Un predecesor al micului Boc, primarul Clujului proaspăt integrat României Mari, primeşte în iulie 1919 o plângere din partea unor ţigani (care menţionează după semnătură: Kolozsvári születes, adică „născut la Cluj”), prin care aceştia se plâng de muzicanţii din provincie, cigányok din Gyalu (Gilău) şi Bánffy-Hunyad (Huedin), care au…” emigrat şi s-au mutat în Cluj”, unde cântă pe preţuri de nimic,  eliminându-i pe zenész-ii băştinaşi din restaurantele sau crâşmele mai cu ştaif.

Drept care îl roagă respectuos pe primar să ordone expulzarea veneticilor. Şi, atenţie: „căci, în caz contrar, nu ne putem plăti dările şi devenim o adevărată povară şi element primejdios pentru oraşul Kolozsvár.” 

În loc să-i salte pe… milogi şi să-i ia niţel la… întrebări în privinţa ameninţării voalate, primarul pune următoarea rezoluţie, care ne indică obârşia miticească, ba chiar caragialiană:„Muzicanţii au fost aduşi la Cluj. Nu se pot repatria fără motiv. Şi de altcum nu numiţi, cu numele pe nimeni, prin urmare nu ştiu că cine ar fi de ascultat şi judecat.” 

Interesante şi numele ţiganilor petiţionari. Dacă Öttvös, Lörincz sau Bandi sunt clar nume ungureşti, ce sa zicem de Ludvig (Ludwig), Harka (Hârcă?) şi, mai ales, Ficsor, care nu poate decât să fie o maghiarizare a lui Ficior sau Fecior… Asta mi-aduce aminte de un ungur din Harghita pe care-l chema Györgycze (cu siguranţă Gheorghiţă la origine) sau chiar de binecunoscutul domn Frunda (care e posibil să provină dintr-o familie care se chema cândva Frunză…). 

Öttvös, care pare să fie primaşul ceteraşilor, nu renunţă şi se plânge şi Prefecturii: „muzicanţii din Huedin şi Gilău cântă la cafenea fără plată, iar dacă este vreun bal sau petrecere cântă cu două-trei sute de coroane mai ieftin… noi am cântat întotdeauna şapte oameni pentru o mie de coroane, iar banda din Gilău au cântat opt pentru opt sute de coroane…”. E posibil ca primarul mitic să fi luat şi alte măsuri în afara rezoluţiei de mai sus, pentru că finalul jalbei sună altfel: „vă rog frumos să binevoiţi a lua măsuri împotriva lor. Rămân cu respect smerit…”  

Din păcate nu ştiu ce a urmat, dar am găsit alte documente extrem de interesante despre chestiunea ţigănească în Ardeal. Cu siguranţă mă voi referi la ele cândva.