Cu toate eforturile făcute de autorităţi şi media, Sărbătoarea Naţională e departe de a fi ceea ce este, de pildă, în SUA sau Franţa, adică un bun prilej de a ne arăta patriotismul şi mândria de a fi români. Nu-i vina noastră, ci a deceniilor de comunism, în care patria, ţara, românismul erau confiscate şi puse în slujba preamăririi partidului şi conducătorilor lui. Iar cei de azi nu ştiu să insufle noilor generaţii sentimentul apartenenţei la un mare popor. Mai aproape de sufletul tinerilor de azi sunt Valentine’s Day sau Halloween…

Construcţia României moderne a început odată cu unirea înfăptuită prin alegerea lui Cuza ca domn al celor două principate româneşti, Ţara Românească şi Moldova. În scurta sa domnie s-au produs reforme ce aveau să fie continuate în deceniile următoare, reforme ce au deschis drumul anchilozatei Românii spre capitalism. Dar, poate, această evoluţie n-ar fi fost atât de rapidă fără o monarhie de obârşie germană. Sub Carol I, s-a obţinut prin luptă independenţa totală faţă de Imperiul Otoman a României. O Românie care nu cuprindea toate ţinuturile locuite de români. Imaginea principelui Carol şi celebra sa frază cu care a salutat deschiderea focului împotriva poziţiilor turceşti – „Asta-i muzica ce-mi place!”, coroana turnată din oţelul tunurilor turceşti caracterizează un om puternic şi ambiţios.  

Nepotul său, ce avea să fie regele Ferdinand I, a rămas în memorie ca mai puţin rigid decât Carol I, mai puţin proeminent, dar cei 13 ani ai domniei sale (1914-1927) au fost bogaţi în realizări. În ciuda originii sale, Ferdinand s-a dovedit un bun patriot român şi a luat înţeleapta decizie de a se alătura Antantei împotriva Alianţei din care făcea parte Germania sa natală, condusă de ruda sa, Kaiserul Wilhem. Revoluţia bolşevică din Rusia a lăsat România singură în faţa armatelor Antantei, astfel că la începutul lui 1918, ţara era aproape ocupată şi România era ameninţată cu dispariţia împărţirea între Austria, Turcia şi Bulgaria. Dar înfrângerea Germaniei a făcut posibilă realizarea Marii Uniri a tuturor ţinuturilor locuite de români, urmată de înfăptuirea reformelor agrară şi electorală, a intrat în vigoare Constituţia din 1923. Tot în timpul lui Ferdinand s-au dat lovituri grele bolşevismului, prin aportul la înfrângerea răscoalei comuniste din Ungaria, prin scoaterea în afara legii a partidului anti-românesc condus de la Moscova, prin controlul strict al oricăror activităţi de sorginte comunistă.  

Un rege „bun şi blând”, cum i-au spus contemporanii, Ferdinand, sub influenţa sfaturilor lui Ion I.C. Brătianu şi a reginei Maria, a avut ca scop ridicarea culturală, renaşterea, civilizarea unei ţări abia ieşite dintr-un feudalism târziu şi închistat în tradiţii desuete.Un neamţ patriot român… Oare tot asta să fie soluţie ieşirii României de sub influenţa acestei forme moderne de feudalism care a fost aşa-numitul comunism în varianta sa dâmboviţeană?…