de masuri de ajutorare şi întrajutorare, ba chiar şi decretarea stării de urgenţă în economie, precum şi referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea), Vadim se referă şi la minoritari. Dacă pe unguri îi rezolva scurt – scoaterea UDMR în afara legii şi militarizarea Har-Cov, cu ţiganii se schimba treaba. El cere integrarea lor socială sau, atenţie, instituirea unor zone în care ţiganii să fie izolaţi, să trăiască ei între ei, să se înşele, să se fure, să se omoare, după cum or vrea…Un fel de reluare a ideii transnistrene a Mareşalului. Normal, în ziua de astăzi, aşa ceva e inadmisibil. Deşi, ce altceva este permanenta returnare a ţiganilor români de către statele înspăimântate de jegul şi nesiguranţa răspândite de aceştia decât un fel de izolare a acestora într-o zonă cât mai îndepărtată de a lor. Unde să trăiască ei între ei, să se înşele, să se fure, să se omoare, după cum or vrea…

Ei, bine, ideea lui Vadim o găsim şi la… unguri. Într-o formă mai „septică”…Încă din 1914, guvernul maghiar studia o idee de a transforma cetatea Făgăraşului într-un fel de centru de integrare socială a ţiganilor: şcoli de studiu şi de meserii, de maghiarizare, într-un cuvânt de transformare a pericolului într-un câştig pentru stat. Cât de realistă era ideea, e de discutat. Proiectul era creaţia profesorului universitar Antal Herrmann, cercetător al vieţii ţiganilor, care îl învăţase ceva ţigăneşte şi pe viitorul împărat Franz Josef. Ideea pornea de la faptul ca proporţia ţiganilor în Transilvania (circa 5% din populaţie) era net superioară celei din restul Ungariei (sub 2%), precum şi de la binecunoscutele probleme create mai ales de corturari.

Preluând problema, autorităţile româneşti din Ardeal au încercat şi ele să găsească o soluţie, pornind de la aceeaşi idee vânturată de toţi, de sute şi sute de ani: puradeii să fie obligaţi să meargă la şcoală şi la meserie. Cu forţa! Educaţia şi munca opuse analfabetismului, lenii, lipsei de moralitate, infracţiunii. Cu consecinţele de rigoare.

Numai că totul a rămas în fundul vreunui sertar… Poate, dacă se acţiona atunci, nu am fi avut atâtea probleme azi. Deşi… totul mi se pare utopic.